Ce face leul? Urca. Sare peste praguri psihologice. Dupa ce, in ianuarie si inceputul lui februarie, a avut momente prelungite de depreciere, cursul marcand si niveluri de 4,50 de lei pentru 1 euro, a inceput incet sa urce. De fapt, 1 euro a inceput sa se vanda cu tot mai putini lei: 4,49; 4,48; 4,47… si tot asa, pana cand, in zilele din urma, evolutiile au tins de la 4,43 la 4,40 ajungand, marti, la 4,39 lei pentru 1 euro, scrie Adrian Vasilescu in ZF.
„Pe tot acest parcurs, cateva varfuri, expresii ale unei usoare nervozitati, au fost urmate de miscari calme ale cursului leu-euro. Adevarul este ca piata valutara le administreaza tuturor o lectie. Si anume, ca nu piata trebuie sa-si ajusteze deciziile in raport cu diversitatea intereselor participantilor la schimbul valutar, ci invers; prin urmare, cumparatorii si vanzatorii de valuta, creditorii, debitorii ajung la competitivitate numai in masura in care sunt atenti la semnalele pietei.
In conditii de normalitate, participantii la schimbul valutar au fie sansa de a se adapta deciziilor pietei sau chiar de a le influenta (exportatorii cu deosebire), fie nesansa de a pierde partida. Dar, nici importatorii si nici exportatorii nu au inca deplina constiinta a faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile.
Un lucru ramane clar: BNR isi pastreaza dreptul de a interveni. Oricand… daca imprejurarile o cer. Fara sa aiba insa o tinta de curs. tinta este stabilitatea pietei valutare.”
Citeste opinia integral aici
