Sergiu Oprescu este mult mai relaxat! După cei șase ani în care s-a aflat la conducerea Comitetului Director al Asociației Române a Băncilor, acum pare eliberat de responsabilitatea și tensiunea date de funcția de Președinte al acestei entități reprezentative pentru întreaga industrie bancară locală. Un alt aspect pe care l-am observat în cadrul interviului pe care Sergiu Oprescu l-a acordat publicației BankingNews a fost legat de disponibilitatea sa de a discuta despre Alpha Bank. În trecut, vorbea mai puțin despre banca pe care o conduce în calitate de Președinte, cel mai probabil influențat de faptul că trebuia să fie, înainte de toate, o voce a comunității bancare în ansamblu. Pe de altă parte însă, această deschidere de a detalia planurile de dezvoltare ale Alpha Bank trebuie pusă și pe seama dorinței grupului grecesc de a-și consolida poziția pe piața românească.
Discuția noastră s-a axat în principal pe ideea de a realiza un bilanț al activității sistemului bancar în toată perioada în care Sergiu Oprescu a condus Asociația Română a Băncilor. Declarația ” O să vedeți că o să devenim atât de transparenți încât o să vă plictisiți de noi!”, sintetizează viziunea strategică a celor două mandate petrecute la președinția ARB. ”Știam de la început că singura soluție pentru a restabili nivelul de încredere care trebuie să existe între societate și sistemul bancar era o transparență totală. Adică efectiv forma în care te duci și te prezinți nud în fața oamenilor, cu bunele și cu relele tale. Am înțeles cât de greu este când intri într-o zonă de penumbre, pentru că se nasc invariabil tot felul de temeri și întrebări. Singura soluție în acest caz este să pui lumina pe acea zonă pentru ca toată lumea să vadă”, punctează Sergiu Oprescu, care este în prezent Preşedinte Executiv Alpha Bank România și Director General al Reţelei Internaţionale Alpha Bank. Interviul de față surprinde, de asemenea, o radiografie la zi a bankingului românesc și expune amănunțit proiectul prin care Alpha Bank urmărește să-și întărească poziția pe piața din România.
Cum au fost cei 6 ani petrecuți la conducerea Asociației Române a Băncilor, care au fost principalele proiecte și cum arată bilanțul lor?
O să încep prin a spune că au fost, din punctul meu de vedere, cei mai dificili ani din istoria de 30 de ani a Asociației Române a Băncilor. Fiecare etapă poată să clameze și să spună că a fost dificilă, dar intensitatea problemelor și toată această presiune anti-banking care s-a manifestat în anii în care am condus ARB ajunsese la cote maxime, exact imediat după ce am preluat conducerea. Îmi aduc aminte că primul eveniment pe care l-am avut a fost cel generat de prima formă a legii privind darea în plată în 2015. Am avut o conferință de presă în care am invitat mai multe bănci, am stat de vorbă cu jurnaliștii și țin minte că am făcut și o promisiune că o să vă plictisiți de noi de cât de transparenți o să fim în relația cu presa. A fost o perioadă extrem de intensă și ea poate fi demonstrată și în cifre, dacă ne raportăm la cele peste 50 de legi date împotriva sistemului bancar. Nici nouă nu ne-a venit să credem în momentul în care ne-am uitat și am început să inventariem să vedem câte legi care adresau într-o formă sau alta de o manieră negativă industria de profil și când am ajuns la această sumă colosală am fost uimiți. Pe undeva, era de așteptat și, ca să fim foarte sinceri, noi am văzut în România un efect pe care l-am observat și pe plan mondial. Nu era ceva strict particular României, era un efect generat de criza financiară din 2007 – 2009, pe care îl sesizasem manifestându-se pe plan mondial. Răspunsul la această mișcare a fost în general reglementarea și suprareglementarea în domeniul financiar-bancar, astfel încât genul de criză pe care am trăit-o să nu se mai repete. Am uitat însă în toată această poveste că sistemul bancar românesc era destul de la început, nu se puteau observa greșelile pe care le observasem în alte țări, nu apucase să accelereze pe anumite turnante negative, și nici nu avea un nivel de intermediere financiară care să depășească pragurile de alertă. Răspunsul societății la toate problemele generate de criza financiară, copiind alte modele din alte părți, acolo unde erorile sistemului bancar fuseseră mult, mult mai mari, a fost de aceeași intensitate ca în celelalte țări, poate cu accente chiar mai dure. Vă aduc aminte de taxa pe lăcomie, adică de acel gen de inițiative legislative care doreau în primă fază să pedepsească un sistem bancar care tocmai se recuperase din pierderile pe care le avusese după criză și care își căuta rolul de susținător al economiei. Slavă Domnului că am făcut toate acele eforturi de a recupera încrederea românilor în bănci pentru că am avut nevoie de acest sistem bancar în pandemie. Dacă această criză sanitară venea mai devreme, ne-ar fi prins într-un moment de minim din punctul de vedere al încrederii. Noi am reușit în acești șase ani, plecând de la un punct de minim din punctul de vedere al încrederii, să începem, cărămidă cu cărămidă, să construim încet-încet această punte a încrederii, care trebuie să existe într-o societate. Nu există o societate performantă fără această încredere care se naște între sistemul financiar-bancar pe de o parte și antreprenoriat și populație, pe de altă parte. Nu poți să te dezvolți dacă nu ai acces financiar la fondurile necesare dezvoltării.
