Rămân în România!”, spune apăsat Steven van Groningen, acum când se pregătește să-și încheie mandatul și să-i predea ștafeta lui Zdenek Romanek la conducerea Raiffeisen Bank. Bancherul olandez cu cetățenie română, care a asigurat șefia băncii în ultimii 20 de ani, recunoaște că a primit deja mai multe oferte de muncă, pe care însă nu le-a analizat deocamdată. ”Am zis să nu discut și să nu analizez nicio ofertă, până nu trec cel puțin 3 luni, pentru că sincer acum am poate doar niște idei despre cum o să simt după plecare. Am nevoie de o perioadă de ”cool-off”, ca să mă asigur că m-am calibrat corect înainte de face vreun angajament”, subliniază Steven van Groningen, în cadrul unui interviu acordat publicației BankingNews. Dialogul surprinde sentimentele și impresiile pe care Steven van Groningen le are în aceste zile premergătoare momentului de despărțire oficială de Raiffeisen Bank. ”Într-o exprimare mai plastică, pot spune că a fost ca o călătorie, am mers mult cu trenul, însă a venit timpul să cobor la prima stație. Dar trenul își continuă drumul, fără niciun fel de problemă”, explică bancherul experiența ultimilor 20 de ani.
Cum ați găsit sistemul bancar din România în urmă cu 20 de ani și cum arată industria de profil astăzi, la momentul la care vă pregătiți să vă încheiați cariera profesională? Care sunt previziunile dumneavoastră în ceea ce privește dezvoltarea domeniului bancar din țara noastră în anii următori?
În urmă cu 20 de ani, m-am întors în sistemul bancar din România, pentru că am mai lucrat în domeniul de profil în anii ’90. Acum 20 de ani, aveam un sistem bancar cu probleme, cele mai pregnante fiind lipsa de încredere și teama de a pune banii la bancă. Românii nu erau obișnuiți cu ideea de a avea un cont bancar. Rolul de intermediere financiară era la pământ. Banca Agricolă a trecut printr-o serie de restructurări. Chiar dacă avea 3.500 de angajați și 200 de agenții, activitatea bancară era aproape zero. Portofoliul de credite era undeva la vreo 20 milioane de lei. Am privit situația respectivă ca pe o oportunitate, pentru că dacă te uitai în țările vest europene de atunci, aproape toată lumea avea un cont bancar. România nu putea merge decât în acea direcție, ceea ce transforma piața locală într-o oportunitate incredibilă. Am avut de urmărit un anumit drum într-un proces de maturizare a pieței bancare locale. Convingerea mea este că acest proces va continua. Chiar dacă nici nu mai recunoaștem sistemul bancar din urmă cu 20 de ani, dacă ne uităm la intermedierea financiară din mediul european, putem observa că mai avem mult de recuperat. Rămâne o poveste frumoasă de dezvoltare, de creștere a cotei de piață și a volumului de business. Pot să spun că acum 20 de ani nici nu m-am gândit să industria bancară va arăta așa după 20 de ani. S-au făcut progrese foarte bune, chiar dacă anumite lucruri au mers mai repede și altele mai încet. Spre exemplu, am crezut că procesul de consolidare va fi mai rapid pentru că totuși există încă peste 30 de bănci. Nu avem nevoie de atâtea bănci. Pentru ca o bancă să fie eficientă ai nevoie de o anumită dimensiune. Pot să spun că acest proces a durat un pic mai mult. Pe de altă parte, este de apreciat viteza cu care au fost introduse anumite tehnologii. Este interesant că aici în România putem dispune de ultimele dezvoltări în banking din punct de vedere tehnologic, dar totuși avem de-a face cu birocrație, cu lipsă de digitalizare la nivel administrativ. Contrastul este destul de mare, iar acest lucru este o provocare. Pe de altă parte, nu trebuie să pierdem din vedere că există încă două Românii, cea din orașe și cea din zona rurală. Serviciile financiare din zona rurală trebuie să rămână o temă de dezbatere pentru întreaga societate. Este clar că România rurală are nevoie de infrastructură și educație. Dacă sunt țări întregi în Africa unde se fac plăți doar cu telefonul mobil, atunci acest lucru este posibil și în România. România rurală este o problemă națională, care ține și de demografie și care merită să fie dezbătută cu adevărat. Dacă cineva nu știe să citească este pierdut. Dacă mergi prin anumite zone în România și te uiți un pic sau mergi cu bicicleta, așa cum mai fac eu, și observi lucrurile cu o viteză redusă, invariabil îți pui întrebarea ”Ce fel de viață au oamenii de acolo?”. Asta ține de partea umană. Mai apoi, ai și partea de productivitate sau lipsa ei, poți observa cât pământ este nelucrat sau lucrat ineficient.
