Aplicarea Legii insolventei persoanelor fizice ar putea avea un impact bugetar de 1,2 miliarde de lei in cinci ani, calculat pe baza estimarilor existente cu privire la numarul de cazuri de insolventa, respectiv 800.000, si a tarifului de 100 – 300 de lei lunar per dosar, impact care nu a fost prevazut de autoritati, sustine Alexandru Stanescu, consultant in cadrul Bancii Mondiale.
„Privitor la impactul bugetar, mi-as fi dorit sa vad in Nota de fundamentare a actului normativ macar un impact bugetar referitor la cazurile ce vor veni si tarifele pe care administratorii procedurii le vor percepe. Simplist am pus pe hartie, dar nu este o analiza a bancii, ci una personala, un calcul. Pana acum se vehiculau 800.000 cazuri de insolventa a persoanelor fizice, cand am inceput dezbaterile despre lege.
Considerand cei cinci ani cat dureaza planul de rambursare si un tarif lunar de 100 — 300 de lei pe dosar, potrivit normelor, numai daca inmultim aceste cifre ajungem, estimativ, la un impact de 1,2 miliarde de lei pe cinci ani. Desi nu sunt specialist pe buget, mie mi se pare un impact semnificativ sa merite o atentie sporita din partea Ministerului Finantelor Publice si poate a colegilor de la ANPC”, a explicat Stanescu, mentionand ca vorbeste in nume personal.
El a mai precizat ca nu aluat in calcul si costurile administrative cu Comisia de Insolventa si cu Comisia teritoriala.
Referitor la actul normativ in ansamblu, Alexandru Stanescu a mentionat faptul ca legea poate fi considerata una buna, dar va depinde foarte mult cum va fi interpretata si aplicata.
Cu toate acestea, exista inca multe aspecte neclare. „Uitandu-ma pe normele metodologice ale ANPC, ar fi cateva aspecte de discutat. Desi normele amintesc o serie de documente care vor fi necesare pentru constituirea unui dosar si a cererii de insolventa, nu avem astfel de documente standardizate. De asemenea, vorbim de persoane cu o cultura financiara si administrativa medie, care trebuie indrumati in eforturile lor de a intra in aceasta procedura”, a mai spus oficialul citat.
In opinia sa, un alt aspect care priveste reprezentantii bancilor se refera la termenul „rezonabil” in conceptul de „trai rezonabil”.
„Chiar si normele metodologice amintesc despre un raport intre venituri, trai rezonabil, si obligatiile pe care le au acestia. Prin urmare, vom fi interesati de cum traiul rezonabil va fi calculat. In normele metodologice am remarcat ca exista niste repere: structura familiei, vehiculul, costuri privind cresterea copilului, locuinta familiei. Dar nu exista o claritate foarte mare in privinta modului de calculare a acestora, si daca acestea sunt singurele repere care pot fi luate in considerare”, a explicat Alexandru Stanescu.
Potrivit acestuia, este foarte important ca, de la inceput, sa se gaseasca reguli clare si corecte pentru ca altfel sistemul nu va fi folosit.
De asemenea, reprezentantul Bancii Mondiale a mentionat faptul ca legislatia nu face o diferenta intre urban si rural, cu privire la nivelul cheltuielilor necesare pentru traiul minim, si nici nu stabileste procedurile pentru clientii care au credite in Romania, insa locuiesc in alt stat european si acolo isi declare insolventa.