Am avut baftă de un executiv al ARB extrem de performant și extrem de motivat să ducă această bătălie
În cadrul Asociației Române a Băncilor am avut o abordare de project management. Am venit cu o strategie bazată pe patru piloni, care s-a născut aici, în această încăpere, în discuțiile pe care le-am avut cu executivul ARB (n.r. – Florin Dănescu). Am avut baftă de un executiv al ARB extrem de performant și extrem de motivat să ducă această bătălie. Jos pălăria! Practic, am găsit la Asociația Română a Băncilor o echipă inimoasă care era extrem de bine pusă la punct. În esență, am știut să găsim căile de comunicare și am știut să găsim acești piloni ai refacerii încrederii. Primul pilon era cel legat de intermedierea financiară. Am căutat să identificăm cum putem face pentru a crește intermedierea financiară, ce trebuie întreprins și ce trebuie conștientizat. În acest sens, am venit cu foarte multe studii în care am arătat ce s-ar întâmpla dacă intermedierea financiară ar fi mai mare, ce ne lipsește, care este aportul pozitiv dacă facem cutare și cutare lucru. În acest fel, am reușit, prin intermediul presei, să ajungem în anumite puncte sensibile. Al doilea pilon a fost cel legat de educația financiară. Era absolut important să abordăm această temă. La un an de zile după preluarea mandatului, am făcut o prezentare la Institutul Bancar Român, în care am adus în atenția publicului acel studiu realizat de Standard & Poor’s, pe care apoi l-am văzut citat de toată lumea. Această analiză releva că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană din punctul de vedere al educației financiare. Se vedea foarte clar că noi avem un răspuns de înțelegere a problematicii financiare de 22% în comparație cu o medie a Uniunii Europene care era la un nivel de peste 45%. Când am reușit să aducem în fața societății acel material, toată lumea a realizat că într-adevăr ne lipsește ceva. Astfel, am început să dezvoltăm și să croșetăm pe acest subiect. Totul a culminat cu realizarea Strategiei Naționale de Educație Financiară, pentru care am reușit să aglutinăm în jurul nostru patru alte entități la nivelul spațiului public din România – Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Ministerul Educației Naționale și Ministerul Finanțelor. Am înțeles că aceasta este o mare realizare în momentul în care OECD a dat ARB-ului statutul de membru afiliat. Așa am ajuns la momentul în care, în prezent, cred că nu există bancă, nu există instituție financiară, nu există jurnalist de specialitate care să nu înțeleagă importanța sau să nu menționeze importanța educației financiare. Al treilea pilon, care acum se dovedește ce importanță are pentru o societate modernă, este reprezentat de digitalizare și efectele digitalizării. Dacă lucrurile s-ar fi întâmplat conform solicitărilor pe care ARB le avea la nivelul anilor 2016 – 2017, în pandemie ne-ar fi fost mult mai ușor. Pe perioada crizei sanitare, am fost nevoiți să adoptăm digitalizarea pe repede înainte, să facem tot felul de ajustări de ultimă instanță fără să avem timpul și project management-ul necesar. Dacă am fi făcut progrese în anii precedenți, răspunsul ar fi fost altul pe perioada pandemiei. Noi previzionasem și cerusem aceste mecanisme și legislația pentru digitalizare cu doi-trei ani înainte de pandemie. Al patrulea pilon este legat de platforma financiară. Ne-am dat seama că niciuna dintre vocile sistemului financiar-bancar nu este suficient de puternică de una singură pentru a transmite un semnal suficient de coerent și suficient de puternic la nivelul societății. Așa am înțeles că dacă tot ceea ce înseamnă și formează ecosistemul financiar-bancar din România reușește să se adune pe o platformă unde să poată avea o voce agregată pe subiectele principale (intermediere financiară, educație financiară și digitalizare), având o abordare integrată și inclusivă, probabil că vocea sistemului financiar-bancar se va face mai auzită. Am reușit să aducem peste 20 de asociații și reprezentanți din diverse părți ale societății, inclusiv de la instituții de stat, care să alcătuiască această platformă financiară. Viziunea strategică despre rolul sistemului financiar-bancar într-o societate a fost rostogolită în comunitate pe diverse voci de comunicare.
