Bancherii sesizează Senatului aspectele de neconstituționalitate ale taxei pe lăcomie și punctează consecințele grave care vor fi generate de OUG 114

Asociația Română a Băncilor și Consiliul Patronatelor Bancare din România au formulat o scrisoare adresată Biroului Permanent al Senatului și tuturor comisiilor economice din cadrul instituției, aducând în atenția senatorilor câteva considerații atât cu privire la oportunitatea OUG 114/2018, la impactul introducerii taxei pe activele financiare, cât și asupra legalității și constituționalității ordonanței amintite.

Potrivit documentului, ”comunitatea bancară semnalează că, deși impactul introducerii taxei pe activele financiare pare a fi doar asupra instituțiilor bancare, acestea urmând să plătească taxă din capital, costul final va fi plătit de societate în general, prin restrângerea creditării cu un puternic impact negativ asupra consumului, producției și investițiilor și, implicit, cu efecte asupra bugetului de stat pe viitor”.

Bancherii atrag atenția că, prin astfel de măsuri, economia României devine mai vulnerabilă la eventuale șocuri externe de natura crizelor internaționale, evidențiind faptul că modul în care a fost concepută această taxă (n.r. – condiționarea acesteia de ROBOR) nu are fundament economic.

”Finanțarea a avut un rol primordial pentru ieșirea din criză a României, în condiţiile în care instituţiile de credit din România au fost printre puținele din Europa care, nu numai că nu au avut nevoie de bani publici în perioada de criză, ci au și asigurat necesarul de fonduri în țară. Prin urmare, sistemul bancar a contribuit în ultimii ani pe plan local cu fonduri de miliarde de euro, care au susținut economia românească. Astfel, din aceasta perspectivă, instituirea noii taxe pe active nu are susținere, având în vedere că alte state ale Uniunii Europene au impus taxarea activelor financiare în perioada crizei 2009 – 2010 pentru a compensa finanțarea cu bani publici a băncilor, ceea ce nu a fost cazul și nu este cazul în România. Mai mult decât atât, nivelul de taxare propus în România este mult mai mare decât nivelurile observate în aceste state (nivelul maxim al taxei, respectiv 0,53%/an fiind întâlnit în Ungaria, aceasta fiind redusă în foarte scurt timp la o cotă situată între 0,15%- 0,2%), în condițiile în care vorbim de economii și sectoare mai dezvoltate. De asemenea, statele care au aplicat astfel de taxe în anii anteriori au ajuns în final să reducă nivelul inițial stabilit tocmai din cauza efectelor negative produse”, se arată în scrisoarea semnată de reprezentanții ARB și CPBR.

Bancherii mai subliniază că, în condițiile nivelului actual de taxare (1,2%/an, ținând cont de nivelul curent al ROBOR), unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital generate de introducerea taxei astfel cum este aceasta structurată în prezent.

”Pentru toate aceste considerente, comunitatea bancară respinge prevederile cuprinse în OUG 114/2018 prin care se instituie taxa asupra activelor financiare, solicitând Senatului României respingerea prin lege a dispozițiilor analizate mai sus și manifestându-și totodată disponibilitatea pentru dialog și colaborare în vederea identificării altor soluții, constructive, care să corespundă obiectivelor declarate ale Guvernului României fără a periclita stabilitatea sistemului bancar și a economiei în general”, menționează membrii industriei bancare din România.

Aspecte de neconstituționalitate ale taxei pe activele bancare

Asociația Română a Băncilor și Consiliul Patronatelor Bancare din România au realizat în cadrul scrisorii transmise senatorilor o analiză asupra neconstituționalității unor prevederi ale ordonanței ce instituie taxa pe activele bancare. Astfel, bancherii menționează că neconstituționalitate apare în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituție care presupune motivarea urgenței ca și condiție pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență. Urgența nu este reală, măsura nu este justificată rațional, iar motivarea este formală și lipsită de credibilitate.

”Motivarea din preambulul Ordonanței este: ”Având în vedere că majorarea dobânzilor ROBOR la 3 luni și ROBOR la 6 luni afectează segmentul de populație care a utilizat această formă de finanțare, se impune instituirea unei taxe pe active datorată de instituțiile bancare, diferențiată în funcție de depășirea unei anumite valori procentuale…”. În primul rând, nu există nicio legătură directă sau indirectă între măsura introdusă prin Ordonanță și un eventual sprijin oferit populației, aceasta urmând să plătească în continuare dobânzile calculate în funcție de ROBOR ca indicator al pieței, conform condițiilor contractuale existente, iar ”excedentul” va fi doar preluat de stat de la bănci sub forma taxei, fără însă să se indice destinația acestor sume de bani, adică serviciile pe care, la rândul lui, statul le-ar presta pentru interesul general/public al sistemului financiar bancar. În realitate, prin instituirea taxei, consumatorii nu obțin nicio protecție”, se arată în scrisoarea adresată Senatului.

