2019, termenul propus de Romania pentru a adera la moneda euro este doar un termen optimist. 2021 este cel mai apropiat termen realist de aderare a Romaniei la moneda unica europeana, din cauza convergentei reale reduse a economiei romanesti cu cea a Zonei Euro, potrivit unui studiu al Erste Group Research.
Ce ne impiedica sa aderam? Saraciei romanilor si productivitatea scazuta a muncii lor, in comparatie cu zona euro.
Din 2007 incoace, autoritatile romanesti au modificat de mai multe ori termenul de aderare la moneda Euro, ceea ce i-a facut pe analistii de la Erste Group Research sa constate ca „in ultimii sapte ani, oficialii romani au transformat data aderarii Romaniei la zona euro intr-o tinta miscatoare, asa cum arata si graficul de mai jos”, potrivit unui studiu.
Scenariile de evolutie simulata de analistii Erste, „sugereaza ca o aderare post-2021 este mai realista”. Mai mult, „chiar si aceasta data de aderare nu va fi usor de atins fara deciziile dure pe care le presupune impulsionarea competitivitatii economiei. Restructurarea si privatizarea companiilor de stat, cresterea veniturilor bugetare si a absorbtiei fondurilor europene si favorizarea investitiilor in infrastructura in dauna cheltuielilor sociale sunt doar cateva dintre” deciziile care ar trebui luate.
Pentru a vedea daca si termenul actual, de 2019, este realist, Erste Group Research a analizat cele cinci criterii nominale de convergenta a economiei romanesti cu cea zonei euro, dar si alte cateva criterii de convergenta reala.
Ca „Romania este inca departe de zona euro in ceea ce priveste dezvoltarea si convergenta reala” o arata „riscul de saracie si de excluziune sociala prezentate in tabelul de mai jos. Presupunand ca trendul actual de convergenta va continua, Romania ar avea nevoie de inca 7-8 ani pentru a ajunge la nivelul inregistrat de Letonia atunci cand a aderat”.
De asemenea, „Romania este cu 50% sub media UE la productivitatea muncii si cu mult sub nivelul raportat de cele mai recente state membre euro. Presupunand o crestere anuala de 3%, care este un ritm de crestere destul de moderat, Romania ar avea nevoie de aproximativ opt ani pentru a ajunge la nivelul inregistrat de Letonia la momentul aderarii la zona euro”.
Un alt indicator, PIB pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumparare, este si mai sensibil. Paritatea puterii de cumparare spune ca doua economii care schimba valuta intre ele, sunt in echilibru atunci cand puterea de cumparare este aceeasi in fiecare dintre ele.
Erste constata ca:
„a) PIB pe cap de locuitor al Romaniei este in creștere, dar a ajuns abia la 50% din media UE.
b) Decalajul dintre ultimele state care au devenit membre ale zonei euro si media UE a fost mult mai mic la momentul respectiv decat cel raportat in prezent de Romania.
c) Valoarea acestui indicator la care s-a facut aderarea a scazut treptat, astfel incat decalajul dintre tara candidata si media UE a crescut de la 11% la 33%.”
Stam bine la trei din cele cinci criterii nominale de convergenta si putem sa le indeplinim si pe celelalte doua pana in 2019, spun analistii de la Erste.
Deficitul bugetar este mai mic de 3% din PIB, datoria publica nu este de 60% (cat spune criteriul) ci de abia 40% din PIB, iar evolutia leului fata de euro s-a incadrat in domeniul ± 15% fata de un reper central. si oricum acest din urma criteriu va trebui respectat in ultimii doi ani pana la data aderarii.
Ar mai fi criteriul de stabilitate a preturilor si cel al dobanzilor, dar acestea „ar putea fi indeplinite intr-un an sau doi, „atat timp cat deciziile economice raman prudente”, spune studiul Erste.
Inflatia medie pe ultimele 12 luni a tarii candidate trebuie sa fie cu maximum 1,5% mai mare decat media neponderata a inflatiilor medii din tarile cu cele mai mici inflatii din zona euro. Acum media este putin sub 2%, iar la noi inflatia este putin peste 3%.
De asemenea ratele dobanzilor pe termen lung (randamentele medii ale obligatiunilor guvernamentale cu maturitatea de 10 ani, in anul premergator aderarii) nu ar trebui sa depaseasca cu mai mult de 2% media aritmetica neponderata a randamentelor obligatiunilor in cele mai performante trei state membre UE.
