Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a transmis Casei Regale a României un mesaj de condoleanțe, subliniind importanța pe care a avut-o Regele Mihai I în istoria țării noastre și povestind pe larg câteva dintre întâlnirile pe care le-a avut cu Majestatea Sa.
Mesajul de condoleanţe al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, adresat Casei Regale a României
Onor Casei Regale a României
Trece în eternitate ultimul dintre șefii de stat cu roluri decisive în marea conflagrație mondială de la jumătatea secolului trecut, Regele Mihai I al României.
A fost martor al istoriei, dar și făuritor de istorie. Al unei istorii potrivnice pe care a înfruntat-o cu demnitatea și curajul proprii unui Mare Om de Stat. Iar dacă istoria universală a consemnat că actul de la 23 august 1944 – a cărui decizie de risc maxim și-a asumat-o regele Mihai I – a scurtat cu 200 de zile războiul, istoria noastră abia sugerează că acel moment crucial a făcut ca România să nu devină ceea ce i se hărăzise – un tragic teatru de război.
În pribegie, Regele Mihai I și-a purtat cu tărie povara dramaticului său destin. Revenind în țară, după patru decenii și jumătate de exil, în contextul evenimentelor de după decembrie 1989, a câștigat repede respectul unui popor impresionat de marea lecție de echilibru, modestie și înțelepciune a Majestății Sale.
Reamintesc, în aceste momente cernite, că legăturile între Casa Regală a României și Banca Națională s-au dovedit a fi durabile. La întărirea acestor legături, care sunt tradiționale, o contribuție deosebită o datorăm Majestății Sale Regele Mihai I. Amintesc, în acest sens, vizitele la Banca Națională pe care Regele Mihai I le-a făcut ca Mare Voievod de Alba Iulia, la 17 martie 1932 și la 6 februarie 1940. Apoi, ca suveran al României, Majestatea Sa a vizitat Monetăria Băncii Naționale în primăvara anului 1945, când a asistat alături de Regina-Mamă la unul dintre momentele baterii Medaliei „Ardealul Nostru”.
O denumire neoficială, dar des utilizată, a acestei medalii a fost și aceea de „Trei regi”, fapt ce relevă că moneda era dedicată revenirii provinciilor din Transilvania la patria-mamă.
Pe avers erau înscrise, sus, textul „Ardealul Nostru”, iar jos anii 1601-1918-1944, încadrând busturile lui Mihai Viteazul, Ferdinand I și Mihai I. Pe revers, în centru, era o acvilă încoronată, cu o cruce în cioc, iar împrejur stemele celor 11 județe din Ardealul de Nord reunite cu România. Și încă un detaliu important: unii specialiști consideră că de fapt autoritățile monetare din acea vreme au dorit ca, pe fondul ocupației sovietice, populația să aibă posibilitatea să investească într-un plasament sigur.
Păstrăm, la Banca Națională, un foarte interesant film documentar despre emisiunea din 1945. Un film cu secvențe semnificative ale baterii unei părți a emisiunii, în prezența Regelui Mihai I și a Reginei Mamă, la Monetăria Statului: laminarea aurului, tăierea rondelelor, imprimarea efigiei. Și un moment emoționant: un bărbat tânăr, care a achiziționat o medalie de aur, vine acasă și o strecoară în leagănul copilului, sub pernă.
Sugestie: investiție pentru viitor. Amară iluzie. Căci, nu peste mult timp, aceste medalii au făcut obiectul valurilor de confiscări și de arestări de la sfârșitul anului 1947, pe fondul interzicerii de către regimul comunist a circulației libere a aurului.
Am fost onorat să-l întâlnesc de mai multe ori pe Regele Mihai I, mai întâi în anul 2000, când îndeplineam un mandat de Prim-Ministru, apoi la Banca Națională. Păstrez și acum în memorie puternicele emoții din momentele în care Majestatea Sa Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Regina Ana au fost oaspeții Băncii Naționale, cu deosebire cel din octombrie 2011, când Regele Mihai I și-a sărbătorit la Banca Națională cea de-a 90-a Aniversare. Pentru mine, pentru Consiliul de Administrație și pentru întregul nostru personal, toate aceste vizite au fost fericite ocazii de rememorare a istoriei Băncii Naționale, instituție fundamentală a statului, la a cărei dezvoltare a contribuit și familia regală.
Naturalețea, noblețea spirituală, frumusețea sufletească, omenia Majestății Sale nu pot fi uitate. Și nici curata limbă română în care s-a exprimat. Ascultându-l vorbind, am înțeles că, dincolo de temeinica pregătire școlară ce i-a fost asigurată, limba română a continuat să-i fie și departe de țară legătura cu poporul pe care l-a iubit.
Un excepțional model de viață lăsat moștenire generațiilor de azi!
Fie ca Dumnezeu să-i aibă în pază sufletul nobil! Întregii Familii Regale, membrilor Casei Regale a României – condoleanțe!