Conform documentului asumat de ARB și CPBR, instituirea unei noi taxe, inexistentă anterior în sistemul fiscal și în ordinea de drept, și care se face venit la bugetul de stat nu poate și nu trebuie să fie făcută prin ordonanță de urgență. Orice taxă nouă limitează drepturile fundamentale în favoarea îndatoririlor fundamentale. De aceea trebuie instituită prin lege. Prin ricoșeu, se încalcă și dreptul de proprietate privată (art. 44 alin. 1 din Constituție).

”Art. 139 alin. (1) din Constituţia României prevede că: „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”, evidențiază bancherii, considerând că principalul drept fundamental afectat de taxa pe active este dreptul de proprietate al instituțiilor de credit asupra creanțelor și asupra sumelor de bani încasate în temeiul creanțelor.

”Principala îndatorire afectată este aceea de a suporta sarcini fiscale, care nu pot fi inventate arbitrar și imprevizibil de Guvern, ci pot fi instituite doar de Parlament prin lege și în baza unor temeinice analize de impact, cu atât mai mult cu cât sumele din această taxă se fac venit la bugetul de stat”, se mai stipulează în document.

De asemenea, bancherii spun că taxa încalcă mecanismul de funcționare a economiei de piață (art. 135 din Constituție și art. 45 – libera inițiativă). ”În realitate, este o taxă pe creșterea ROBOR. Dar ROBOR este un indicator financiar care exprimă sintetic, pentru un interval de timp (3M, 6M) modul de funcționare a pieței financiar bancare, mai exact de formare a prețului creditului, prin mecanismul cererii și al ofertei. ROBOR intră în structura dobânzilor variabile la creditele acordate în lei, ca indicator de piață obiectiv. Taxa pe creșterea ROBOR este, practic, taxa asupra economiei de piață și contra funcționării libere a pieței financiar -bancare”, se specifică în document.

Efectele negative ale taxei pe active asupra industriei financiare și asupra economiei în general

În opinia bancherilor, există un risc ridicat ca taxa pe activele financiare ale băncilor să producă efecte negative în lanț în economie, cu impact direct în reducerea creșterii economice sau chiar intrarea într-o perioadă de recesiune, reducerea investițiilor private, scăderea drastică a pieței imobiliare cu falimentele inerente, pierderea de locuri de muncă, reducerea masei de impozitare legată de reducerea activității economice și implicit reducerea bazei de taxare cu efect direct asupra resurselor bugetare. ARB și CPBR au alcătuit o listă lungă de consecințe grave care se vor manifesta prin instituirea taxei pe active:

• Este de așteptat o revizuire nefavorabilă a planurilor investiționale și disponibilizări în sectorul privat, ceea ce poate determina creșterea ratei șomajului și favorizarea fenomenului emigrației;
• IMM-urile și antreprenorii vor resimți cel mai puternic restrângerea creditării în economie;
• Vor fi afectate companiile care generează exporturi, cu impact nefavorabil asupra competitivității;
• Va fi descurajată creditarea internă și încurajată finanțarea transfrontalieră ceea ce va determina creșterea datoriei private externe și riscuri suplimentare la adresa stabilității financiare;
• Vor fi stimulate dezvoltarea formelor de finanțare nereglementate și/sau nefiscalizate.
• Limitarea accesului la creditare pentru populație, mai ales pentru creditele ipotecare, cu impact negativ în principal pentru populația tânără dar și pentru piața construcțiilor rezidențiale;
• Este de așteptat o reducere a soldului resurselor atrase (conturi curente și depozite), ceea ce va determina o diminuare semnificativă a nivelului de economisire cu impact asupra creșterii economice. Gradul de bancarizare se va reduce față de nivelul actual de 60%;
• Impact direct asupra încasărilor la bugetul de stat generat de încetinirea creșterii veniturilor și a consumului;
• Impact negativ asupra absorbției fondurilor europene prin reducerea componentei de cofinanțare care implică credit bancar;
• Impact negativ asupra programelor guvernamentale;
• Impact negativ asupra posibilităților de finanțare ale Statului – se afectează negativ cei mai importanți doi finanțatori ai statului român, băncile și fondurile de pensii locale, conducând potențial la creșterea costurilor de finanțare ale statului și la creșterea dependenței de fluxurile de capital străin;
• Riscul pierderii rating-ului investițional;
• Unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital generate de introducerea taxei;
• Pot apărea efecte de antrenare periculoase pentru stabilitatea financiară a sistemului bancar;
• Băncile vor fi nevoite să își regândească modelul de afaceri și strategiile investiționale în România;
• Creșterea ratei creditelor neperformante.

