În ultimele zile mi-am petrecut mare parte din timp încercând să aflu câți bani au virat băncile din România în primul trimestru din acest an în conturile statului pentru noul impozit pe cifra de afaceri de 2%, introdus de la 1 ianuarie 2024. Cu acest obiectiv în minte, am luat-o așa cum era și firesc, pe calea oficială, solicitând tuturor instituțiilor de credit să-mi furnizeze această informație. Previzibil însă, m-am proptit în atitudinea rezervată a celor mai multe bănci, care nu au dorit să ”divulge” suma achitată.
Am beneficiat însă de câteva răspunsuri, care m-au ajutat enorm în misiunea pe care mi-o trasasem în mod voluntar. Pe baza cifrelor în posesia cărora am intrat, am căutat să dezvolt o formulă matematică, care în baza unui algoritm statistic, să mă ajute să estimez, cu aproximație, suma totală pe care au plătit-o toate instituțiile de credit. Cea mai solidă raportare pe care am putut să o identific a fost aceea de a corela cotele de piață după active ale băncilor care au dat curs solicitării BankingNews cu sumele achitate de acestea.
Pe baza acestui algoritm, am ajuns la concluzia că băncile din țara noastră au virat la bugetul de stat circa 300 milioane de lei în contul noului impozit, ceea ce ne arată că, la prima strigare, o cotă de 1% pe active în piața bancară ”costă” fiecare instituție circa 3 milioane de lei în fiecare trimestru, deci circa 12 milioane de lei pe an.
Să explic cum am ajuns la cifra medie de 3,1 milioane de lei pentru 1% cotă de piață pe active
Conform răspunsurilor primite la solicitarea BankingNews, Banca Transilvania (65 milioane de lei), BCR (44 milioane de lei), CEC Bank (28 milioane de lei), BRD Groupe Société Générale (30,4 milioane de lei), ING Bank (27 milioane de lei), Exim Banca Românească (9,6 milioane de lei) și Libra Internet Bank (5,4 milioane de lei) au plătit în contul impozitului de 2% pe cifra de afaceri un total de 209,4 milioane de lei.
Pe de altă parte, Banca Transilvania (cca. 20,1%), BCR (cca. 13,4%), CEC Bank (cca. 10,3%), BRD Groupe Société Générale (cca. 10,1%), ING Bank (cca. 8,9%), Exim Banca Românească (cca. 3,2%) și Libra Internet Bank (cca. 1,4%) aveau la finalul anului 2023 o cotă de piață cumulată pe active de aproximativ 67,4%.
Mergând pe algoritmul descris mai sus, împărțind suma totală plătită de aceste bănci la cota de piață pe active, reiese un indicator de 3,1 milioane de lei achitați pe 1% cotă de piață. Firește, vorbim despre o sumă pe medie, pentru că în funcție de structura activelor și de modul în care aceste active generează mai mult sau mai puțin activitate comercială, fiecare bancă în parte a plătit plus-minus 3,1 milioane de lei pentru 1% cotă de piață deținută.
Situația respectivă o putem observa la CEC Bank și BRD Groupe Société Générale, care au cote de piață comparabile. CEC Bank a plătit 2,7 milioane de lei pentru fiecare punct procentual din cota de piață, în timp ce BRD Groupe Société Générale a achitat 3 milioane de lei. Această diferență este dată de structura activelor deținute de cele două instituții de credit: CEC Bank avea plasamente în titluri de stat de 30,3 miliarde de lei și un sold al creditelor de 31,6 miliarde de lei la 31 decembrie 2023, în timp ce BRD avea 18,6 miliarde de lei în titluri de stat și 40,2 miliarde de lei portofoliu de credite. Putem observa că CEC Bank a ”blocat” o sumă aproape dublă în titluri de stat, care generează practic o activitate comercială și implicit o cifră de afaceri mai mici decât banii plasați în activitatea de creditare.
