În 2024, execuția bugetară a cedat presiunilor tot mai mari și mai extinse pe partea cheltuielilor, cu o „amprentă electorală” iar decalajul fiscal este acum o nucă greu de spart. Astfel, România are o singură cale, iar inițierea consolidării fiscale în 2025 este o necesitate, arată într-o analiză Ioan Mincu, Senior Research Economist la BRD – Groupe Societe Generale. Oficialul explică de ce taxele mai mari sunt doar un analgezic pe termen scurt, însă remediul pe termen lung constă doar în disciplina fiscală. Acesta vine și cu trei soluții pentru decidenții politi.
În primele 9 luni, avem deficit de 96,2 miliarde lei sau 5,44% din PIB
Execuția bugetară la 9 luni arată un deficit de 96,2 miliarde lei sau 5,44% din PIB, față de 56,5 miliarde lei sau 3,52% din PIB în 9M’23. Astfel, în termeni absoluți, decalajul fiscal a înregistrat o creștere uluitoare de 70% a/a, depășind deja nivelul întregului 2023 (89,9 miliarde lei). În plus, deficitul lunar în septembrie 24 a fost aproape de 1% din PIB, scrie Ioan Mincu, Senior Research Economist la BRD – Groupe Societe Generale.
Oficialul BRD ne invită să descoperim cele mai recente tendințe, provocări emergente și soluții potențiale care pot modela peisajul fiscal al României în cea mai recentă analiză macroeconomică.
Deficit fiscal în intervalul 7,8%, 8,3% din PIB
Având în vedere caracterul sezonier al execuției bugetare și faptul că creșterea PIB-ului este probabil supraestimată în scenariul macroeconomic care stă la baza revizuirii bugetului, deficitul fiscal 2024 se va situa probabil în intervalul 7,8%, 8,3% din PIB, arată o prezentare publicată de Ioan Mincu.
Potrivit oficialului BRD, execuția bugetară a cedat presiunilor tot mai mari și mai extinse pe partea cheltuielilor, cu o „amprentă electorală” vizibilă în unele cazuri.
Mai exact, veniturile guvernamentale au crescut cu +13,0% a/a, la 416 miliarde lei, în timp ce cheltuielile guvernamentale au crescut cu +20,7% a/a până la 512,2 miliarde lei. Creșterile de două cifre ale cheltuielilor au fost afectate de- personal (+23,6% a/a), bunuri și servicii (+22,5% a/a), asistență socială (+14,2% a/a) și dobânzi (+13,0% a/a) .
Cheltuielile totale de investiții publice s-au ridicat la ~75,0 miliarde lei în primele 9 luni din 2024, înregistrând o creștere cu 37,9% a/a. Nivelul programat al acestui agregat pentru întregul an, conform revizuirii bugetare, este de 119,5 miliarde lei sau 6,8% din PIB. Remarcăm faptul că a existat o schimbare către realizarea de investiții din surse interne.
O observație matematică simplă, dar elocventă despre motivul pentru care decalajul fiscal este o nucă greu de spart:
Venituri fiscale + contribuții la asigurările sociale = 12% + 7,9%=19,9% din PIB
Cheltuieli de personal + Cheltuieli de asistență socială + Cheltuieli cu dobânzi = 6,8% + 9,4% + 1,5% =17,7% din PIB
Datoria publică (% din PIB, termeni ESA) era de 52,0% din PIB la sfârșitul lunii iulie 2024 (față de 48,8% din PIB la sfârșitul lui 2023). Teoretic, Legea Responsabilității Fiscale recomandă înghețarea salariilor din sectorul public (dacă datoria publică > 50% din PIB) și înghețarea punctelor de pensie (dacă datoria publică > 55% din PIB),arată economistul BRD.
Nevoile de finanțare guvernamentale din 2024 au fost revizuite de la 181 miliarde lei la 217 miliarde lei, inclusiv o prefinanțare a unor nevoi de finanțare pentru 2025. La sfârșitul lunii septembrie – 92% din nevoile de finanțare au fost acoperite din:
- Piața internă – 111,1 miliarde lei prin titluri de stat și obligațiuni de retail. Structura de scadență este de 18% pe termen scurt, 42% pe termen mediu și 40% pe termen lung.
- Piața externă – echivalentul a 16,7 miliarde EUR emis prin euroobligațiuni și PP-uri și 0,9 miliarde EUR de la IFI.
