Piața muncii din România intră într-o etapă de transformare structurală, pe fondul încetinirii economice, al consolidării fiscale și al accelerării automatizării, arată o analiză ING semnată de Valentin Tătaru, economist-șef al ING Bank România, și Ștefan Posea, economist în cadrul băncii.
Potrivit analiștilor, viitoarele perioade de creștere economică ar putea aduce un PIB mai mare fără același ritm de creare a locurilor de muncă din trecut.
România, la final de 2025: recesiune tehnică și creștere minimă
Economia României a încheiat anul 2025 într-o poziție dificilă. PIB-ul din trimestrul IV a scăzut cu 1,9% față de trimestrul anterior, ceea ce a împins economia în recesiune tehnică. Creșterea economică anuală a fost de doar 0,6%, după un 2024 la rândul său slab, cu avans de 0,9%.
Principalul motor al economiei din ultimul deceniu – consumul privat – și-a pierdut forța. Deficitul bugetar a depășit 9% din PIB în 2024, iar consolidarea fiscală a devenit inevitabilă. Guvernul a introdus majorări de taxe și măsuri de control al cheltuielilor.
Consecințele au fost imediate:
inflația a urcat din nou aproape de două cifre,
veniturile reale au scăzut,
consumul s-a temperat,
investițiile și angajările au devenit mai prudente.
Pentru 2026, economiștii ING estimează o creștere modestă a PIB, de 0,6%. O revenire mai consistentă, de aproximativ 2,8%, este anticipată în 2027, pe fondul temperării inflației, al relaxării politicii monetare și al implementării proiectelor finanțate din fonduri europene.
Totuși, chiar și într-un scenariu de revenire economică, piața muncii ar putea reacționa diferit față de ciclurile anterioare.
Semnale divergente pe piața muncii
Datele privind piața muncii indică deja o deteriorare. Numărul total al angajaților a scăzut de la un vârf de 5,18 milioane în martie 2025 la 5,12 milioane în decembrie. Rata locurilor de muncă vacante este de doar 0,6%, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, arată analiștii.
Rata șomajului se menține în jur de 6%, însă acest nivel stabil maschează probleme structurale:
populația activă este în scădere,
migrația externă persistă,
o parte dintre persoanele disponibilizate ies din piața formală a muncii.
În 2024, sectorul public a absorbit temporar forță de muncă, însă consolidarea fiscală a eliminat acest tampon.
Industrie, construcții, servicii, IT: unde se vede presiunea
Industria rămâne sub presiune, afectată de cererea slabă din Germania și zona euro. Numărul angajaților din industrie a scăzut cu aproape 25.000 de persoane în decembrie 2025 față de anul anterior, echivalentul a circa 2,5% din totalul sectorului. În paralel, companiile investesc tot mai mult în roboți industriali și automatizare.
Construcțiile au rezistat mai bine, susținute de proiecte majore de infrastructură (aproximativ 700 km de drumuri expres finanțate din fonduri europene). Totuși, eliminarea facilităților fiscale pentru angajați a crescut costurile, iar 17,5% dintre managerii intervievați anticipează reduceri de personal la începutul lui 2026.
Serviciile, în special retail și HoReCa, resimt scăderea puterii de cumpărare. Angajările continuă, dar într-un ritm mai defensiv.
IT-ul, un motor major de creștere în ultimii ani, trece printr-o schimbare de model. După expansiunea rapidă din perioada 2020-2023, angajările au început să scadă treptat. La nivel global, investițiile se mută spre inteligență artificială, centre de date și soluții avansate, în timp ce recrutarea de poziții entry-level devine mai limitată.
Salariile: creșteri nominale, pierderi reale
Câștigul mediu net a ajuns la 5.914 lei pe lună la finalul lui 2025. Însă inflația a erodat puternic puterea de cumpărare. În trimestrul IV 2025, salariile reale scădeau cu aproximativ 5% în termeni anuali.
Pentru 2026, analiștii ING nu anticipează o relansare a creșterii reale a veniturilor, în contextul:
înghețării salariilor din sectorul public,
presiunii pe marjele firmelor private.
Un alt factor structural este creșterea accelerată a salariului minim, cu aproximativ 15% anual în ultimul deceniu. Aceasta a comprimat diferențele salariale și a crescut costurile în sectoarele intensive în forță de muncă, făcând automatizarea mai atractivă.
Automatizarea și AI: schimbarea de paradigmă
Dacă până acum avantajul tradițional al României era forța de muncă relativ ieftină, acum acest avantaj a dispărut, s-a erodat. În acest context, companiile investesc tot mai mult în tehnologie.
La nivel global, densitatea roboților industriali s-a dublat în ultimii șapte ani, ajungând la 162 unități la 10.000 de angajați. România rămâne sub media regională, dar liniile automatizate, sudura robotică și logistica digitală devin tot mai frecvente.
Adopția inteligenței artificiale este în creștere. Un sondaj național realizat la începutul lui 2026 arată că 68% dintre români au folosit ocazional instrumente AI, iar 44% le utilizează deja pentru sarcini profesionale, precum suport administrativ sau analiză de date.
Estimările McKinsey indică faptul că adoptarea pe scară largă a AI generative ar putea adăuga între 30 și 50 miliarde euro la PIB-ul României până în 2040, prin creșteri de productivitate.
Însă această tranziție poate conduce la dispariția unor roluri de rutină, în special:
poziții junior în IT,
call-centere,
activități administrative repetitive.
Ce înseamnă această schimbare pentru următorii ani
Potrivit analizei ING, 2026 ar putea marca punctul minim al ciclului economic actual. Politica fiscală va rămâne restrictivă, veniturile reale vor fi slabe, iar firmele vor continua să prioritizeze eficiența.
Din 2027, odată cu temperarea inflației și relansarea proiectelor europene, economia ar putea accelera. Însă relația istorică dintre creșterea PIB și crearea de locuri de muncă ar putea slăbi.
Economia României trece de la un model bazat pe consum și muncă intensivă către unul mai capitalizat, centrat pe productivitate și valoare adăugată mai mare.
Pentru o țară cu populație activă în scădere și îmbătrânire demografică, această tranziție este, în opinia analiștilor ING, nu doar inevitabilă, ci necesară.
Totodată, autorii analizei subliniază că această tranziție nu este neapărat negativă, în condițiile în care România se confruntă cu o populație activă în scădere și cu presiuni tot mai mari asupra productivității. Economia se mută treptat de la un model bazat pe consum și muncă intensivă către unul mai capitalizat, orientat spre eficiență și valoare adăugată mai mare.
