România are potențialul de a deveni a treia mare piață bancară din Europa Centrală și de Sud-Est, după Polonia și Cehia, atât după valoarea activelor, cât și după capacitatea de a genera profit, potrivit unei analize Raiffeisen Bank Internațional privind perspectivele sectorului bancar regional. Profitul anual al băncilor din România ar putea depăși 4 miliarde de euro până în 2030, în pofida unui context economic care afectează perspectivele de creștere pe termen scurt.
Analiza RBI evidențiază reziliența băncilor din regiune, care au traversat crize succesive păstrând o profitabilitate ridicată și o calitate bună a portofoliilor de credite. În același timp, fuziunile și achizițiile se intensifică, iar România și Polonia se află în centrul competiției pentru dimensiune și cotă de piață.
România: context economic mai slab, dar perspective atractive pe termen lung
România și Slovacia se numără printre economiile cu performanțe mai slabe din regiune, potrivit analizei. Acest context nu elimină însă potențialul de dezvoltare a sectorului bancar românesc. „Pe termen mai lung, România rămâne una dintre piețele cu perspective atractive, având potențialul de a se număra printre cele mai mari trei piețe bancare din EC/ESE, după Polonia și Cehia, atât din perspectiva valorii activelor, cât și a capacității de generare a profitului, care poate depăși 4 miliarde EUR pe an până în 2030”, se arată în document.
Pentru 2026, analiza indică rentabilități ale capitalurilor proprii de 14–16% atât în România, unde activitatea bancară se desfășoară într-un context economic mai slab, cât și în Ungaria, unde băncile suportă taxe ridicate.
Profitabilitatea se menține aproape de maximele istorice, în pofida unei ușoare moderări
În ceea ce privește rentabilitatea capitalurilor proprii (RoE), sectorul bancar din EC/ESE își păstrează avantajul semnificativ, cu un nivel de 15–16% în 2025 și în primul semestru din 2026, comparativ cu aproximativ 9% în sistemul bancar din zona euro sau aproximativ 8–10% pe piața austriacă, pe bază neconsolidată. Diferența pozitivă actuală de RoE, de 7–8 puncte procentuale, depășește media pe termen lung de aproximativ 6 puncte procentuale și estimăm că piețele din EC/ESE vor continua să genereze o RoE de circa 15% în 2026 și 2027, datorită mai multor factori. Opt dintre cele douăsprezece piețe principale din EC/ESE înregistrează în prezent o RoE de 14–15% sau mai mult, inclusiv piețele cu provocări mai mari, România (context economic mai slab) și Ungaria (taxe bancare ridicate), care generează, de asemenea, rentabilități de 14–16% în 2026.
Băncile din EC/ESE au înregistrat profituri cumulate record în 2024 (29,8 miliarde EUR) și 2025 (31,5 miliarde EUR), iar în 2026 se preconizează rezultate apropiate de aceste niveluri.
Evoluția este susținută de un context macroeconomic în general rezilient, de un ciclu robust al creditării în regiune și de reorientarea politicilor băncilor centrale relevante într-o direcție favorabilă profitabilității (majorări ale dobânzilor BCE și o abordare predominant restrictivă sau prudentă a băncilor centrale naționale din EC/ESE).
Impozitele pe profiturile suplimentare
Valoarea impozitelor pe profiturile suplimentare pe piețele cu cele mai mari contribuții (Ungaria, România, Slovacia) s-a ridicat la aproximativ 1 miliard EUR în fiecare dintre anii 2024 și 2025 și a crescut la 1,8 miliarde EUR în 2026, ceea ce evidențiază nivelul semnificativ mai ridicat al profiturilor efectiv generate în regiune.
Profitul regional ar putea ajunge la 37-38 de miliarde de euro până în 2030
Profitul cumulat al băncilor din Europa Centrală și de Sud-Est se apropie de cel al sectorului bancar italian, care a ajuns la 36,3 miliarde de euro în 2025. Rămâne însă sub cel al băncilor din Spania, de 41,9 miliarde de euro.
O comparație este posibilă și cu sectorul bancar austriac, însă trebuie ținut cont de contribuția substanțială a filialelor din EC/ESE la profitul acestuia. În 2025, profitul net al sectorului bancar austriac a fost de aproape 12 miliarde EUR, din care aproximativ 40–50% a provenit din EC/ESE; prin urmare, profitul generat efectiv pe piața internă austriacă se situează la aproximativ 6–7 miliarde EUR. În contextul actualelor cicluri monetare și de creditare și în ipoteza continuării convergenței economice, profitul cumulat din EC/ESE poate ajunge la 37–38 de miliarde EUR în următorii cinci ani, respectiv până în 2030.
Acest nivel ar trebui să fie suficient pentru a susține modelele europene de activitate bancară transfrontalieră, sprijinite parțial și de gradul relativ ridicat de concentrare a piețelor bancare din EC/ESE în comparație cu ansamblul Europei. În plus, profiturile din regiune sunt susținute tot mai mult de veniturile din comisioane aferente administrării patrimoniilor private și administrării activelor. Aceste activități pot fi considerate al doilea pilon al convergenței financiare regionale, aflat în plină dezvoltare în EC/ESE.
Creditele neperformante se mențin aproape de minimele istorice
În majoritatea piețelor, ratele creditelor neperformante (NPL) se mențin la minime istorice, aproape de mediile zonei euro sau în intervalul valorilor de referință din Europa de Vest, în pofida unor riscuri punctuale în anumite sectoare.
