Ionuț Dumitru, Economist Șef Raiffeisen Bank, a realizat o retrospectivă a evoluției economiei României din ultimii 30 de ani, după Revoluția din 1989, subliniind faptul că țara noastră a pierdut 10 ani, în care ar fi putut face pași importanți. ”Am preferat tranziția graduală, au fost 10 ani în care practic nu am făcut nimic, pornind efectiv pe drumul tranziției abia în anul 2000. În comparație, Polonia a preferat o tranziție imediată, luând startul cu mult timp înaintea noastră”, a menționat Ionuț Dumitru, în cadrul evenimentului ”România transformărilor profunde – 10 ani de rătăcire, 20 de ani de convergență”.
Privind în urmă, în perioada comunistă, Economistul Șef al Raiffeisen Bank a punctat că România a avut o perioadă foarte bună între anii 1971 – 1980, cu o creștere economică de 9,4% în medie pe an. Din păcate, a urmat însă o perioadă de corecție în care s-a manifestat ambiția prostească și nebună a lui Nicolae Ceușescu de a plăti datoria externă”, a precizat bancherul.
După Revoluție, România s-a confruntat cu 10 ani de rătăcire, o perioadă foarte complicată, în care țara noastră a avut o creștere economică negativă de 1,6% în medie pe an.
”În aceste condiții, putem spune că România a fost tigrul Europei abia după cei 10 ani de rătăcire de după 1989. După anul 2000 am asistat la o creștere foarte rapidă a economiei. Românii au manifestat în toată această perioadă o foame de consum și investiții, după seceta din comunism”, a susținut Ionuț Dumitru.
„Dacă ne uităm la nivelul PIB-ului şi fixăm 1989 la 100 vedem că în 2000 cei 10 ani de rătăcire am pierdut cam 16% din PIB în termeni reali, iar perioada care a urmat până în 2019, cu o creştere economică foarte rapidă am ajuns la un nivel al PIB-ului de 187% faţă de nivelul anului 1990. Deci după orice cifre nivelul de activitate economică de astăzi este mult mai mare decât în 1989. Pentru cei care încă regretă perioada comunistă în care economia era măreaţă, astăzi economia este aproape dublă”, a spus Ionuţ Dumitru.
În opinia sa, sloganul ”Nu ne vindem țara”, promovat imediat după Revoluție de decidenții politici și impregnat puternic în rândul populației, nu a fost deloc benefic pentru România. ”A determinat de-a lungul timpului împuținarea investițiilor străine”, a întărit bancherul.
Creditarea a accelerat puternic după anul 2000, ducând gradul de intermediere financiară la aproape 40% din PIB la nivelul anului 2009. ”Am avut un aflux și reflux al intermedierii financiare. Startul adevărat al creșterii intermedierii financiare s-a întâmplat abia în anul 2000, pornind de la nivelul de -10% din PIB și ajungând la aproximativ 40% în 2009. După criza financiară a urmat însă o scădere care ne-a dus până la 26% din PIB în prezent. Analizând evoluția acestui indicator putem spune că intermedierea financiară a înregistrat o creștere prea rapidă, față de nivelul de echilibru, în perioada 2000 – 2009, urmată de o corecție destul de abruptă. În mod evident, există potențial de intermediere financiară în România”, a mai spus Ionuț Dumitru.
