În contextul exercițiului de construcție a bugetului de stat pentru 2023, ca în fiecare an, AmCham România, prin vocea lui Cristian Sporiș (Vicepreședinte Raiffeisen Bank și Vicepreședinte AmCham România) semnalează importanța respectării unor principii fundamentale care trebuie să ghideze acest proces. Perspectiva macroeconomică actuală este marcată de o serie de crize suprapuse care impun o planificare bugetară eficientă și prudentă.
Deasupra radiografiei de creștere economică în anul 2022 planează un orizont de incertitudini, culminând cu prognosticul recesiunii în economii de referință, precum SUA, Germania și alte state europene, în timp ce experiența ultimilor doi ani ne arată că nu ne putem izola de șocurile exogene. În viziunea AmCham, o planificare bugetară sustenabilă trebuie să urmărească cinci principii și obiective strategice.
1. Schimbarea paradigmei economice devine prioritatea zero într-un context în care modelul de creștere bazat pe consum se dovedește a fi nu doar nesănătos, ci și o vulnerabilitate. Criza prețurilor la energie și inflația galopantă, ale căror efecte se resimt cu precădere la nivelul consumului, sunt exemple elocvente, cu atât mai mult cu cât în ciuda plafonării prețurilor la energie, rata de transmisie a acestora în prețul bunurilor este una fără precedent.
2. Este încurajator că România a înregistrat o continuitate a fluxurilor investiționale în perioada pandemică și post-pandemică, în pofida accelerării inflației. Investițiile strategice în activități a căror valoare adăugată va genera un efect multiplicator în economie reprezintă cheia succesului pentru o creștere sustenabilă, dar și pentru adresarea uneia dintre vulnerabilitățile cronice ale României – deficitul comercial, care înregistrează valori record. Creșterea vertiginoasă a importurilor, dar mai ales localizarea lor în sectoare strategice în care România are un potențial semnificativ (industria agroalimentară, energie, petrochimică etc.) este cel puțin un paradox. România este a cincea țară ca potențial agricol din UE, însă rata de import a produselor agroalimentare este alarmantă. Deși țara noastră beneficiază de resurse considerabile și pretinde a fi “independentă energetic”, statisticile arată că suntem un importator net de energie. Totuși, România se află într-o conjunctură favorabilă corectării acestor dezechilibre. Auzim des în ultima perioadă că Europa plătește factura evenimentelor din Ucraina. Pe de altă parte, războiul din Ucraina a pus regiunea Europei de Est în “lumina reflectoarelor”, iar România în prim plan, un prilej pentru a-și întări poziția regională, pe flancul estic al NATO și al Uniunii Europene, dar și pe radarul investitorilor.
3. Alături de îmbunătățirea absorbției fondurilor europene, accelerarea investițiilor, va contribui atât la echilibrarea balanței comerciale, cât și la finanțarea deficitului de cont curent. Fondurile europene 2021-2027 sunt esențiale pentru economia românească, un influx de capital masiv, cu condiționalități stricte, care ne sprijină și ne responsabilizează în direcția implementării reformelor și proiectelor de anvergură care vor susține eforturile de convergență cu celelalte economii din regiune. Miza Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trascede orizontul celor patru ani rămași pentru implementare și este o șansă istorică pentru așezarea României pe o traiectorie de dezvoltare și prosperitate sustenabile.
4. Consolidarea fiscal-bugetară trebuie să rămână o prioritate. Performanța României în materie de colectare a veniturilor fiscale este demoralizantă nu doar prin raportare la media europeană (42% versus 27,3% din PIB în România) ci și la statele din regiune (în jur de 35% în Polonia și Ungaria, respectiv 32% în Bulgaria). Decalajul este uriaș, însă soluțiile sunt cunoscute, iar AmCham le-a susținut în mod constant în dialogul cu autoritățile – digitalizarea administrației fiscale/publice, reducerea gap-ului de TVA și combaterea evaziunii fiscale, închiderea portițelor de optimizare fiscală care lasă loc de abuzuri și reașezarea sistemului fiscal pe baze echitabile și stimulative. Balanța înclină în funcție de voința la nivel politic. Să nu uităm că avem și un jalon în PNRR pentru creșterea colectării ca procent din PIB!
5. Politica fiscală și politica monetară ar trebui să funcționeze în tandem și să se ralieze unei cauze comune – reducerea inflației, în caz contrar aceasta se va prelungi, în timp ce costurile ameliorării ei vor crește. Nu este viabil să susținem o politică monetară restrictivă pentru a răspunde unui șoc de ofertă, în paralel cu o politică fiscală expansionistă care alimentează un exces de cerere, și implicit presiunea inflaționistă.
Construcția bugetului pentru anul 2023 se întrevede a fi un exercițiu complex, însă execuția va fi o provocare și mai mare. Pe fondul unui an preelectoral, va fi important să nu cădem pradă tentației măsurilor populiste pe termen scurt, lipsite de fundament economic, care pot avea efecte adverse pe termen mediu și lung. În mod istoric, nota de plată pentru astfel de “artificii” s-a tradus într-o factură pe care am decontat-o cu toții la nivelul societății.
