[dropcap]D[/dropcap]e curand, atrageam atentia opiniei publice cu privire la aspecte ce tineau parca de ceea ce ne invata istoria si anume, sa nu o uitam fiindca uitarea istoriei atrage cu sine repetarea unor greseli. Spre finele anului 2014, legea 138/2014 a revenit cu o “noutate” absoluta si anume o reaplicare a unor dispozitii, ce la vremea respectiva si anume 2009, atat Curtea Constitutionala a Romaniei cat si practica au aratat ca este de neconceput sa lasi pe mana unui organ administrativ incuviintarea executarii silite si sa il substitui astfel pozitiei de magistrat dar nu in ultimul rand sa lipsesti partea interesata de o judecata corecta din partea unei instante impartiale.
Evident nu putem discuta despre impartialitate in ipoteza in care creditorul si executorul se afla in pozitia de client prestator de servicii, fiind pana la urma o profesie liberala.
Fara sa intru in polemica inevitabila cu profesia de executor sau alte organe abilitate, atunci cand legislativul tarii a hotarat sa treaca peste hotararea CCR 458/2009, care sublinia “Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala Thyssenkrupp Bilstein Compa – S.A. Sibiu, Thyssenkrupp Bilstein Suspension Gmbh si Thyssenkrupp AG in Dosarul nr. 4.858/306/2007 al Tribunalului Sibiu – Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 3731 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, sunt neconstitutionale”, sunt sigur ca intentiile au fost dintre cele mai bune, insa interesul degrevarii instantelor de judecata nu putea sa fie superior protejarii intereselor colective in sensul cercetarii fiecarei incuviintari cu atentia si respectul datorat fiecarui cetatean.
Totusi, desi incalcata aceasta decizie, sa spunem ca opinia publica slab informata ar fi agreeat o asemenea modificare a legii, nimeni, nici macar subsemnatul, nu am fi avut in cele din urma o evidenta critica in conditiile in care nu s-ar fi concretizat ceea ce am sustinut in mai multe materiale de tip analiza facute pe aceste modificari si anume abuzurile facute de anumite organe ale profesiei de executor, greseli care nu ar fi fost niciodata infaptuite de catre un magistrat, lucru verificabil.
Astfel, noile modificari ale art. 665 cod procedura civila, prevad ca executorul se va pronunta asupra incuviintarii executarii silie daca toate elementele de admitere sunt intrunite, sau o va respinge daca nu respecta dispozitiile art. 665 alin. 5.
Spre exemplu, un executor – in lumina acestor dispozitii – nu ar trebui sa permita inceperea unei asemenea executari, daca nu s-a facut dovada cesiunii contractului de credit initial semnat cu o banca si ulterior cedat catre un recuperator de creante.
In realitatea, acest lucru nu se intampla, iar executarea silita este verificata doar in sensul investirii cu formula executorie, orice alte elemente care in mod concret ar putea duce la respingerea incuviintarii sunt trecute cu vederea, lucru lesne de inteles, executorul urmarind incasarea onorariului si … cam atat.
Unde apar abuzurile?
[dropcap]B[/dropcap]aza prezentului articol il reprezinta cresterea neregularitatilor evidentiate in actele de executare care in cele din urma ating si latura penala a lucrurilor si aici fac referire la acelasi exemplu regasit in art. 665 alin. 6 si anume “ Incheierea prin care s-a dispus incuviintarea executarii poate fi supusa controlului instantei de executare […] in termen de 15 zile de la comunicare, la instanta de executare”.
Ei bine, aici apare prima problema de ordin civil si penal in subsidiar. De ce? Pentru ca executorii judecatoresti ”uita” se specifice in formularile de incuviintare a executarii silite faptul ca legea permite un termen de 15 zile de la comunicare pentru a contesta procedura in Instanta.
Oare cati dintre dumneavoastra cunosc acest lucru? Prea putini, si astfel se simt singuri si fara aparare. Cum ar arata fapta judecatorului care dupa finalizarea unui dosar de fond trece in dispozitivul hotararii ”FARA CALE DE ATAC”, desi legea permite clar cel putin un grad de verificare, apel sau recurs, sau nu trece nimic?
Acelasi lucru se intampla in ultima perioada si cu incheierile de incuviintare ale executarilor in sensul ca s-au inmultit executorii care nu precizeaza ca de fapt debitorul are posibilitatea in termen de 15 zile sa formuleze o contestatie la executare pentru ca de data aceasta instanta sa verifice daca intr-adevar incuviintarea se putea admite sau nu.
Pentru conformitate voi atasa si doua modele pentru a intelege situatia pe deplin. (DOCUMENT 1 si DOCUMENT 2)
Contestatia la executare impotriva unei executari silite incepute de catre o banca
[dropcap]C[/dropcap]ontestatia la executare este singurul apanaj pe care debitorul il are impotriva oricaror acte de executare. Tinand cont de faptul ca executarile silite pornite ultima perioada au fost cu precadere asupra executarilor incepute de catre banci, debitorii trebuie sa stie ca au dreptul – pe calea acestei cereri in instanta – sa anuleze integral anumite clauze ce pot fi considerate deja prezumtiv abuzive si anume “comision de risc, comision de administrare, comision de gestiune, comison de acordare, dobanda variabila in care nu se regaseste o marja” si, de asemenea, o noutate absoluta in materia executarii silite “Contestatia la executare ce vizeaza chiar denominarea creditelor”.
Practic din suma executata in baza unui titlu executoriu in franci elvetieni si in urma admiterii unei asemenea cereri, debitorul va plati 55% din valoarea totala a executarii si nu 100%, aceste procente fiind evident indicate de catre diferentele de curs valutar.
Instantele din Romania au o practica deja bine inradacinata si atunci cand se confrunta pe calea contestatiei la executare cu contractele de credit din perioadele trecute si anume 2006-2009, aproape de fiecare data anuleaza, recalculeaza si modifica actele de executare atunci cand se constata ca anumite sume de bani au fost incasate ilegal de catre banca iar acum aceeasi banca incearca sa isi tripleze veniturile prin punerea in executare a unor clauze evident abuzive.
Material realizat de
Av. Cuculis Adrian
avocat@indrumari-juridice.eu