Analizând parcursul băncii de-a lungul celor 20 de ani, se poate observa practic că ați jucat rolul unui părinte care se implică total în creșterea, formarea, educarea și susținerea copilului. Este proiectul Raiffeisen Bank România cea mai importantă bornă a carierei dumneavoastră? Ce ne puteți spune astăzi despre Raiffeisen Bank România și ce-i rezervă viitorul din punctul dumneavoastră de vedere?
Când am început proiectul Raiffeisen Bank a fost practic o continuare a ceea ce făcusem înainte. Cariera mea nici nu a început aici și sper că nici nu se va termina după ce mă voi retrage. Dar, pot spune că a fost cu siguranță cel mai important lucru pe care l-am făcut în cariera mea. A fost o provocare foarte interesantă. Banca Agricolă era o bancă mare pe pierdere, dar cu un potențial enorm pentru că dispunea de infrastructură. Primul pas a fost s-o fac profitabilă. Am fost la un moment dat a treia bancă din România și aceasta a fost o mare realizare. Înainte de criza financiară am luat niște decizii sănătoase fără să știu că va veni criza, doar mi-am dat seama că lucrurile nu puteau continua la nesfârșit în acele ritmuri de creștere. Am trecut prin criza financiară, cinci ani sistemul bancar în ansamblu a fost pe pierdere, iar noi pe profit. Acest lucru mi-a dat o satisfacție uriașă. Cred că succesul Raiffeisen Bank, mai ales la început când a cumpărat Banca Agricolă, a contribuit la creșterea interesului grupurilor bancare străine față de sistemul bancar local. În câțiva ani au apărut băncile care au observat că se pot face lucruri bune în România. Din acest punct de vedere Raiffeisen Bank a fost un exemplu pentru privatizarea din România. Am încercat să conduc banca așa cum cred eu că trebuie condusă o bancă și din fericire m-am înțeles bine cu acționarii și am toată încrederea că banca va continua drumul. Într-o exprimare mai plastică, pot spune că a fost ca o călătorie, am mers mult cu trenul, însă a venit timpul să cobor la prima stație. Dar trenul își continuă drumul, fără niciun fel de problemă.
Ați avut un rol determinant în dezvoltarea industriei bancare din România, ați ales să vă implicați total în crearea unui climat modern și european în cadrul comunității bancare. Mai mult, ați fost prezent în societate, dedicându-vă unor proiecte caritabile, sportive, de sustenabilitate, de promovare a unui stil de viață sănătos sau de promovare, pur și simplu, a României. De ce această abordare?
Cred că fiecare om sau companie face parte dintr-o comunitate, dintr-o societate, indiferent cum o definim. Când ai niște posibilități, ești pe profit sau ai o anumită influență să produci schimbări pozitive, de ce să nu o faci? Eu mă consider chiar foarte norocos că am ajuns unde am ajuns și am avut poziția pe care o am, dar simt că am o anumită responsabilitate și dorință de a împărți lucrurile și cu alții. Nu putem să așteptăm de la stat să ne rezolve toate problemele din societate. Foarte multe probleme pot fi rezolvate în comunitățile din care facem parte, prin implicarea noastră directă sau prin ONG-uri și fundații, să fim complementari. Am vrut măcar să ajut la procesul respectiv și să arătăm că poți face o diferență în viața unui om. Foarte mulți spun că nu fac pentru că oricum banii mei nu ajută sau nu ajung unde trebuie. Consider că atunci când ai un anumit echilibru în viața ta, care înseamnă sănătate, familie, muncă și comunitate, ai o bază mai solidă. Cred că este important să ai mai mulți piloni în viața proprie și funcționez după acest principiu.
