O uniune bancara este mai putin controversata si o solutie mai fezabila decat o uniune fiscala, sustine seful Bancii Nationale, Mugur Isarescu. „Proiectul curent de Uniune Bancara este considerat functional pentru zona euro cu clauza opt-in (optionala n.r.) aplicabila statelor membre care nu sunt in zona euro. in acest stadiu, propunerea are patru piloni complementari. intai ar trebui sa fie un unic manual de reguli, asta inseamna ca membrii Uniunii Bancare, adica cei din zona euro si statele non-euro care opteaza pentru uniunea bancara ar trebui sa infiinteze si sa implementeze un cadrul armonizat de reglementare si supraveghere bancara. in al doilea rand, ar trebui sa existe o unica autoritate supranationala de supraveghere in toata Uniunea Europeana, respectiv partea de supraveghere sa fie transferata de la nivel national, la nivel UE, la Banca Centrala Europeana. in al treilea rand, ar trebui sa existe un unic mecanism de rezolvare a bancilor cu probleme pentru a evita crizele bancare si, in sfarsit, ar trebui sa existe o unica schema de garantare a depozitelor”, a spus Isarescu.
Potrivit acestuia, pentru fiecare pilon exista pareri pro si contra.
„Privind unicul manual de reguli, criza financiara a subliniat pericolul unor reguli nationale divergente. Contextul curent justifica adoptarea unui cadru juridic comun pentru reglementarile bancare. Autoritatea Bancara Europeana joaca rolul central in elaborarea manualului de reguli. Ar trebui sa joace. Rezultatul ar fi mai putin arbitraj in reglementare, ceea ce este foarte important, pentru ca altfel bancile reusesc sa evite orice reguli nationale de reglementare si sa o duca bine. in al doilea rand, este o intarire a principiului neutralitatii competitive, aceeasi afacere, aceleasi reguli. in al treilea rand, este un nivel mai mare de transparenta care contribuie la un cadru reglementare robust si uniform intr-o piata unica. Pe de alta parte, exista anumite riscuri aici. Implementarea aceluiasi manual de reguli in peste 8.000 de banci, cate sunt in Europa, s-ar putea sa nu fie destul de flexibila, apoi reglementarea mai stricta curenta la nivel national ar putea fi subminata de cea din statele care nu sunt in zona euro, care decid sa nu adere la Uniunea Bancara si subsidiarele locale pot evita legislatia bancara mai prohibitiva. Unicul mecanism de supraveghere ar putea fi creat prin transferul atributiilor de supraveghere prudentiala de la autoritatea nationala la BCE. in acest context, o serie de sarcini, cum ar fi protectia consumatorilor, lupta contra spalarii banilor si supravegherea bancilor, care sunt in tarile care nu se afla in UE, raman la nivel national”, a spus guvernatorul BNR.
El a mai afirmat ca, intre timp, BCE are raspunderea, de fapt, de supraveghere a sistemului bancar.
„Exista o agenda pentru tranzitia la noul mecanism. incepand cu 1 ianuarie 2013, BCE ar putea alege sa preia supravegherea oricarei institutii de credit din Uniunea Bancara, ma refer aici la bancile mari care au fost salvate. Pana in 1 ianuarie 2014, toate bancile ar trebui sa fie sub supraveghere. Implementarea cu succes a acestui mecanism ar fi o povara considerabila in restaurarea increderii si cresterea transparentei in supravegherea bancara. Totusi, exista si probleme. Participarea voluntara a statelor non-euro in Uniunea Bancara ar putea insemna fragmentarea pietei unice UE in tari participante si non-participante si exista incertitudine, inca, privind rolul acestor tari cu unica institutie de supraveghere”, a mai spus oficialul Bancii Centrale.
In opinia acestuia, mandatarea BCE de supraveghere bancara este o alegere buna.
„In opinia mea, este bine, pare ca este o alegere buna, desi noi avem o serie de alte opinii care ridica anumite potentiale probleme. in favoarea BCE sunt expertiza puternica in ceea ce priveste sectorul financiar, ca si sinergia care exista intre supravegherea bancara, pe deoparte, si functia de imprumutator, in ultima instanta, si de supraveghere a sistemului de plati, pe de alta parte. Un unic mecanism de rezolvare a bancilor cu probleme asigura managementul centralizat al pietelor bancare cu optiuni de a trata falimentele bancare ordonat cu minime costuri pentru economie. Principiile acestui mecanism de rezolvare ar trebui sa fie intr-un singur manual care trebuie sa trateze problemele costului revenirii bancii in problemele fiscale care pot aparea si problema hazardului moral, care poate aparea. Costul revenirii bancilor sau rezolvarii situatiilor bancilor cu probleme ar trebui suportate de creditor si actionar. Totusi, in cazul unor crize sistemice este nevoie de o unica abordare fiscala, dar este dificil de a obtine consensul politic pentru asta. O alta provocare pentru un astfel de mecanism se refera la cadrul de rezolvare eterogen la nivel national, care cere schimbari semnificative in legislatia nationala privind munca, impozitele si insolventa”, a explicat Isarescu.