Pe fondul unor piețe ale muncii în continuare solide, ratele medii ale creditelor neperformante se situează în jurul valorii de 2,7% în ESE (față de maximul istoric de 20% din 2013) și se stabilizează în jurul valorii de 1,8% pe piețele EC-3 (față de vârful de 8,4% din 2015), comparativ cu aproximativ 2% la nivelul întregii zone euro. Calitatea activelor rămâne foarte bună și în sectoarele ciclice, precum cel al proprietăților imobiliare comerciale, unde ratele creditelor neperformante sunt, în majoritatea cazurilor, mai mici decât cele din Austria și Germania.
Procesul de convergență rămâne intact
Perspectivele de creștere diferă de la o piață la alta: unele economii au performanțe mai slabe (România și Slovacia), în timp ce altele au un potențial structural de creștere atât pe termen scurt, cât și pe termen mai lung.
Cu toate acestea, se estimează că regiunea va continua să depășească, în medie, ritmul de creștere al Europei de Vest. Ungaria se remarcă prin potențialul de a înregistra, încă din 2027, o creștere bazată pe convergență „după modelul polonez”. Totodată, o traiectorie credibilă de aderare la zona euro ar putea impulsiona un ciclu puternic de creștere a intermedierii financiare în anii următori, printr-un avans accentuat al creditării în raport cu PIB-ul. Deși a beneficiat de subvenții ample în 2025 și 2026, ponderea creditelor pentru locuințe în PIB în Ungaria rămâne cu cel puțin 5–10 puncte procentuale sub cea a piețelor comparabile. La rândul său, activitatea bancară destinată companiilor ar putea înregistra o creștere mai puternică odată cu deblocarea fondurilor UE.
Creditarea populației, principalul motor de creștere
EC/ESE rămâne una dintre cele mai atractive regiuni din Europa pentru dezvoltarea sectorului bancar. Susținut de fundamente economice interne solide și de factori externi favorabili, inclusiv finanțarea UE, stimulentele fiscale din Germania și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, ritmul mediu de creștere a creditării ar trebui să se mențină în jurul unor valori de două cifre. Se estimează că finanțarea persoanelor fizice va rămâne un motor mai puternic de creștere, în pofida înăspririi selective a măsurilor macroprudențiale, cu un potențial de avans de 10–12% pe an pe ansamblul piețelor analizate și cu piețele din ESE în frunte.
Creditele ipotecare pentru locuințe continuă să ofere un potențial structural considerabil de creștere. Valorificarea deplină a acestuia depinde de continuarea convergenței nivelului de avuție și de consolidarea cadrului juridic, de reglementare și instituțional, inclusiv a mecanismelor de refinanțare pe termen lung în monede locale.
România și Polonia, în centrul consolidării bancare
Activitatea de fuziuni și achiziții (M&A) s-a intensificat, Polonia și România devenind principalele piețe din regiune în care băncile concurează pentru creșterea dimensiunii și a cotei de piață. În pofida creșterii constante a gradului de concentrare a pieței, există în continuare potențial pentru consolidare. Totodată, gradul încă redus de penetrare a serviciilor bancare pe anumite piețe favorizează creșterea organică, inclusiv în economiile mai mari ale regiunii.
Pe termen mai lung, România rămâne una dintre piețele cu perspective atractive, având potențialul de a se număra printre cele mai mari trei piețe bancare din EC/ESE, după Polonia și Cehia, atât din perspectiva valorii activelor, cât și a capacității de generare a profitului, care poate depăși 4 miliarde EUR pe an până în 2030. De asemenea, după alegerile din aprilie 2026, Ungaria este bine poziționată pentru a relansa procesul de recuperare a decalajelor economice și din sectorul bancar, care stagnase.
Băncile austriece continuă să își consolideze prezența în regiune, reprezentând aproximativ 29% din expunerile băncilor străine în EC și, respectiv, 33% în ESE, în pofida concurenței intense din partea principalelor bănci locale.
Erste devine cea mai mare bancă din EC, iar RBI se situează pe locul al treilea în ESE
Sub rezerva finalizării tranzacțiilor de fuziuni și achiziții anunțate recent, cele două bănci austriece concurente și-au îmbunătățit poziția: Erste devine cea mai mare bancă din EC, iar RBI se situează pe locul al treilea în ESE. Între timp, și alți competitori se pregătesc să își consolideze poziția: UniCredit și-ar putea crește substanțial prezența în EC prin revenirea în Polonia, în urma tranzacției Commerzbank, în timp ce OTP își continuă extinderea pe piețele din zona euro prin achiziția băncii baltice Luminor
Realinierea geopolitică deschide noi orizonturi
Realinierea geopolitică deschide noi oportunități în Turcia, Asia Centrală și Caucaz (CAC) pentru băncile occidentale axate pe EC/ESE. Aceste oportunități sunt susținute de aprofundarea relațiilor comerciale, de dezvoltarea conexiunilor de transport și de extinderea parteneriatelor cu Occidentul în domeniul resurselor strategice. Expunerile nominale față de această „nouă” regiune au crescut începând din 2022, ajungând la 340 de miliarde USD în Turcia (inclusiv operațiunile locale) și la aproximativ 37 de miliarde USD în CAC, un nivel comparabil cu expunerile băncilor străine față de piețele mai mici din EC/ESE, precum Serbia.
Totuși, dezvoltarea relațiilor comerciale și a investițiilor străine directe poate justifica o creștere suplimentară, în termeni „reali”, a prezenței băncilor străine, astfel încât expunerile acestora să ajungă la 20–30% din PIB în Turcia (în prezent, aproximativ 20%) și la 10–20% din PIB în CAC (în prezent, sub 10%). Kazahstanul și Uzbekistanul par deosebit de bine poziționate pentru a beneficia de aceste tendințe. Prin comparație, băncile austriece rămân actori de nișă în extinderea către est. Prin urmare, și acestea ar putea fi nevoite să își intensifice eforturile pentru a însoți extinderea clienților pe aceste piețe.