Care au fost cele mai importante momente din ultimii 20 de ani pentru Raiffeisen Bank România și ce obstacole au perturbat cel mai mult evoluția băncii? Care au fost cele mai grele decizii pe care a trebuit să luați în calitate de șef al băncii?
La început, când s-a privatizat Banca Agricolă, când am primit practic cheile băncii, era clar că trebuia să dăm foarte mulți oameni afară. A trebuit să ne luam rămas bun de la sute de oameni. Aceasta a fost un tip de decizie pe care a trebuit să o luăm și care nu a fost deloc ușoară. Evident, îți dai seama că ai un impact mare pe viața omului respectiv. Însă, am înțeles că o bancă pe pierdere este ca un om bolnav și am făcut tot posibilul să o însănătoșim, chiar dacă tratamentul era neplăcut. O altă decizie grea, însă în mod evident corectă, a fost în 2007-2008, când am frânat creditarea. La momentul respectiv nu era o decizie ușoară, pentru că dacă te uitai în stânga și în dreapta, vedeai că nebunia continuă. Dacă judeci o decizie la momentul la care o iei, bazându-te pe tot ceea ce știi la timpul respectiv, poți spune că este o decizie corectă, dar rezultatul final nu poate fi neapărat corect, pentru că este posibil să se schimbe ceva între timp. În general, am reușit să păstrăm un anumit echilibru, nu ne-am aventurat prea mult spre stânga sau pe dreapta drumului, am menținut calea pe mijlocul drumului. Am creat un sistem de management echilibrat în care nu a existat un singur om care spune asta facem și toată lumea se conformează. Pe de altă parte, spre exemplu, decizia de a da credite în franci elvețieni nu a fost o decizie bună dacă ne uităm la rezultatul final. La fel, decizia de a începe activitatea de economisire/creditare în sistem locativ prin Raiffeisen Banca pentru Locuințe nu a fost o decizie bună dacă ne uităm la rezultatul final. Asta nu înseamnă că la momentul respectiv nu era o decizie care avea sens. Ceea ce vreau să spun este că e foarte ușor ca atunci când ai succes să spui că succesul este al meu, iar când nu ai succes să găsești tot felul de scuze, să spui că a fost vânt, că a plouat, că arbitrul nu a fost corect sau că legislația era potrivnică. Cred că sistemul pe care l-am creat, cultura decizională, este cel mai bun lucru pe care l-am făcut.
Raiffeisen Bank este foarte aproape să depășească BRD în topul finanțatorilor din România și să urce pe podiumul băncilor în funcție de portofoliul de împrumuturi. Acest lucru se datorează evoluției băncii din ultimii doi ani, când s-a observat o accelerare a creditării în timpul pandemiei. Cum s-a întâmplat acest lucru?
Am reacționat relativ repede la începutul pandemiei și cum costurile cu riscurile nu au crescut foarte mult, iar șocurile au fost absorbite, am putut să accelerăm pe fondul creșterii cererii pentru credite. Nu pot să spun că am fost mai agresivi sau că am schimbat politica de creditare. Cred că este vorba mai mult despre o execuție foarte focusată, care a contribuit la un avans încurajator pe segmentul de corporate banking. Este loc pentru mai bine, dar important este că am avut o creștere dar în așa fel încât să nu compromitem calitatea portofoliului de clienți și profitabilitatea. A fost un parcurs stabil și echilibrat.
Cum au reacționat clienții la decizia de a închide aproape toate casieriile de la începutul lunii februarie 2022?