Bancherii spun că efecte negative ale introducerii taxei asupra activelor bancare au fost din păcate deja resimțite pe piețele financiare conectate la economia României, manifestându-se prin deprecierile de pe piața de capital de ordinul miliardelor de euro de pe bursele interne și internaționale și ale cursului valutar.

Ce spune evaluarea de impact elaborată de Banca Națională a României

• “Măsura are un caracter puternic prociclic într-o situaţie de criză, în condiţiile în care ratele de dobândă au tendinţa de creştere. Oricum ratele dobânzilor cel mai probabil vor urma o tendinţă ascendentă, inclusiv ca urmare a expectaţiilor pe plan internaţional referitoare la normalizarea ratelor de dobândă (sub influenţa politicii monetare a SUA).”
• „Implementarea măsurii este de natură să conducă la accelerarea procesului de dezintermediere financiară, în condiţiile ajustării expectaţiilor privind posibilitatea instituţiilor de credit de a realiza profit din activităţile curente. În acest sens, instaurarea unei taxe aplicate asupra unei baze formată din totalul activelor financiare este o modalitate de frânare a iniţiativelor destinate creşterii sustenabile a volumului de credite acordate sectorului privat. În condiţiile în care România se caracterizează deja prin cel mai scăzut grad de intermediere financiară, măsura poate contribui la accentuarea ecartului negativ faţă de celelalte state europene. Mai există suplimentar riscul ca o parte şi mai mare din activitatea de creditare să se realizeze direct prin entităţi nerezidente, ceea ce ar contribui şi la majorarea datoriei externe private a ţării, vulnerabilizând România în cazul unor evoluţii nefavorabile.”
• „Măsura ar putea contribui la apariţia unui fenomen de transformare a filialelor instituţiilor de credit având capital majoritar străin în sucursale, pentru a permite băncilor părinte să reducă volumul capitalului necesar pentru ca acestea să desfășoare activităţi bancare. Posibile consecinţe directe ar fi cele legate de reducerea eficienţei politicilor macroprudenţiale. În condiţiile în care autorităţile şi­au propus să demareze planurile pentru aderarea la zona euro (ceea ce va diminua eficienţa politicii monetare şi a celei de curs de schimb), reducerea eficienţei şi a politicii macroprudenţiale prin asemenea măsuri diminuează marja de manevră a autorităţilor mai ales în cazul manifestării evoluţiilor nefavorabile.”
• „Impredictibilitatea cadrului legislativ va conduce la creşterea costurilor de finanţare, atât la nivelul datoriei publice, cât şi a celei private. Costul de asigurare contra riscului de nerambursare a datoriei suverane este invers corelat cu volatilitatea asociată climatului politic, economic şi de afaceri, acesta constituind o componentă a ratei dobânzii la care se poate împrumuta statul roman de pe pieţele internaţionale.”
• “În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autorităţile s-ar putea să fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat în lucrare, în condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente.”

Estimarea preliminară a BNR privind impactul asupra sectorului bancar, în care s-a luat în calcul media ratelor medii trimestriale/semestriale de referinţă ROBOR 3M şi 6M la decembrie 2018 de 3,31% (date până la 19 decembrie 2018), în condițiile unei cote de taxare anuală de 0,9% anunțată inițial de către Ministrul Finanțelor Publice (deci mai mică decât cea curentă), preciza că în scenariul de bază ajustat cu includerea taxei:

• la nivel individual, implementarea taxei ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 9 bănci în anul 2019 (din care una de importanţă sistemică), respectiv a 14 bănci în anul 2020 (din care una de importanţă sistemică) conform scenariului de bază. În cadrul scenariului advers, 20 bănci în anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 23 bănci în anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) nu ar deţine fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar
• numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până în anul 2019 (toate de importanţă sistemică), respectiv 2 până la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu includerea taxei, nicio bancă nu ar mai avea capacitate de a genera profit în orizontul de analiză.