Olandezul Steven van Groningen, pentru care România înseamnă ”acasă”, conduce Raiffeisen Bank de 15 ani. Când stai de vorbă cu el, inspiră siguranță, încredere și liniște. S-a obișnuit cu felul de a gândi și de a simți românește, chiar dacă și-a păstrat o doză importantă de percepție occidentală, care-l ajută să identifice soluțiile echilibrate pentru situațiile sau problemele cu care se confruntă.
Rigid dar cald, sobru dar blând, calm dar pertinent, Steven van Groningen își măsoară cu grijă cuvintele așa cum își dozează efortul atunci când aleargă la maraton. Vorbește o română aproape impecabilă, selectând însă cuvintele după un șablon occidental, fapt ce-i trădează originea.
Este cel mai statornic șef de bancă locală și a reușit, prin adoptarea unei politici echilibrate de dezvoltare, să asigure Raiffeisen Bank, chiar și în anii grei de criză financiară, locul fruntaș în topul celor mai profitabile bănci din România. Orice întâlnire cu Steven van Groningen îți dezvăluie un om deschis, dar calculat și așezat. Lejeritatea cu care se exprimă, ideile pe care le exprimă public, implicarea în societate ca membru activ al unor organizații caritabile, promovarea unui stil de viață sănătos prin participarea la diverse întreceri sportive, deschiderea către creativitate susținută prin pasiunea nebună pentru fotografie l-au propulsat printre cei mai admirați CEO din România.
Steven van Groningen este un bancher modern, are cont de Facebook și scrie din când în când pe blogul personal (www.stevenvangroningen.eu). De altfel – mai în glumă, mai în serios – recunoaște că interacțiunea dintre oameni facilitată de rețelele de socializare le-a creat posibilitatea unora de a-și exprima nemulțumirile direct față de persoanele publice. ”Spre exemplu, pentru unii clienți este mai ușor să mă înjure”, spune șeful Raiffeisen Bank.
- Discuția cu Steven van Groningen, pe care o avem într-una din sălile de întâlniri din Sky Tower, sediul central al Raiffeisen Bank și cea mai înaltă clădire din România, debutează cu o temă fierbinte, ce ține capul de afiș al activității sistemului bancar românesc. Legea privind darea în plată este un subiect important și pentru bancherul Steven van Groningen, care preia imediat, după întrebarea mea, inițiativa.
Părerea mea este că nu s-a schimbat foarte mult (n.r. – noua formă a Legii privind darea în plată). Stiți că una dintre discuții era despre cazurile sociale. Ce s-a schimbat în actuala varianta este că nu vor beneficia de reglementări persoanele care au luat credite pentru dezvoltări imobiliare, însă se aplică tuturor consumatorilor. Cred că este un pic exagerat să spunem că fiecare consumator este un caz social. Mi se pare că arată, încă o dată, că intenția legiuitorului nu este neapărat să se ocupe de cazurile sociale, ci are alte interese. Cred că merită o discuție despre ceea ce este un caz social, cum se definește un caz social, chiar dacă întotdeauna este vorba despre discernământ atunci când vorbim despre cazurile sociale. Cineva care are mai multe case este un caz social? Nu cred. Trebuie să fie cineva care are probleme în a plăti, care are un salariu mic, care are niște probleme în familie și sigur nu mai are alte active. Pornind de la această viziune, ar trebui să vedem despre câte cazuri sociale este vorba și să ne uităm la ce fac băncile acum pentru cazurile sociale. Eu nu știu ce se întâmplă la alte bănci, însă sunt convins că și la alte instituții de credit ca și la Raiffeisen Bank sunt găsite soluții. Pentru că, ce poți să faci? Oricum nu mai recuperezi! Și, atunci, găsim soluții de fiecare dată. Faptul că vrem să considerăm că fiecare consumator este un caz social mi se pare ridicol. Totodată, nici alte elemente importante nu sunt clarificate, un exemplu în acest sens fiind programul guvernamental Prima Casă. Cum poți să faci un draft de lege în care să nu clarifici care este statutul programului Prima Casă? Chiar este ceva de neimaginat că facem așa legislație în România în 2016”.
