De curând am urcat la etajul unei clădiri vechi de pe Lipscani. Un afiș mare îmi promitea că voi descoperi Micul Paris. Micul muzeu particular situat într-un apartament de la primul etaj al unei clădiri interbelice a aparținut familiei Dalles. Intăm și ne plimbăm prin camerele sale, decoperim pe rând interiorul unei case bucureștene înstărite de acum un secol.

Într-una dintre ele poți chiar alege o ținută și să „pozezi”, așa cum făceau oamenii când mergeau la fotograf. Parcurgând pe îndelete cele două Saloane – Francez și Oriental, aveam impresia că sunt în vizită într-o casă de acum un veac și că gazdele sunt în salonul alăturat mă așteaptă să bem ceaiul împreună.

Cum s-a născut muzeul dintr-un atelier de fotografie
Înainte de muzeu, aici a fost FotoCabinetul, atelierul în care fotograful și regizorul Eugen Ciocan făcea portrete în stilul celor de la începutul secolului trecut. Ciocan a strâns obiecte ani la rând, unele moștenite din familie, altele donate, inclusiv de Raluca Partenie, colecționară de pălării vechi. „Mi s-au înmuiat genunchii când am intrat aici”, povestea el într-un reportaj. Pe jos era un linoleum jupuit. Amenajarea apartamentului a fost făcută împreună cu scenografa Irina Solomon.

La fotograf ca acum o sută de ani
Azi, FotoCabinetul funcționează și este situat în Salonul Francez. În garderoba sa găsești pălării, jobenuri, șiraguri de perle și blănuri, alături de haine vechi și replici după modele de epocă. Aflăm că pentru unele ședințe machiajul și aranjarea părului în stilul vremii sunt cuprinse în pachete speciale. Iau loc în decor, printre fotoliile cu rame aurii și lămpile cu abajururi cu franjuri. Eu sunt gata de un portret colorat manual.

În Salonul Francez, pe peretele din spatele fotoliilor, se vede imaginea unei grădini. M-am oprit acolo unde mobilierul, lumina blândă și fotografiile vechi pareau că păstrează ecoul unui bal la care nimeni nu mai vine. Mi-am imaginat rochii lungi, mănuși fine și muzica unui gramofon.

În Salonul Oriental decoperi arcade, palmierii, felinarele suspendate și simțit că pășești în altă lume chiar dacă nu am părăsit casa. Aici culorile și materialele aveau altă grație: mai misterioasă, mai caldă. Împreună, camerele spun ceva despre Bucureștiul care își luase Parisul drept reper și care păstra, în casele lui, gustul pentru decorul oriental.

Minute bune am admirat mobilierul de epocă și costumele, pălăriile colorate, oglinzile mari, bijuteriile vintage, porțelanul fin sau argintăria. Decorul din „Micul Paris”, evocă un București modernizat, asociat cu arhitectura elegantă, moda franceză și rafinamentul burghez.

Mie îmi plac mai ales lucrurile mărunte. Evantaiul deschis, ceaștile viu colorate, căruciorul mic, mașina de scris, cartea lăsată deschisă. Pe fiecare l-ai putea trece cu vederea. Dar ele spun toată povestea. Dar când le vezi împreună, începi să te gândești la ce făceau oamenii din acele vremuri într-o după-amiază obișnuită. Cui îi scriau? Ce citeau? Muzeul are peste o mie de piese și mi se pare genul de loc în care, dacă te întorci în aceeași cameră, mai vezi ceva ce ți-a scăpat prima dată.

Am navigat agale prin încăperile sale, printre porțelanuri, narghilele și ceasuri vechi, un adevărat tur oriental. Am găsit într-un colț papornițe și rogojini, iar în final am pășit iar în Bucureștiul zilelor noastre. Lipscani mă aștepta cu lumina aspră a prezentului: terase, pași repezi, voci, trafic.
Dacă ajungi pe Lipscani 41 într-un weekend, fă-ți timp să urci. Dacă îți plac istoria urbană, moda, fotografia de epocă sau spațiile atmosferice, te invit să treci pe aici. Descoperi Micul Paris.
”Pauza de banking” este susținută de Exim Banca Românească. Un parteneriat care ne invită să ieșim, din când în când, din ritmul alert al știrilor financiare și să descoperim expoziții, muzee, evenimente culturale și proiecte speciale. Pentru că o pauză bine aleasă poate aduce inspirație, idei noi și o altă perspectivă asupra lumii din jur.