Ce așteptări aveți acum de la Asociația Română a Băncilor?
Mă aștept să aibă continuitate de viziune, să mențină și să sporească acest nivel de încredere al românilor în industria de profil. În clipa de față, cam toată lumea înțelege că avem nevoie de bănci, avem nevoie de bănci mult mai responsabile și cred că răspunsul băncilor în perioada pandemiei a fost un răspuns de responsabilitate. Avem nevoie de combustibilul pe care băncile îl creează și îl pun la dispoziția societății prin creditele acordate. Trebuie să ne concentrăm pe ideea de a cheltui acest combustibil cu eficiență, cu scop. Avem nevoie să mergem în direcția corectă, nu să batem aerul haotic ca un fluture în jurul unei lămpi. Fiecare nou palier de încredere poate permite băncilor să lanseze noi produse și servicii pe piață care să ajute societatea să devină mai performantă la nivel european. Credem sau nu credem, noi suntem într-o competiție în fiecare clipă cu alte state pentru resurse, pentru investiții directe, pentru tehnologii, pentru o viață mai bună. Am toată încrederea că echipa actuală de la ARB va putea să continue strategia.
Băncile au reușit, în pandemie, să se reprezinte din nou responsabil în interiorul societății
Dincolo de toate aspectele negative ale COVID-19 asupra activității economice și asupra vieții de zi cu zi, în anul pandemiei s-a constatat o îmbunătățire accentuată a imaginii băncilor în percepția publică. Am auzit mai multe voci din comunitatea bancară care au menționat că principalul câștig al pandemiei pentru bănci a fost accelerarea digitalizării. Personal, nu sunt de acord cu această opinie, considerând că mai degrabă creșterea nivelului de încredere al românilor în bănci poate fi considerată principalul aspect pozitiv. Cum vă poziționați dumneavoastră?
Așa este! Aveți perfectă dreptate să spuneți că principalul câștig nu este digitalizarea, nu este nici măcar răspunsul bun pe care băncile l-au dat în pandemie. Adevăratul câștig este refacerea încrederii românilor în bănci și acest pact pe care l-am rescris și l-am resemnat cu societatea în perioada respectivă. Practic, băncile au reușit, în pandemie, să se reprezinte din nou responsabil în interiorul societății, mai ales prin răspunsul pe care l-au dat la nevoile clienților și propriilor angajați. Răspunsul a fost dat imediat și la unison. A fost o anumită conștiință care s-a creat în toată această perioadă. Cred că refacerea încrederii este marele câștig al pandemiei, și aceasta este, de fapt, și comoara pe care trebuie să o protejăm în perioada următoare. Comoara trebuie protejată de bănci, de societate și de decidenții politici. Aceștia din urmă trebuie să fie conștienți că este foarte ușor de destabilizat, să reiei întreaga temă a băncilor nesimțite și criminale care nu fac nimic. Este totodată foarte greu să reconstruiești, pentru că după cum vedeți ne-a luat aproape 10 ani să reconstruim. Băncile sunt conștiente de eventualele posibile greșeli din trecut ca să nu le mai repete. Asta nu înseamnă că nu se pot face greșeli noi, dar băncile sunt foarte atente, mai ales că nivelul de reglementare este altul și le obligă să fie atente la toate aceste subiecte. Important este că, după cum s-a putut observa, băncile au funcționat pe toată perioada pandemiei așa cum spune ca la carte. Este o certitudine pentru toată lumea că economia României a avut o revenire în ”V”. Pe cele două pante ale ”V”-ului, descendentă și ascendentă, băncile și-au asumat roluri diferite. Pe partea descendentă, au funcționat ca un adevărat absorbant de șocuri, ca un amortizor și au preluat asupra lor toate efectele negative care ar fi fost mult mai dăunătoare pentru societate. În contrapartidă, rolul băncilor pe partea ascendentă a fost acela de accelerator de creștere economică. Acum, băncile sunt o rampă de lansare prin distribuția de noi fonduri pe segmentele pe care le consideră că ar putea fi cele mai performante.