- Controversa privind cazurile sociale a aprins în multe rânduri disputa dintre bănci și clienți. Este o chestiune extrem de sensibilă în relația clienți – bănci, tocmai de aceea încerc să aflu abordarea Raiffeisen Bank față de oamenii care nu-și mai pot plăti efectiv creditele.
În primul rând, vreau să spun că, în cele mai multe situații, lucrurile nu sunt clare în alb sau negru, ci avem variații. Întotdeauna, este nevoie de un pic de discuție, de comunicare. Spre exemplu, recent, am avut un caz pentru care am redus expunerea cu 70%. Era vorba despre o doamnă, care avea niște probleme, ar fi vrut să plăteacă rata dar nu mai putea. Atunci ne-am uitat, am analizat și ne-am dat seama că dacă reducem cu 70% expunerea, clientul poate plăti. O altă situație întâlnită este generată de executarea silită a bunul imobil. Cel mai ineficient mod de a recupera banii când este vorba de un credit ipotecar este să executăm garanția. Este un proces scump și anevois și prin care nici nu poți obține un preț rezolnabil. Atunci este o pierdere pentru toată lumea. Abordarea noastră la Raiffeisen Bank este să discutăm cu debitorii și să-i încurajăm să vândă ei bunul imobiliar. În acest fel, poți să obții un preț mai bun, iar în funcție de situație, mai ales atunci când este vorba despre un caz social, se poate renunța la diferența datoriei care mai rămâne de plătit.
Ideea principală este că nu avem nevoie de legislație care să ne spună cum să tratăm cazurile sociale. Cel mult, am putea să ne gândim la un cod de conduită în sistemul bancar pentru cazuri sociale.
După cum ați observat, discuția aceasta nici nu are loc. Este un pic suspicios că legea se adresează cazurilor sociale, însă nimeni nu vorbește de cazuri sociale. Este doar demagogie!
- Ne întoarcem la Legea privind darea în plată, cu scopul precis de a afla de la Steven van Groningen, cum crede domnia sa că se va definitiva această nebuloasă.
Dacă vorbim despre o lege care va fi aplicată doar pentru contractele de credit din viitor, atunci oricine va avea dreptul, în loc să dea banii înapoi, să transfere către bancă dreptul de proprietate. Atunci, eu ca bancher nu mai dau un credit unei persoane care răspunde cu toată averea ei. Pentru mine se schimbă ceva fundamental, nu mai finanțez o persoană fizică, căreia îi analizez istoricul, comportamentul, veniturile, ci finanțez un activ. Riscul meu nu mai este legat de persoana respectivă, ci este legat de valoarea activului. Și pentru că atunci când vorbim despre credite ipotecare vorbim despre perioade de rambursare foarte mari, trebuie să găsesc o formă a produsului care să-mi asigure diminuarea riscului. Firește, imediat, în acest caz trebuie să vorbim despre un avans mult mai mare. Dacă se va dori aplicarea legii la creditele istorice, cred că este destul de clar că acest lucru este neconstituțional, din cauza retroactivității și pentru că se încalcă dreptul de proprietate. Vorbim despre un drept de proprietate, un activ al unei bănci, care nu este respectat chiar dacă este protejat și garantat prin Constituție. Dacă, însă, se va întâmpla așa ceva, lucru pe care nu-l cred posibil pentru că va afecta grav imaginea României, atunci băncile – cu siguranță – vor încerca să ajungă cât de repede la Curtea Constituțională pentru a clarifica situația. Trebuie să înțelegem că această lege va afecta foarte mulți români, și nu neapărat în mod pozitiv, așa cum pretinde legiuitorul. Este absolut esențial să facem o analiză, fiindcă ultimul lucru pe care-l dorim este ca după ce se aprobă legea să se întâmple tot felul de lucruri și să ni se spună ”a, dar nu știam, nu mi-am dat seama!”. Cred că ai obligația ca, atunci când propui o piesă de legislație, să vii cu explicații și o analiză de impact.
