Nivelul agregat al riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare din România este în creştere, similar evoluţiilor pe plan global, potrivit „Raportului asupra stabilităţii financiare”, din decembrie 2019, elaborat de Banca Naţională a României (BNR) și prezentat de Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR.
Risc sistemic sever asupra stabilităţii financiare nu avem, a spus viceguvernatorul
„Nivelul agregat al riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare din România este în creştere, similar evoluţiilor pe plan global, iar perspectivele pentru următorii ani indică menţinerea acestei tendinţe.
Evaluările prezente nu semnalează existenţa unor riscuri de natură severă.
Sunt însă identificate trei riscuri sistemice ridicate: tensionarea echilibrelor macroeconomice interne, reducerea încrederii investitorilor în economiile emergente şi riscul privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar.
Structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar reprezintă un risc moderat, în timp ce riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental se situează la un nivel redus”, se arată în raportul BNR.
Potrivit BNR, similar evaluării de la data Raportului anterior, riscul privind tensionarea echilibrelor macroeconomice interne a rămas la un nivel ridicat. Acesta este principalul element generator de risc sistemic la adresa stabilităţii financiare din România, iar pentru perioada următoare perspectiva asociată este de creştere, pe fondul continuării presiunilor generate de deteriorarea deficitelor gemene.
„Deficitul bugetar pentru primele zece luni ale anului 2019 este de 2,8% din PIB, mai mare cu 0,6 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Cheltuielile cu personalul şi-au continuat tendinţa ascendentă (+20% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent), în contextul implementării Legii salarizării unitare. În plus, cheltuielile cu asistenţa socială au avansat cu 11% faţă de primele zece luni ale anului 2018, iar noua lege a pensiilor va duce la o creştere suplimentară a costurilor atât prin majorarea punctului de pensie, cât şi a indemnizaţiei sociale. Cheltuielile cu asistenţa socială, cumulate cu cele de personal, ar reprezenta 85% din veniturile fiscale la finalul anului 2022, ceea ce lasă autorităţilor o marjă îngustă de manevră în cazul intrării pe o tendinţă descendentă a ciclului economic”, potrivit Agerpres.ro.
Totodată, BNR menţionează că România se clasează pe penultimul loc la nivel european ca proporţie a veniturilor fiscale în PIB (27%, comparativ cu 40% media UE), ceea ce demonstrează existenţa unui spaţiu amplu pentru creşterea capacităţii de colectare. Deşi România face obiectul componenţei preventive a Pactului de stabilitate şi creştere, deficitul bugetar cash (metodologie naţională) este estimat la 4,43% din PIB pentru finalul anului 2019, iar deficitul structural este aşteptat să se deterioreze cu 0,8 pp faţă de anul 2018, contrar recomandărilor Comisiei Europene de realizare a unei ajustări structurale de 1,8% din PIB în anul 2019 şi respectiv 1% în anul 2020, urmând să ajungă la 4,4% din PIB în anul 2020.
În Raport se precizează că menţinerea unei politici salariale bugetare expansioniste, cu impact asupra amplificării cererii
agregate excedentare din economie este de natură să îngusteze spaţiul fiscal de acţiune în eventualitatea unei decelerări a dinamicii activităţii economice. Mai mult, orice impuls suplimentar ce ar stimula consumul populaţiei, în detrimentul investiţiilor, ar putea avea ca efect acumularea de presiuni inflaţioniste, dar şi adâncirea deficitului de cont curent. În acest sens, implementarea unei politici fiscale echilibrate, atât pe partea de venituri, cât şi pe cea de cheltuieli, poate conduce la diminuarea vulnerabilităţilor macroeconomice şi este de natură a susţine o creştere a veniturilor angajaţilor în tandem cu cea a productivităţii muncii.
Potrivit raportului, profitabilitatea sectorului bancar a rămas ridicată în primele trei trimestre ale anului 2019 iar determinanţii au fost reluarea creşterii profitului operaţional şi continuarea poziţionării cheltuielilor nete cu ajustări pentru pierderi aşteptate la un nivel istoric scăzut.
Cu toate acestea, eficienţa operaţională plasează sectorul bancar românesc într-un interval cu risc mediu, nevoia de îmbunătăţire fiind mai pregnantă la nivelul unor bănci de talie mică şi medie. Caracteristicile structurale asociate funcţionării activităţii bancare, precum gradul redus de intermediere financiară şi polarizarea profitului în funcţie de dimensiunea instituţiilor de credit, persistă.
Perspectivele privind continuarea tendinţei curente favorabile a profitabilităţii sunt diminuate de impactul unei eventuale reveniri la valori mai apropiate de media istorică a ratelor de nerambursare.