Statul a încasat pe primul trimestru cu 50% mai mult față de cât a previzionat Ministerul de Finanțe. Estimările pe care le-a făcut Banca Națională a României sunt mai aproape de adevăr
Dacă aceste calcule sunt cel puțin aproape de realitate și nu am niciun dubiu în acest sens, pe primul trimestru din acest an, statul român a încasat de la bănci în contul noului impozit pe cifra de afaceri de 2% circa 300 milioane de lei. Extrapolând, dacă situația încasărilor se menține, este foarte probabil ca instituțiile de credit să achite statului român pe tot anul 2024 aproximativ 1,2 miliarde de lei.
Cifra respectivă este ceva mai mare decât estimările realizate de Banca Națională a României, care vorbea despre 1,1 miliarde de lei. ”Simularea efectelor proiectului de taxare suplimentară a băncilor relevă (conform situaţiilor financiare actuale) un impact anual al taxei suplimentare la nivelul întregului sector bancar românesc de 1,1 miliarde lei (la o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023, respectiv o cotă de taxare de 2%), reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale ale instituţiilor de credit persoane juridice române”, precizau specialiștii BNR în Raportul asupra stabilităţii financiare.
Interesant este că această sumă de 1,2 miliarde de lei este cu 50% mai mare decât așteptările Ministerul de Finanțe, care sublinia, în proiectul de buget, că noua taxă va aduce la buget 800 milioane de lei în anul 2024.
Cât au plătit la stat în primul trimestru din 2024 cele mai mari 10 bănci în contul impozitului pe cifra de afaceri de 2%
Șase dintre cele mai mari 10 bănci din România au dat curs invitației publicației noastre de a furniza suma plătită în primul trimestru din acest an în contul impozitului pe cifra de afaceri de 2%. Utilizând rezultatul evaluării, BankingNews a estimat suma pe care au achitat-o celelalte patru bănci din topul primelor 10 instituții de credit după cota de piață pe active.
Rezultatul acestor calcule individuale ne arată că cele mai mari 10 bănci din România au plătit împreună statului român 275 milioane de lei pentru noua taxă, ceea ce reprezintă circa 92% din totalul sumei suportate de întreaga industrie bancară. Cele 10 bănci au o cotă de piață totală pe active de aproape 89%.
Cât a ”mușcat” noua taxă din profitul băncilor. Pe medie, industria bancară a plătit un impozit de 8% din profitul realizat. În mod particular, însă, acest procent diferă de la bancă la bancă
Profitul industriei bancare din România a fost de 3,723 miliarde de lei după activitatea din primul trimestru din 2024, cu circa 10% mai mult faţă de profitul raportat pentru aceeași perioadă a anului trecut (3,4 miliarde de lei).
În aceste condiții, impozitul de 2% aplicat cifrei de afaceri, care a totalizat conform calculelor BankingNews circa 300 milioane de lei, a reprezentat pe media sistemului bancar echivalentul a 8% din profitul realizat. În consecință, putem spune că băncile din România au plătit, pe medie, un impozit pe profit de 24%, față de cota de 16% aplicată profitului celorlalte companii din țara noastră.
Situația stă însă cu totul altfel în mod particular pentru fiecare bancă în parte. Mai jos, sunt prezentate câteva exemple (am folosit instituțiile de credit, care au prezentat public rezultatele financiare pe primul trimestru din 2024), care ne arată că statul român nu a respectat principiul echității fiscale în reglementarea noului impozit pe cifra de afaceri, deoarece chiar dacă, pe hârtie, teoretic 2% înseamnă 2% pentru toată lumea, în practică 2% se traduce altfel pentru fiecare entitate în parte.