- Raiffeisen Bank este singura bancă din sistem care a reacționat faptic, nu numai declarativ, la posibila adoptare a Legii privind darea în plată. Vreau să aflu mai multe despre decizia de a majora avansul creditelor în lei de la 15 la 35% și a împrumuturilor în euro de la 25 la 40%, despre posibilitatea de a reveni la produsele inițiale și despre programul Prima Casă.
Majorarea avansului la creditele ipotecare este o măsură prudentă, pentru că exista un anumit risc care trebuia acoperit. Evident, în clipa în care riscul nu mai există, putem să ne întoarcem la avansul de 15%. Însă, dacă un client ar dori, spre exemplu, să aibă posibilitatea de a accesa un credit cu specificația dării în plată, atunci, cu siguranță, putem să construim un asemenea produs, care este destul de aproape de un leasing imobiliar. Dacă există cerere pentru așa ceva, de ce nu. Însă, experința noastră ne arată că majoritatea covârșitoare a clienților dorește o sumă împrumutată mai mare și un avans la credit mai mic. Chiar dacă este clar că, dacă ne uităm în proiectul de lege care se referă la toate creditele ipotecare, sunt vizate și creditele Prima Casă, am considerat că dacă statul a dat o garanție, va respecta aceasta garanție în continuare. De aceea nu am oprit programul Prima Casă. Sunt surprins că legiuitorul nu a putut să vină până acum cu niciun fel de clarificare despre programul Prima Casă. Consider că dacă statul român nu respectă garanțiile date avem o problemă de altă ordine, pentru că aceasta ar putea fi considerată ușor un default al țării. Sper și cred că, la un moment dat, lucrurile vor fi clarificate în această direcție.
- Raiffeisen Bank a fost una dintre băncile prinse în marasmul crizei creditelor în franci, acutizată în ianuarie 2015 atunci când moneda elvețiană s-a apreciat agresiv față de leu. L-am întrebat pe Steven van Groningen cum se prezintă în prezent situația portofoliul de credite în CHF.
Dacă ne uităm, performanța portofoliului de împrumuturi în franci este destul de ok. Trei sferturi dintre acești clienți sunt cu ratele la zi, în condițiile în care jumătate de portofoliu a fost restructurat sau a beneficiat de conversie. Am avut aproximativ 2.500 de cereri pentru conversie sau restructurare. Sunt convins că vorbim despre e o problemă gestionabilă. Ceea ce mă mulțumește este faptul că numai aproximativ o treime dintre clienții noștri care au avut posibilitatea să acceseze credite în franci, au luat aceasta monedă. Nu este adevărat faptul că am influențat decizia clienților, că le-am pus în față creditele în franci.
Oricum, în problema împrumuturilor în CHF vreau să văd ce se mai întâmplă. Spre exemplu, nu exclud varianta ca, în doi-trei ani, să avem un alt grup de avocați care să dea în judecată băncile pentru că au forțat clienții să-și convertească creditele.
În clipa în care accepți să faci o conversie atunci când cursul leu/franc este foarte mare, iar dobanzile la împrumuturile în lei sunt foarte mici, nu veni înapoi după o perioadă la bancă să spui că s-a depreciat francul și au crescut dobânzile la creditele în lei, iar împrumutul nu mai este soluția la fel de avantajoasă ca în prezent. Tocmai de aceea, din aceste motive, unii clienți nu acceptă acum oferta de conversie.
- Despre cum a decurs business-ul bancar în 2015 și ce așteptări sunt pentru acest an…
Este îmbucurătoare creșterea înregistrată la nivelul creditării. În continuare, depozitele au crescut mai rapid decât împrumuturile, mai ales la Raiffeisen Bank. Acest lucru ne arată că românii sunt preocupați de rambursarea creditelor istorice și de economisire, chiar dacă dobânzile sunt foarte joase. Sistemul bancar are o lichiditate foarte mare la ora actuală și, tocmai de aceea, cel mai important obiectiv este creșterea pe creditare. Rolul principal al unei bănci este să transforme banii economisiți în investiții pe termen lung în economie. Dacă în 2008 trebuia să aducem bani de afară, să ne împrumutăm pentru a credita pe plan intern, acum există depozite, însă banii sunt foarte greu de plasat. Acesta este focusul, să găsim active, credite de bună calitate. În altă ordine de idei, după vânzările mari de active neperformante de anul trecut, aproape toate băncile sunt focusate acum mai mult pe business. Am văzut asta și într-o competiție destul de mare mai ales pe zona de corporate când e vorba de pricing pentru firmele care sunt de calitate, care au un rating bun. Băncile se luptă pentru asta. Și trendul va continua. Am văzut și câteva tentative pentru consolidare. Și aceasta este o tendință care mă aștept să continue.