Cum considerați că s-au comportat băncile în 2020 și cum apreciați bilanțul sistemului bancar după un an atipic și plin de incertitudini? Anticipând, vă așteptați ca 2021 să se încheie cu un bilanț mai bun față de anul pandemiei?
Sistemul bancar este unul dintre principalii piloni ai revenirii economice, în jurul său gravitează această revenire economică. Bineînțeles că și statul a avut un rol extrem de important prin capacitatea de a se împrumuta și de a crește deficitele bugetare pentru a aduce un plus de lichiditate la nivelul societății. Această capacitate trebuie privită cu anumită circumspecție, pentru că nu poți să te împrumuți la infinit, nu poți să-ți crești deficitele bugetare la infinit. Trebuie să ai niște programe și niște politici care să ducă la scăderea acestor deficite pe următoarea perioadă. În aceste condiții, rolul băncilor va deveni din ce în ce mai important. Acest ”buffer”, acest amortizor trebuie eliberat încet-încet și rolul trebuie preluat de către bănci ca finanțator al creșterii și al revenirii economice. Noi am intrat în această criză, ca sistem bancar, cu un set de parametri extrem de robuști (solvabilitate de peste 24%, raport credite/depozite – 67%, nivelul creditelor neperformante foarte scăzut – 4%). Principala dimensiune negativă era rolul mic de intermediere financiară pe care îl avea sistemul bancar în România. Ca să fac o analogie cu hidrodinamica, acest rol mic trebuie înțeles ca o țeavă cu un diametru mic pe care chiar dacă bagi apă cu presiune pe o parte, debitul va fi limitat de diametrul țevii respectiv. Nu poți să umpli rapid o piscină cu o țeavă cu un diametru mic când viteza de curgere e aceeași. Ține foarte mult și de capacitatea sistemului de a fi ancorat în realitatea economică și de capacitatea sa de a pompa această lichiditate sub formă de credite în economie. Sunt și alte elemente. Guvernatorul Mugur Isărescu a spus bine că nu avem nevoie să ne ducem într-o zonă exuberantă a creditării, dar se știe că trebuie să avem o viteză de croazieră mai mare decât viteza de croazieră a țărilor din jurul nostru, pentru că plecăm de la un nivel foarte scăzut și avem de recuperat niște decalaje.
Creditarea verde este o oportunitate pentru România
Se discută tot mai mult despre nivelul scăzut al gradului de intermediere financiară și despre importanța ca băncile să crească ponderea finanțărilor verzi. În România, aceste două componente ce vizează creditarea par că intră în contradicție, pentru că – pe de o parte – primul indicator ne spune că avem nevoie să accelerăm per ansamblu creditarea și – pe de altă parte – al doilea indicator ne spune că trebuie să accelerăm un anumit tip de finanțare și să frânăm împrumuturile care au impact asupra schimbărilor climatice. Cum comentați toată această situație și cum vor reuși băncile din România să împace și capra, și varza?