UniCredit Bank a plătit 26 milioane de lei (estimare BankingNews), echivalent a 6% din profitul realizat pe primul trimestru (aprox. 435 milioane de lei)
Banca Transilvania a plătit 65 milioane de lei (oficial), echivalent a 7% din profitul realizat pe primul trimestru (913 milioane de lei)
BCR a plătit 44 milioane de lei (oficial), echivalent a 7% din profitul realizat pe primul trimestru (620 milioane de lei)
Raiffeisen Bank a plătit 29 milioane de lei (estimare BankingNews), echivalent a 7,4% din profitul realizat pe primul trimestru (390 milioane de lei)
ING Bank a plătit 27 milioane de lei (oficial), echivalent a 7,8% din profitul realizat pe primul trimestru (347 milioane de lei)
BRD a plătit 30,4 milioane de lei (oficial), echivalent a 9,3% din profitul realizat pe primul trimestru (326 milioane de lei)
Alpha Bank a plătit 8,5 milioane de lei (estimare BankingNews), echivalent a 10,7% din profitul realizat pe primul trimestru (aprox. 79,2 milioane de lei)
Cum putea statul să ia mai mulți bani de la bănci, respectând principiul echității fiscale și fără să perturbe o piață deja destul de polarizată
Cu dorința expresă de aduce mai mulți bani la buget de la industria bancară, în esență, ar fi fost echitabil fiscal dacă, spre exemplu, statul ar fi majorat impozitul pe profit aplicat băncilor de la 16% la cât considera de cuviință. Astfel, câștigurile tuturor băncilor ar fi fost impozitate unitar, respectând principiul echității fiscale. Așa cum au făcut spre exemplu Cehia, Ungaria sau Italia, țări care au decis taxarea profiturilor excepționale ale băncilor, aplicând un impozit pentru profiturile care depășesc o anumită cotă prestabilită.
În acest fel, ar fi plătit toate băncile aceeași taxă pe profit. De asemenea, ar fi plătit impozit pe profit numai băncile care realizează profit, nu și cele care raportează pierderi, așa cum se întâmplă acum cu impozitul pe cifra de afaceri care se aplică tuturor instituțiilor de credit, indiferent dacă generează câștiguri. Incontestabil, faptul că trebuie să plătească o taxă nouă reprezintă pentru o bancă cu pierdere o presiune suplimentară, care nu face decât să-i adâncească pierderile.
Previzibil, atunci când activezi într-un mediu fiscal inechitabil și total impredictibil, este firesc ca dorința de a face business să fie amorțită și, în acest fel, să fii tot mai aproape de decizia de a renunța. Nu ar trebui să ne mire, spre exemplu, ca în următoarea perioadă să asistăm la o întețire a ”exit”-urilor de pe piața locală, acolo unde în ultimul an au fost anunțate mai multe preluări de active (Banca Transilvania – OTP Bank, Intesa Sanpaolo Bank – First Bank) și fuziuni (UniCredit Bank – Alpha Bank) între bănci.
Ideea de concurență perfectă într-o piață constă într-un număr cât mare de companii care produc același produs. În esență, cu cât există mai multe oferte, cu atât este mai bine pentru consumatori. Cu cât se reduce numărul de oferte dintr-o piață, cu atât acea piață se aproprie de ideea de oligopol, adică o formă a concurenței imperfecte. Conform definiției oligopolului, vorbim despre o structură de piață caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari, care asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat de numeroși cumpărători sau consumatori, și care sunt conștienți de interdependența lor în adoptarea de decizii strategice, privitoare la prețul, volumul producției și calitatea produselor, fapt care le conferă o poziție dominantă colectivă.
În concluzie, este bine ca piața bancară din România să fie alcătuită din cât mai multe bănci, o concurență acerbă dând naștere unor oferte cât mai atractive pentru consumatori. Pe de altă parte, este firesc și natural ca, în noile condiții, băncile să-și adapteze modelul de business și structura de costuri astfel încât să înglobeze noua taxă. Acest lucru se traduce prin faptul că, indirect, în final, consumatorii sunt cei care suportă din buzunarul propriu orice creștere de taxe aplicabile unei industrii sau unei activități comerciale, pentru că ele sunt înglobate în costurile produselor și serviciilor.