- Va participa activ Raiffeisen Bank la această tendință de consolidare a sistemului bancar românesc?
Întotdeauna am zis că suntem atenți la ceea ce se întâmplă pe piața, dar asta nu înseamnă că suntem disperați să cumpărăm ceva. Avem totuși o anumită dimensiune deja, iar pentru strategia noastră, care este una de creștere, nu este neapărat nevoie să achiziționam ceva. Dar, cum a fost și în trecut cu portofoliul CitiBank, pe nivel tactic, cum apare ceva aș vrea să mă uit. Depinde de la caz de la caz. Pentru mine este ceva mai mult tactic, decât strategic.
- Ce se potrivește mai bine pieței bancare din România: digitalizare, banking tradițional sau o îmbinare a celor două activități?
Nu avem de ales. Trebuie să mergem din ce în ce mai mult spre digitalizare. Problema este că avem un segment de clienți care dorește din ce în ce mai multe soluții moderne și un segment de clienți care vrea totul în numerar. Sunt clienți cărora dacă le dai un card, se duc la bancomat și scot toți banii cash. Nu este eficient când trebuie să găsesti soluții și pentru unii și pentru alții. Nu ne ajută faptul că, la nivel de țară, nu pare să existe un concept clar și, pe deasupra, avem anumite autorități, care atunci când luăm anumite inițiative și vrem să mai digitalizăm cu scopul de a reduce numerarul, imediat sar cu noi solicitări legislative care pun piedică. Intenția noastră este să stimulăm trecerea de la cash spre partea digitală cât de repede posibil, cât ne duce piața. Însă, totul va depinde și de legislație, pentru că în multe cazuri de lovim de diverse reglementări. Ce facem noi în România este pur și simplu să urmăm trendul de pe plan internațional. Trebuie să avem și în România o viziune.
- Care este cea mai bună decizie pe care ați luat-o și dacă există vreo decizie pe care o regretați?
Ideea nu este niciodată să iei doar decizii bune. Dacă ești dispus să iei decizii, trebuie să accepți că sunt decizii bune și decizii proaste. Important este ca suma deciziilor bune să fie mai mare decât suma deciziilor proaste.
Cred că cea mai bună decizie am luat-o în perioada 2007 – 2008, când am hotărât să încetinim creditarea sau, mai bine spus, să nu compromitem standardele noastre de creditare.
Vorbim acum de supraîndatorare. În perioada respectivă un om care vroia un credit se ducea la trei – patru bănci, iar analiza viza identificarea instituției care îi poate asigura cea mai mare sumă. Când mergeam în vizită, în perioada respectivă, absolut toți angajații Raiffeisen Bank se plângeau la mine: ba că nu știu ce bancă are valoare mai mare de colateral, ba că altă bancă acordă sumă mai mare pentru același venit, ba că cealaltă bancă are documentație mult mai simplă decât avem noi. Ca bancher nu fost destul de confortabil luând acea decizie într-o perioadă în care toate băncile se luptau pentru cotă de piață. Am acceptat să pierdem puțină cotă de piață și să ne focusăm pe calitatea portofoliului. Asta ne-a adus o rată de credite neperformante la jumătate față de sistem. Aceasta este cea mai mare parte din explicația pentru care noi am rămas profitabili în toți acești ani. Evident, dacă vorbim despre niște decizii pe care le regret, pot menționa faptul că și noi am dat niște credite pe care nu trebuia să le dăm.
- Cum sunt bancherii români?
