”Banksteri” este cuvântul favorit al domnului avocat Gheorghe Piperea. Multe dintre luările sale de poziție sau postările de pe Facebook conțin acest termen, care face trimitere la bancheri, jurnaliști, avocați, politicieni, economiști, oficiali sau chiar oameni simpli care nu văd cu ochi buni proiectele legislative menite ”să salveze clienții de robia băncilor”, gen darea în plată sau conversia creditelor în franci elvețieni. ”Banksterii” sunt o specie de indivizi care trebuie îngenunchiată, hulită, umilită și înfierată în piața publică, pentru că nu înțelege adevărata suferință a oamenilor transformați în sclavi ai băncilor.
Am scris cândva, la începutul anului 2015, un comentariu despre importanța avocatului Gheorghe Piperea în acest tablou al relației dintre bănci și clienți, intitulându-l ”Băncile au nevoie de PIPER(ea), pentru că altfel își vor ”hrăni” clienții cu aceleași credite otrăvite”. Vorbeam acolo despre rolul pe care l-a jucat în ultimii ani domnia sa. Marea problemă este că de la acel moment până în prezent, Gheorghe Piperea și-a asumat un nou rol, alături de cel de avocat, respectiv cel de legiuitor. Om care face legi pentru oamenii năpăstuiți de ”odioasele bănci”. Om care luptă pe toate fronturile pentru oamenii nepregătiți să digere împrumuturile grase cu care s-au hrănit benevol în perioada de glorie a consumismului românesc 2006 – 2008. Om, alintat tot mai des de gașca de clienți veșnic nemulțumiți de bănci, care a ridicat obrăznicia la rang de conduită morală, cu apelativul ”Domn Profesor”, care se dedică unei cauze speciale, de fațadă, neinteresat, însă pentru cunoscători, hrănit de onorarii mai mult decât decente și de completarea popularității unui politician veritabil. Consider că acest lucru reprezintă o problemă pentru că un participant activ, recunoscut și asumat în lupta contra băncilor nu poate alcătui legi bune pentru întreaga societate, ci doar legi care acoperă interesele unor grupuri de indivizi pe care îi reprezintă.
De ce și-a extins brusc domnul Gheorghe Piperea aria de activități? Răspunsul cred că este oarecum plauzibil: pentru că răsunătoarele succese în instanțele de judecată pentru procesele colective pe conversie și clauze abuzive s-au împuținat în ultimii doi ani. Era nevoie de o intervenție în forță pentru ”a face dreptate”! Doar trăim în jungla mioritică unde dreptatea nu trebuie împărțită obligatoriu de judecători, ci se poate servi după bunul-plac ca într-un restaurant ”împinge tava”.
Pe de altă parte, tot mai mulți clienți au renunțat la lupta din instanță, acceptând ofertele venite din partea băncilor, fie că vorbim despre conversie, despre reducerea costurilor sau despre eliminarea unor comisioane și taxe considerate abuzive. Și așa, n-a mai avut balta pește!
De altfel, aceste ”împăcări” subite dintre bănci și clienți au generat primul cutremur în interiorul grupului de debitori ce părea indestructibil și au creat primele probleme pentru avocatul Gheorghe Piperea, care se vedea nevoit să răspundă acuzelor de abuz venite din interiorul ”familiei”. Era vorba despre taxele încasate de casa de avocatură, pe care clienții care renunțau la un proces colectiv trebuiau să le plătească juristului.
Trezirea băncilor din amorțeală și deschiderea tot mai evidentă către soluții de împărțire a poverii au înmuiat sentimentul de ură al multor debitori. Calea de mijloc și colaborarea au început să devină o politică pentru tot mai multe instituții de credit în perioada 2015-2016, dar această evoluție a lucrurilor nu este pe placul unora, clienți și avocați deopotrivă. Ura împotriva băncilor trebuie încurajată, nemulțumirea clienților trebuie alimentată, motivațiile pentru acest conflict trebuie întreținute. Și acesta este rolul celor două legi: darea în plată și conversia creditelor din franci elvețieni în lei.
Dacă ne referim numai la conversie, calculele primare ne arată că se va crea o piață importantă pentru avocați. Cei aproximativ 80.000 de debitori cuprinși în noua lege pot genera venituri de 60 milioane de lei pentru casele de avocatură (mă raportez la taxa de 750 de lei stipulată în contractul de reprezentare al avocatului Gheorghe Piperea). Dacă mai adăugăm și onorariile de succes (același contract vorbește de 1.000 de lei/client), suma se va ridica la circa 140 milioane de lei. Deci vorbim despre o piață de aproximativ 30 milioane de euro, pe care legea conversiei creditelor o creează pentru avocați. Și nu am ”imaginat” un scenariu imposibil, pentru că băncile nu vor sta cu mâinile în sân. Este mai mult decât plauzibil faptul că instituțiile de credit vor contesta conversia.
Apropo, ce s-a întâmplat în cazul legii privind darea în plată? Nu cumva aceeași poveste… Vreo 4.000 de procese au invadat instanțele de judecată, motivul fiind darea în plată. Credeți că acei oameni au mers singuri în fața judecătorilor. Nu. Cu siguranță, nu! Au beneficiat de aceeași susținere din partea avocaților. În centrul scenei despre care vorbim, actorul principal a fost tot avocatul Gheorghe Piperea. Domnia sa a apărut și la Curtea Constituțională pentru a-și apăra clienții și, implicit, legea pe care o gândise. Credeți că a făcut-o ”pro bono”?
Aș vrea să mă întorc la legea privind conversia creditelor. Acest act normativ deschide într-adevăr ”Cutia Pandorei”, pentru că vor apărea invariabil debitori cu credite în euro care se vor simți nedreptățiți, pe bună dreptate, și vor dori să beneficieze și ei de transformarea împrumuturilor în lei la cursul istoric. Și credeți că vor fi singuri în acest deziderat. Nu. Cu siguranță, nu! Îi vor avea alături în această aventură tot pe avocați.
Ce avem, de fapt, noi aici? Un haos total! Clienți și bănci, deopotrivă cu răni deschise, care se sfârtecă într-o luptă surdă și premisele unui declin major al societății și al economiei. Și asta doar pentru că parlamentarii au vrut ”să împartă dreptate” în numele capitalului electoral! Citesc tot mai multe opinii exprimate de clienți pe Facebook, cum că nu avem nevoie de bănci. Cred că acest ”slogan” rostit cu patimă denotă incultura financiară, credulitatea și iresponsabilitatea de care au dat dovadă și atunci când s-au împrumutat de la bănci. Însă ei beneficiază de puterea celor care nu citesc… contracte!
Semnat: Un Bankster asumat!
