De această dată, „Pauza de banking” am luat-o la Ploiești, pe o stradă mică ce astăzi poartă numele poetului Nichita Stănescu. Dragostea pentru poezie și Nichita, dar și curiozitatea ne-a călăuzit pașii la numărul 1 unde se află casa în care poetul s-a născut, a copilărit și a locuit până când a plecat la facultate, la București. Este albă, simplă, cu un singur nivel și ferestre colorate, „amintind de casele țărănești din satele de câmpie”.
Imediat cum am intrat am deslușit o parte din povestea ei. „Între anii 1926-1927, Nicolae și Gheorghe, fiii „abagiului – comersant” Hristea Nicolae Stănescu, construiesc, pe strada General Cernat nr. 2, „o casă albă cu un cat, fără ornament, amintind de casele țărănești din satele de câmpie” (Ioan Grigorescu). Aici se vor stabili, în 1931 – după căsătorie – Nicolae (Călae) Stănescu împreună cu tânăra și frumoasa Tatiana Cereaciukina, și tot aici, vineri, 31 martie 1933, în jurul prânzului, vine pe lume Nichita.”
Intrând aici am înțeles cum un mic univers poate modela un geniu. Înainte de a-l întâlni aici pe marele poet al „necuvintelor”, am parcurs o incursiune emoționantă în viața copilului. L-am descoperit pe Nini, copilul familiei Stănescu.
Casa în care Nichita a fost mai întâi Nini
Casa a fost construită în 1927 de Nicolae și Gheorghe Stănescu, tatăl și unchiul poetului, pe strada General Cernat nr. 2. Aici, la 31 martie 1933, în jurul prânzului, s-a născut Hristea Nichita Stănescu, alintat Nini de familie. Noi am putut explora dormitorul, biroul și sufrageria ce păstrează piese originale, precum patul, pianul și biroul de lucru.
Camerele păstrează atmosfera unei locuințe adevărate, nu a unui spațiu muzeal construit artificial. Patul, biroul elevului Nichita, pianina, biblioteca, radioul, sobele, fotografiile de familie și obiectele mărunte te apropie de omul din spatele numelui cunoscut în literatură.
În dormitor, pe patul acoperit cu o cuvertură lucrată de mama poetului, am regăsit ursulețul de pluș cu care Nini se juca în copilărie. M a impresionat cât de bine s-a păstrat această jucărie. Care nu este doar o jucărie. Simbolic, este universul copilului din spatele marelui poet care instinctiv mă duce cu gândul la zâmbetele unui copil ce animă casa. Poate și fotografiile regăsite pe perete imi confirmă senazațiile unei copilării fericite.
Muzeul a fost amenajat cu ajutorul Marianei Stănescu, sora poetului, care le-a explicat muzeografilor cum arătau încăperile în perioada copilăriei lor. Mobilierul a fost așezat, atât cât a fost posibil, în locurile sale de odinioară. Colecția s-a format din donații, fără ca muzeul să cumpere obiectele expuse, și a ajuns la aproximativ 300 de piese.
Biroul, microscopul și pianina
Pentru mine, camera de lucru este impresionantă. Aici se află biroul din lemn solid la care Nichita își făcea temele și scria încă din copilărie Alături se găsesc cărțile – am găsit un dicționar minunat de rime a lui Eminescu, tabla de șah și microscopul primit de la tatăl său la împlinirea vârstei de 10 ani.
Dar obiectul care pare să spună cel mai bine povestea copilului Nini este pianina. De la șapte ani a avut profesor de muzică, iar întoarcerea sa de la școală avea un mic ritual: intra în casă și începea să cânte. Mai târziu, în anii de liceu, își chema colegii la ceaiuri dansante, le cânta la pian și ascultau împreună discuri la pick-up, în timp ce mama lui le pregătea prăjituri. Pe scurt: cărți, muzică, poezie!
O casă pierdută și recâștigată
Istoria casei urmează și istoria dureroasă a multor familii din România. În 1950, locuința a fost naționalizată, iar familia Stănescu a fost evacuată și obligată să stea la rude. Doi ani mai târziu, familia s-a întors, dar nu în calitate de proprietar, ci de chiriaș, într-o singură cameră. În deceniile care au urmat, a reușit să răscumpere o parte din clădire.
În iulie 1998, casa a fost cumpărată de Ministerul Culturii și a intrat în administrarea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Lucrările de restaurare au început în 2001, iar Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” s-a deschis la 13 decembrie 2002, chiar în ziua în care se împlineau 19 ani de la moartea poetului.
Un muzeu familiar
După vizită rămâi cu senzația unui loc familiar. Asta am simțit pășind atent, aproape cu sfială, prin încăperile care păstrează lumea în care a crescut Nichita Stănescu. Bucătăria cu soba placată cu plăci verzi, patul acoperit cu o cuvertură simplă, radioul, ceasul de perete, fotografiile de nuntă și de familie sau cărțile înghesuite în bibliotecă mi-au trezit amintiri din copilărie. Sunt obiecte pe care mulți dintre noi le-am întâlnit în casele părinților sau ale bunicilor.
Poate asta a rămas cu mine, în final. Casa îți arată că începuturile unui poet excepțional nu au întotdeauna nevoie de un decor spectaculos. În casa aceasta, copilul Nini, și-a format, antrenat și exersat sensibilitatea, curiozitatea și imaginația. Aici începe povestea marelui Nichita Stănescu…
Te invit să descoperi povestea completă la muzeu. Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” se află pe strada Nichita Stănescu nr. 1 din Ploiești. Programul publicat de Institutul Național al Patrimoniului este de marți până duminică, între orele 9:00 și 17:00; luni este închis. Verifică programul înaintea vizitei.
”Pauza de banking” este susținută de Exim Banca Românească. Un parteneriat care ne invită să ieșim, din când în când, din ritmul alert al știrilor financiare și să descoperim expoziții, muzee, evenimente culturale și proiecte speciale. Pentru că o pauză bine aleasă poate aduce inspirație, idei noi și o altă perspectivă asupra lumii din jur.