Atunci când am preluat Banca Agricolă, am spus că vreau să conduc instituția cu cei mai buni români. Nu am nevoie de o armată de expatriați. Și acum avem patru expatriați în toată banca, din care trei vorbesc fluent română, iar al patrulea înțelege limba. Bancherii români sunt foarte buni. Acum 15 ani, singurul lucru care le lipsea era experiența. Acum, când am trecut peste criza financiară și fiecare știe ce înseamnă aceste probleme, pot spune că bancherii români au căpătat și experiență. Important este să nu fii într-un turn de fildeș, trebuie să vorbești cu clienții, să te duci în vizită, să intri în contact cu toate tipurile de clienți – persoane fizice, antreprenori mici, companii mari – pentru că asta te ajută să îți creezi o imagine despre economie și risc. Avem bancheri români buni în țară, dar avem bancheri români buni și în străinătate.
- Ce vă spun clienții atunci când vă întâlniți cu ei?
Reacțiile sunt foarte diverse și îmi dau seamă că, noi ca bancă dar și sistemul per ansamblu, nu reușim întotdeauna să comunicăm destul de bine despre ceea ce face o bancă, ce nu poate face o bancă, ce înseamnă banking, etc. Primesc tot felul de mesaje. Cel mai mult îmi plac clienții care ne arată unde și cum putem îmbunătăți lucrurile. Asta îmi place! Asta înseamnă o relație!
- Încerc să fac transferul discuției către zona personală. Pentru asta, încep cu întrebarea: ”Ce înseamnă România pentru dumneavoastră?”.
Acasă. Aici locuiesc, aici am avut până acum cele mai mari succese profesionale, aici mi-am petrecut cea mai mare parte din viața mea de adult. Soția mea este româncă, copiii mei sunt români. Vorbesc limba, am prieteni români.
Mă simt total parte din societatea românească, pentru că pot face și lucrurile care depășesc funcția mea de bancher. Pot participa la diverse acțiuni caritabile, mă plimb cu bicicleta, merg la concerte, alerg în parc. De aceea, fără nicio ezitare, spun că pentru mine România este acasă.
- Simțiți românește?
Eu nu sunt sută la sută olandez, dar niciodată nu o să devin sută la sută român. Eu cred că înțeleg mult din cultura și abordarea românească.
- Despre literatură și muzică…
Mi-a cerut o dată cineva să-i spun care sunt cele mai importante zece cărți pe care le-am citit și m-am gândit că nu pot spune exact cele zece tiluri pentru că am citit atât de multe și nu mă puteam hotări. Atunci, mi-am dat seama că cele mai importante zece cărți sunt cele pe care nu le-am citit încă. Dintre autorii români, mi-a plăcut Ion Luca Caragiale. Soția mea se supără pe mine și spune că trebuie să citesc mai des și autori români. De aceea, acum, am două cărți de Mircea Cărtărescu pe noptiera de la capul patului. De partea cealaltă, muzica clasică este muzica cu care mă simt cel mai bine. Îmi place și muzica populară românească, dar când este vorba de un context anume. Spre exemplu, când sunt la o nuntă, prefer muzica populară decât un play list cu piese internaționale.
- Cum vă deconectați și ce vă asigură echilibrul?
Pentru mine, sănătatea este echilibru. Dacă nu ești sănătos, tot echilibrul dinainte dispare. Pentru mine asta înseamnă sport. Încerc să am, din când în când, câte un proiect care să mă forțeze să fac sport. Mă pregătesc acum pentru maratonul din Los Angeles, iar în a doua parte a anului o să particip la triatlonul Iron Man. Dacă nu fac sport, simt că nu mă simt bine. Totodată, filosofia mea este că trebuie să ai și ceva creativ în viață. Eu, cu toată modestia, sunt un fotograf foarte bun. Toată viața mea am făcut asta. Și aici îmi aleg câte un proiect, ca să mă asigur că dau atenție și creativității. Mai există și societatea, în care trebuie să te implici prin organizații caritabile. Este foarte sănătos să fii confruntat din când în când cu problemele pe care le întâmpină oamenii mai puțin norocoși și să participi la rezolvarea lor. Dacă nu-ți pasă de societate, nu poți fi un om echilibrat.