Absorbția fondurilor UE prin intermediul PNRR ne dovedește că „nu sunt bani care sigur cad din cer”. A treia cerere de plată, care este condiționată de 74 de jaloane, are o valoare totală de 2,66 miliarde EUR, din care 1,85 miliarde EUR sub formă de granturi și 0,81 miliarde EUR în împrumuturi. Cu toate acestea, plata unei anumite sume de fonduri va fi suspendată pe fondul eșecului implementării reformelor atașate etapelor de referință. Guvernul are la dispoziție 6 luni pentru a îndeplini reformele/demersurile legislative rămase, atrage atenția autorul.
Perspective
Starea actuală a lucrurilor (deficite gemene mari, rigidități structurale, incertitudine) relevă importanța unui mix de politici fiscale-monetare adecvat și bine coordonat și a unui set coerent de politici structurale ca pârghii indispensabile pentru o economie agilă, capabilă să facă față multiplelor provocările deceniului actual (îmbătrânirea populației, schimbările climatice, realinieri geopolitice și tensiuni etc.).
Concomitent, „cuplul motorului” depinde de trei parametri: Implicare, Unitate și Viziune.
Altfel spus, echilibrul economic și funcționalitatea mixului de politici „merg împreună precum calul și trăsura, nu pot unul fără celălalt […] Cine încearcă să le despartă iși face iluzii”.
Experiența trecută a României, cu anii de boom 2004-2008, caracterizați de o creștere dezechilibrată, urmată de recesiunea 2009-2010, ne reamintește costurile dureroase ale consolidării fiscale care au depășit în mod clar beneficiile economice pe termen scurt aduse de politici fiscale ciclice.
Prin urmare, inițierea consolidării fiscale în 2025 este o necesitate. Cuprinzând efectul de report al reformei pensiilor, decalajul fiscal ar rămâne la un nivel similar anul viitor în absența măsurilor corective.
Negocierea unui interval de timp extins de 7 ani de ajustare cu Comisia Europeană ar putea ușura povara economică pe termen scurt, dar menținerea viziunii politice și a angajamentului pe o perioadă lungă se poate dovedi o provocare. Nu trebuie să uităm că „Cea mai rapidă modalitate de a rămâne fără timp este să crezi că ai destul timp”.
Oficialul BRRD atrege atenția că factorii de decizie politică trebuie să fie atenți la „efectul fluture”, în care modificarea anumitor parametri fiscali ar putea duce la fluctuații sau contagiuni ale unor părți ale economiei. Prin urmare, chiar dacă setul de instrumente este extins, alegerile ar trebui analizate cu atenție (de exemplu, impozitarea muncii vs. impozitarea corporativă, impozitele directe vs. indirecte), arată analistul.
Printre zvonurile „nominalizate” pentru schimbarea din 2025 găsim:
i) TVA – lărgirea bazei / o rată standard mai mare (probabilă creștere de 2 pp), deoarece dinamica consumului îl poate face o alegere justificată,
ii) rata impozitului pe venitul personal – o creștere de la 10% la 16% / sfârșitul scutirilor sectoriale (IT, construcții), deși precauția este justificată de distorsiunile actuale și potențiale ale pieței muncii,
iii) regimul microîntreprinderilor,
iv) impozitele pe proprietate,
v) impozitul pe dividende.
Cu toate acestea, la fel și în trecut, unele dintre zvonurile care ies la suprafață în zgomotul electoral sunt făcute să rămână doar zvonuri.
În încheiere, Ioan Micu concluzionează că taxele mai mari pot servi ca un analgezic pe termen scurt, însă remediul pe termen lung constă doar în disciplina fiscală. Trei măsuri propuse de economist pentru decidenții din politică:
i) închideți lacunele din sistemul de impozitare și reveniți la o cotă de impozitare „reală” unică (limitați optimizarea fiscală) ,
ii) combaterea evaziunii fiscale (reducerea drastică a decalajului de colectare a TVA),
iii) controlul creșterii cheltuielilor și creșterea eficienței investițiilor.
„Nu în ultimul rând, cu cât ajustarea fiscală este mai credibilă și disciplinată, cu atât politica monetară va putea juca un rol de susținere. Dacă nu, riscul unor ajustări dezordonate impuse de piață crește considerabil, un scenariu de aterizare dură câștigând din ce în ce mai mult contur”, scrie Ioan Mincu, Senior Research Economist at BRD – Groupe Societe Generale.
