Implicarea Bancii Nationale in problema clauzelor abuzive din contractele de credit nu este altceva decat o spovedanie pe jumatate, o recunoastere ipocrita si indirecta a erorilor fara o recunoastere a vinei, scrie Serban Buscu in Capital. Recenta conferinta organizata de BNR a starnit reactii diverse.
Intelegem ca sarcina BNR este sa se ocupe exclusiv de chestiuni care “pun in pericol stabilitatea financiara a tarii” si ca, tocmai de aceea, nu are de ce sa fie interesata de fiecare amarat inconstient si exuberant care a luat credit fara sa stie ce a semnat. Sa ignoram total realitatile „din teren” si sa admitem ca nu BNR, ci o entitate de undeva din spatiul extraterestru da avizele pentru fiecare norma de creditare a fiecarei banci care activeaza in Romania.
Chiar si intr-un astfel de scenariu, BNR a gresit cat timp nu s-a implicat deloc, si o recunoaste , acum, cand se implica violent si, probabil, decisiv de partea bancilor.
Clientii incep sa castige procesele. BNR continua sa vegheze la stabilitatea sistemului financiar si sa taca superior.
Cu alte cuvinte, afirma bancherii si BNR sustine, chestiunea clauzelor abuzive este o problema importanta, de “interes national”, din moment ce nu orice instanta se poate ocupa de ea. Este, nu-i asa, o chestiune care influenteaza “stabilitatea sistemului financiar”.
Pai cum adica? Nu zicea BNR ca relatia contractuala dintre banci si clienti nu influenteaza stabilitatea sistemului financiar? Nu a fost chiar acesta motivul pentru care a delegat responsabilitatile catre ANPC? Nu pentru ca au fost categorisiti drept cazuri neinsemnate au ajuns clientii in Justitie? Nu cumva, tinand acum partea bancilor, BNR recunoaste ca a gresit, sau macar ca a estimat prost proportiile fenomenului?
Citeste opinia jurnalistului integral aici