Trebuie să recunosc că îmi place întrebarea! La prima vedere, așa cum spuneți și dumneavoastră, pare o contradicție. Aserțiunea logică pe care o faceți spune că avem un nivel scăzut al intermedierii financiare care trebuie să crească, dar următorul trend de creștere va fi cel în zona creditării verzi. Cum reușim noi să ajungem la nivelul celorlalți, dacă noi nu o să mai finanțăm partea gri, ci doar partea green. Eu cred că toată această situație este mai degrabă un avantaj. Toate economiile trebuie să facă această tranziție pentru a intra în zona de finanțare sustenabilă. De aceea, atunci când nu ai probleme de moștenire și ai probleme doar de reorientare, plecând de la o bază scăzută, ai putea să ai un start mai rapid. Problema are aceleași valențe cu cea care ne-am confruntat la începuturile bankingului postdecembrist: “Mai trebuia să trecem prin cecuri dacă am sărit direct la carduri?”. Nu cred că regretă nimeni din România faptul că am trecut direct la carduri și nu am avut o etapă de zeci de ani de cecuri, cum s-a întâmplat în SUA. Același lucru se întâmplă și în prezent. Putem să ardem etape? Da. Suntem în etapa în care trebuie să adoptăm strategii, direcții și scurtături care să ne aducă cât mai aproape de mediul european. Faptul că plecăm de la puncte scăzute ne arată pe de o parte potențialul și așa îmi place să-l privesc. Ar trebui să studiem motivele, ca să înțelegem să nu le avem în continuare. Dacă un om se mișcă încet pe un traseu montan trebuie să te uiți dacă nu cumva el a luat în rucsac o încărcătură suplimentară decât alt om care merge mai repede. Este o nouă orientare la nivel mondial, se dă startul în această cursă, avem șansa să o luăm pe o scurtătură fără să avem probleme de moștenire. Este important să ne uităm dacă nu cumva ne-am băgat niște pietre în rucsac și ar fi cazul să ne eliberăm de ele.
Cum facem ca societatea să ceară o economie sustenabilă?
Acest lucru va veni prin reglementare. Toți trebuie să devenim cetățeni responsabili ai acestei planete, pe toate componentele: din punctul vedere al mediului și al finanțării sustenabile, din punctul de vedere al responsabilității sociale și din punctul de vedere al guvernanței. Cred că înainte de toate trebuie conștientizată importanța protejării mediului. Informarea cu privire la aceste tendințe va duce la apariția inițiativelor antreprenoriale în zona respectivă și în final tot forțele pieței vor rezolva problema. Toată această redirecționare și tot acest transfer de la un mod tradițional de a face finanțare către un mod modern și sustenabil va crea nenumărate oportunități de business. Societatea va face acest lucru pe măsură ce va conștientiza schimbarea de traseu, pe măsură ce va conștientiza oportunitățile care se nasc din această schimbare de traseu și pe măsură ce va conștientiza susținerea care există la nivel european pentru această schimbare de traseu. În esență, consider că vor exista din ce în ce mai mulți bani verzi care vor urmări investițiile verzi, care investiții verzi vor fi din ce în ce mai valoroase. În acest fel, se va crea un cerc virtuos. Evaluarea ipotecii casei pe care ai luat-o prin credit ipotecar va crește dacă aceasta este în zona verde, pentru că în următorul interval de timp o casă care îndeplinește toate standardele ca să fie considerată verde va valora mai mult decât o altă casă care are aceeași parametri, dar nu îndeplinește standardele.
La ce trenduri ar trebui să ne așteptăm în bankingul românesc în viitorul apropiat, luând în considerare noua conjunctură și impactul pandemiei asupra realității cu care eram obișnuiți până în martie 2020? Cum va arăta bankingul după pandemie și ce lecții au putut fi învățate în această perioadă de criză sanitară?
