Reducerea excesiva, rapida si dezordonata a creditelor acordate de bancile din zona euro pe piata locala reprezinta cel mai mare risc pe care BNR il anticipeaza ca o consecinta a presiunilor fara precedent sub care se afla grupurile respective. Guvernatorul BNR Mugur Isarescu si viceguvernatorul Cristian Popa s-au aflat la sfarsitul saptamanii trecute la Londra la reuniunea anuala a BERD – una dintre institutiile financiare internationale care au jucat un rol foarte important in protejarea Europei Centrale si de Est si a Romaniei in particular de pericolul unei crize a creditului declansata de dependenta de bancile din zona euro. Mugur Isarescu a afirmat ca riscul cel mai mare pentru intreaga regiune este ca bancile din zona euro sa invoce Grecia ca motiv pentru a provoca un „credit crunch”. Seful BNR a mentionat exemplul unei tari din Europa Centrala care se teme in mod deosebit de un asemenea scenariu din cauza nivelului ridicat de concentrare al sistemului bancar, respectiv de dependenta majora de cateva banci ale zonei euro. Daca bancile respective opresc creditarea si isi reduc expunerile pot antrena o criza a creditarii si pe cale de consecinta arunca tara respectiva in recesiune. Isarescu a precizat ca nu este cazul Romaniei.
Chiar daca nu au luat cuvantul, cei doi reprezentanti au asistat la discutii si au facut declaratii cu privire la zbuciumul bancilor din zona euro.
„Dezintermedierea inseamna scaderi ale volumelor de credite. Poate avea loc ca o consecinta a schimbarii modelului de business al bancilor dupa o criza sau ca urmare a faptului ca populatia de exemplu vrea un nivel mai mic de indatorare – vrea sa-si plateasca creditele si sa nu mai ia altele noi. Poate fi o decizie a bancilor, ori o decizie a clientilor, ori o combinatie. Important este ca aceasta dezintermediere – altminteri fireasca dupa o transformare economica – sa nu devina excesiva si dezordonata”, explica viceguvernatorul BNR Cristian Popa.
El spune ca solutia discutata in prezent la nivel european este asa-numita Vienna Iniative 2.0, care implica o intelegere privind supraveghere multilaterala a bancilor, armonizarea abordarilor din partea autoritatilor de reglementare, un dialog constant cu bancile-mama si cu tarile de origine ale acestora, astfel incat sa nu fie posibil ca un grup anume sa faca miscari care sa ia prin surprindere restul actorilor.
SURSA – ZF
