Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins o sesizare a Tribunalului Dolj care ar fi ajutat la unificarea practicilor in dosarele din instante privind „inghetarea” cursului. Tribunalul Dolj a cerut ca ICCJ sa pronunte o hotarare prealabila prin care sa interpreteze regimul juridic al contractelor de credit pentru consum.
Tribunalul a cerut lamuriri in privinta mai multor articole din legile privind protecția consumatorului, precum si in privinta principiului nominalismului monetar.
Chiar daca debitorii cu credite in franci elevetieni asteptau cu interes aceasta sesizare, ICCJ a respins ca inadmisibila solicitarea Tribunalului Dolj.
Iata intrebarile adresate prin sesizare, la care ICCJ a raspuns:
a) daca prevederile art 45 art 48 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului , art. 18 din Oug 21 din 21 august 1992 privind protectia consumatorilor si art. 6 lit b din legea 289 din 24 Iunie 2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, destinate consumatorilor, se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar
b) daca dispozitiile art. 1578 din Codul Civil de la 1864 ce consacra principiul nominalismului monetar, sunt aplicabile intro cauza in care se sustine ca desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in oneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic
c) daca dispozitiile art. 4 alin 6 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori impun obligativitatea pentru o institutie bancara de a insera intrun contract de cedit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar.
Cum interpreteaza avocatul Adrian Cuculis decizia: „Concluzia este ca ICCJ a ramas neutra, insa prin neutralitate consider ca a dat o palma imprumutatilor in CHF.”
„Aspecte favorabile – Impartialitatea ICCJ poate fi si o veste buna, fiindca daca interpretarea ar fi fost una negativa, atunci imprumutatii ar fi fost prejudiciati, asa asteptam decizia CJUE!”
„Toate aspectele de mai sus cu privire la nominalism si referitoare la informatiile pe care banca ar fi trebuit sa le ofere la incheierea contractelor de creditare, reprezentau APARARI ale bancilor, aparari ce ar fi putut fi infrante cu ajutorul acestei decizii”, mai afirma avocatul pe pagina sa.