Pandemia ne-a adus în “point of no return” (termen din aviație), adică am ajuns la un punct de la care nu ne mai putem întoarce. Noi am depășit acest punct în digitalizare. Nu mai avem opțiunea să ne întoarcem la starea de dinainte. Pandemia ne-a digitalizat pe repede înainte peste punctul de la care nu mai avem posibilitatea de a ne întoarce. Acum ne dăm seama că suntem în aer, în plin zbor. Acum, tocmai am ridicat roțile avionului de pe pistă și trebuie să ne stabilizăm, trebuie să accelerăm, trebuie să ajungem la altitudinea de croazieră necesară, trebuie să facem toate lucrurile pe care, când stăteam pe pistă cu căștile la urechi și „mestecam gumă” în cabină și ne gândeam dacă decolăm sau nu pe această traiectorie, încă le analizam. În clipa de față, odată ce am trecut de acest punct și am tras de manșă pentru a ne ridica, problema care se pune este cât de repede ne digitalizăm și cum digitalizăm relația dintre cetățeni și administrație. Trendul principal în banking și nu numai va fi generat de acest ecosistem generalizat nu numai în România, ci peste tot în lume. Bineînțeles, acest lucru presupune schimbări de atitudine, schimbări de mentalitate și recunoașterea faptului că digitalizarea va elibera foarte multă forță de muncă din zona ocupată cu pile și relații. Trebuie să eficientizăm segmentele care nu sunt suficient asanate. Dar, trebuie să fim foarte atenți la rucsacul de care vorbeam mai devreme, pentru că dacă facem digitalizare, dar ținem în continuare acei bolovani în spate, nu cred că vom prinde viteza de care avem nevoie. Adică, trebuie să se întâmple la nivelul întregii societăți toată această reorganizare pentru a deveni mai flexibili, mai agili, mai eficienți în cursa pe care o avem cu celelalte state din regiune. Estonia a văzut această oportunitate mult mai devreme, a făcut deja transferul către digitalizare și a extras și beneficiile. Noi o facem la ordin, forțați de împrejurări. Asta nu înseamnă că nu trebuie să o mai facem, ci trebuie să o facem mai cu cap.
Care sunt principalele provocări și pericole pentru industria bancară din România în 2021-2022 și cât de pregătite sunt băncile pentru a face față acestora?
Cred că principalul pericol este nivelul scăzut al educației financiare și al educației digitale. Al doilea este nivelul scăzut de intermediere financiară. Dacă nu creștem diametrul țevii despre care am vorbit mai devreme, astfel încât să fim ancorați la nevoile societății, nu vom putea face pași înainte. Avem și un alt risc, care nu se discută deocamdată foarte larg. Tehnologia ajută la căderea barierelor instituționale între state, tehnologia la ora actuală sare granița foarte ușor din punctul de vedere al tuturor serviciilor bancare. Astfel, toate mecanismele și serviciile auxiliare care sunt necesare la acordarea unui credit au devenit din ce în ce mai ușor de făcut pe baza tehnologiei. Te poți aștepta ca, dacă sistemul bancar nu este suficient de bine ancorat în interiorul societății tale, să fie dezintermediat de competitori din alte țări. Revolut este exemplul clasic.
Cum au evoluat, în pandemie, riscurile care contribuie la alcătuirea costurilor de finanțare din România și ce impact a avut criza sanitară asupra prețului efectiv al creditelor noi? Cum se va derula anul 2021 din punctul de vedere al riscurilor și cum vor evolua costurile de finanțare la nivelul pieței locale, luând în calcul incertitudinile generate de COVID-19?
Când vorbim despre costuri în general, trebuie să ne uităm mai întâi la costul de țară. Bineînțeles că îngrijorează această creștere accentuată a deficitului bugetar și momentan ea poate avea un efect asupra ”mid-swap rate-ului”, care măsoară costul de țară. Din punctul meu de vedere, cred că avem cel mai scăzut nivel de dobândă la nivelul pieței locale din ultimii 10 ani. Am avut o singură perioadă de vreo 6-9 luni de zile în 2016 – 2017 când dobânda a fost mai mică. Pandemia nu a înrăutățit această situație momentan. Modul în care vom ieși din deficitul bugetar și modul în care România se va înscrie pe palierul de convergență al deficitului bugetar cu nivelul de -3% sunt hotărâtoare. Datele din primele 6 luni arată bine. Avem un nivel echilibrat de cheltuieli pe care le-am făcut pentru răspunsul în pandemie ca procent din PIB. De asemenea, nu am văzut o tendință de accelerare a creditelor neperformante. Cred că avem un avantaj în mixul economic de la nivelul economiei noastre care este mai rezilient la acest tip de criză decât alte țări. Spre exemplu, țările care sunt indexate la turism au avut un impact mai mare și au avut o revenire mai lentă.
