Curtea Constituţională a făcut puţină lumină în controversata Lege a dării în plată, atacată la cea mai înaltă curte de justiţie din România de către bănci, scrie Cristian Hostiuc pentru ZF.ro
1. Celor care voiau să predea cheile apartamentului băncii şi să iasă din contractul de credit fără să mai plătească nimic poziţia Curţii Constituţionale le este total defavorabilă, deoarece scăderea valorii apartamentului (devalorizarea bunurilor imobile) nu poate fi luată în considerare pentru denunţarea contractului.
Aceasta este principala problemă a Legii dării în plată, nu faptul că un debitor nu mai poate plăti ratele: valoarea apartamentelor luate pe credit s-a înjumătăţit faţă de perioada 2006-2008 şi un debitor îşi pune constant problema dacă mai are sens să plătească ratele la o casă care nu mai valorează 90.000 de euro, ci 45.000 de euro, cel puţin în Bucureşti, şi unde probabilitatea ca preţul bunului să revină la anii de boom scade pe zi ce trece.
2. Iniţiatorii Legii dării în plată – deputatul PNL Daniel Zamfir şi avocatul Gheorghe Piperea – spuneau că această lege va da debitorilor posibilitatea să aibă o putere egală de negociere cu banca, dacă nu mai pot să plătească ratele sau contractul a devenit prea defavorabil lor, adică valoarea de piaţă a bunului a scăzut substanţial.
În acest caz, Curtea Constituţională a adus în discuţie “impreviziunea”, adică acele evenimente obiective care schimbă condiţiile şi situaţia unui contract între bancă şi debitor, în sensul în care una dintre părţi este clar dezavantajată nu din cauza ei, ci din cauza unor condiţii de piaţă.
Care ar putea fi condiţiile imprevizibile care s-au manifestat din 2008 încoace şi care pot fi luate în considerare, potrivit Zf.ro
– creşterea cursului francului elveţian; …
Cât din această creştere a cursului din 2006 până în prezent, de 75%, va fi considerată imprevizibilă de către judecători? Şi dacă creşterea cursului francului în sine va fi considerată imprevizibilă, respectiv dacă la data semnării contractului de credit debitorul ştia că se supune unui risc valutar şi dacă l-a luat în considerare? În contractele de credit este menţionat riscul valutar.
– tăierea salariilor: a fost sau nu un element imprevizibil? Nu ştiu dacă şi-a imaginat cineva că la o distanţă de câţiva ani din momentul luării unui credit imobiliar se poate confrunta cu o scădere a salariului. Dacă va fi admisă această situaţie la stat (minus 25% în mai 2010), care a fost mai bruscă, atunci şi tăierea salariilor din sectorul privat, unde a fost mai discretă şi mai punctuală, va fi luată în considerare. La stat s-au reîntregit salariile, din 2012 încoace, dar sunt foarte multe cazuri în sectorul privat unde nu s-a întâmplat acest lucru. În contractul de credit acest risc nu a fost cuantificat şi evidenţiat.
– pierderea locului de muncă a fost sau nu un element imprevizibil? Aici părerile sunt împărţite. Într-o economie de piaţă, pierderea jobului face parte din viaţă, aşa cum este schimbarea locului de muncă.
Debitorii care vor să apeleze la Legea dării în plată şi care au primit o ofertă din partea băncii s-ar putea să aibă o poziţie defavorabilă în faţa judecătorilor, având în vedere că banca a făcut demersurile de renegociere.
Mai mult decât atât, dacă rata lunară (dobânda plus principalul) în veniturile debitorului are o pondere mai mică decât la momentul acordării creditului, judecătorii s-ar putea să nu le dea o decizie favorabilă, respectiv să predea cheile apartamentului şi să iasă din contract fără să mai fie datori băncii.
Oricum, în concluzie, dacă la Legea dării în plată scăderea valorii proprietăţii a fost respinsă ca un argument pentru predarea cheilor apartamentului, debitorilor nu le rămâne altă “şansă” decât Legea conversiei creditului la cursul istoric, ca să nu mai plătească un apartament cât nu face. Dar s-ar putea ca şi aici Curtea Consituţională să decidă în acelaşi sens”, scrie ZF.ro