Nu am fost primii pe piață care au luat o asemenea decizie, fapt pentru care nu cred că a fost total neașteptat. Nu vreau să spun că am forțat, ci am împins lucrurile! Nu este confortabil pentru anumiți clienți. În fiecare zi primesc anumite comentarii negative, însă totul ține până la urmă de educația financiară. De ce să mai avem numerar în România? Singurul motiv pentru care eu am bani cash este pentru că la restaurant nu pot să-i dau chelnerului bacșiș direct pe nota de plată. În rest, cam totul se poate plăti cu cardul. Este important să decidem unde ne poziționăm. Dacă vrem să oferim clienților ultimele soluții tehnologice cu aceeași experiență digitală așa cum se întâmplă în țările vest europene, acest lucru presupune o investiție mare. Nu pot să fac asta și, în același timp, să fiu și cel mai eficient în procesarea de numerar. Nu se poate! Și atunci am zis că noi mergem în direcția aceasta de digital banking.
Ați contribuit decisiv la formarea unui echipe de bancheri români de top. Ce le transmiteți acum, în mod public, tuturor angajaților Raiffeisen Bank România?
În primul rând, mulțumirile mele fiindcă am lucrat într-o echipă. Nimic nu faci singur. A fost o plăcere acest drum parcurs împreună. Relația de la birou cu colegii este în primul rând o relație umană. Sper și consider că în această perioadă fiecare coleg a putut să învețe, să se dezvolte, să capete mai multă încredere, să simtă satisfacție pentru ceea ce a făcut. Sper, de asemenea, că am putut să contribui un pic și la viața personală a fiecărui angajat care lucrează în bancă. Măcar, că am oferit oportunități. Oricum, nu este nimic dramatic! După 20 de ani, mă retrag. Nu e nimic abrupt, este ceva normal. Pentru mine urmează altă fază. Mult succes colegilor mei și am convingerea că trenul (banca!) merge în continuare și fără mine.
Care sunt sentimentele predominante care va încearcă în aceste momente în care vă pregătiți să vă încheiați mandatul de la conducerea Raiffeisen Bank România?
Cred că în primul rând este un proces foarte lent, pentru că știam de ceva vreme că urmează să plec. A fost un moment emoționat, între Crăciun și Anul Nou, la birou, când eram singurul membru de board pe acest etaj și făceam ordine în toate actele. Atunci mi-am spus că în câteva luni va fi toată lumea aici, dar eu nu o să mai fiu. Banca este o mare parte din viața mea, dar nu este sută la sută din viața mea. Sunt convins că o să mai găsesc lucruri de făcut și dacă vă uitați foarte bine din tren o să mă mai puteți vedea din când în când.
Ce planuri de viitor aveți și ce rol va juca România în viața dumneavoastră de acum înainte?
Să o luăm în ordine inversă: România va juca un rol foarte important pentru că o să rămân aici. Pentru mine, România este acasă și așa va rămâne, fără dubii. În ultimii 20 de ani am locuit aici, în ultimii 30 de ani nu am mai locuit în Olanda. Soția mea este româncă, unul dintre copiii mei locuiește în România. Vreau să dezvolt un mic proiect antreprenorial cu băiatul meu, ceva part time, ”just for fun”. Vreau să călătoresc un pic mai mult. Nu trebuie să mă mai uit înainte când găsesc câteva zile libere, când se poate și când găsești un week-end liber atunci să plouă non stop, dar să mergi totuși pentru că altă dată nu mai poți. Cu siguranță o să mă implic în continuare în anumite cauze caritabile și nu este exclus să accept o poziție într-un consiliu de supraveghere sau ceva de genul acesta. Însă, am zis să nu discut și să nu analizez nicio ofertă până nu trec cel puțin 3 luni, pentru că sincer acum am poate doar niște idei despre cum o să simt după plecare. Am nevoie de o perioadă de ”cool-off”, ca să mă asigur că m-am calibrat corect înainte de a face vreun angajament. O iau ușor! Rămân în România! Am mai multe idei și mai multe planuri, decât am timp și atunci cred că nu o să mă plictisesc.