Vrem să facem ca Alpha Bank Romania să devină cea mai puternică legătură financiară între România și Grecia, care să capitalizeze relațiile economice dintre cele două țări
Care este strategia Alpha Bank pentru România și ce planuri are instituția de credit pe piața locală, cum arată bilanțul activității băncii din ultima perioadă și ce așteptări aveți în ceea ce privește principalii indicatori (creditare, economisire, profitabilitate, active)?
Grupul Alpha Bank a anunțat de curând un plan de creștere pentru perioada următoare. Unul dintre acești piloni ai dezvoltării este legat de creșterea preconizată pe România. Grupul a avut o emisiune de capital în luna iunie pe ideea utilizării acestor bani pentru creșterea activelor băncii, nu pe formula utilizată în trecut potrivit căreia nevoia de capital trebuia să adreseze problemele legate de nivelul creditelor neperformante. Din punctul nostru de vedere, România joacă un rol extrem de important în acest plan al grupului, ceea ce presupune că noi va trebui să executăm aici o creștere foarte accentuată, chiar mare pe următorii trei ani. Această creștere este ancorată în creșterea organică. Ne vom uita la oportunitățile și la segmentele de business care nu au făcut parte din agenda noastră principală, dar pe de altă parte ne vom uita să accentuăm acele puncte tari pe care le avem deja. Creșterea noastră se va baza pe căpătarea unor noi valențe pe segmentele unde noi suntem puternici, cum ar fi creditul ipotecar. Aici avem un randament și o eficiență mai mari decât poate că ne-ar permite poziția noastră în cota de piață generală. Avem credite ipotecare de peste 1,2 miliarde de euro. Am crescut pe acest segment foarte bine în ultimii ani și de aceea vrem să dinamizăm activitatea, folosindu-ne și de experiența pe care am acumulat-o pe zona creditării verzi. În plus, ne vom concentra pe IMM-uri. Credem că adoptarea unor tehnologii mai permisive și mai incluzive la nivelul băncii și sporirea gradului de digitalizare în interacțiunea cu acest tip de companii ne vor ajuta să avem o creștere susținută pe segmentul IMM-urilor. Nu uităm și domeniul acolo unde Alpha Bank a stat tradițional foarte bine, respectiv segmentul corporate. Suntem o bancă care are o stabilitate foarte mare a echipei de conducere, ca atare avem aceeași față pe care o arătăm clienților mari corporativi de ani și ani de zile. Asta ne asigură un nivel de încredere suplimentar. Am fost în urmă cu 10 ani a treia bancă din România, datorită în principal creditării corporate. Capacitatea noastră de a accesa acest segment este destul de mare.
Pentru a evalua capacitatea de creștere a Alpha Bank putem să ne raportăm la potențialul cumulat pe care l-au avut băncile grecești din România (la un moment dat cele 4 instituții de credit cu acționariat elen – Alpha Bank, Bancpost, Banca Românească și Piraeus Bank – dețineau circa 10% din activele industriei bancare din România)?
Pot spune că există spațiu și potențial de creștere. Vedem cum în fiecare an 1,5 milioane de români se duc să facă vacanțele în Grecia. Există relații între România și Grecia care sunt mult mai puternice decât le putem observa la prima vedere. Noi trebuie să capitalizăm aceste relații și, de ce nu, să facem din Alpha Bank un fel de platformă financiară între cele două țări pentru că suntem singura bancă sistemică care operează în România pe segmentul relației cu Grecia.
Dezvoltarea Alpha Bank ar însemna și o expansiune teritorială, adică deschiderea de noi agenții?
Nu exclud, însă ne vom concentra în principal pe utilizarea tehnologiei. Sunt însă segmente unde s-ar putea să avem nevoie de lansarea unor noi sucursale. Eu cred că tendința și trendul în clipa de față este să folosești tehnologia astfel încât să ofere clientului aceeași experiență pe orice canal ar interacționa cu banca. Din punctul meu de vedere, mixul de canale este soluția pentru a veni cât mai aproape de client.
Excludeți o achiziție?
Nu exclud, dar nu face parte din strategia de bază în momentul de față. Totodată, din câte cunosc, nu e nicio bancă de vânzare în acest moment. În momentul în care o să apară ceva, bineînțeles o să ne uităm și o să analizăm pentru că obiectivul de creștere va fi tot acolo.
