În aprilie 2018, la câteva zile după publicarea de către Trezoreria SUA a raportului de schimb valutar bianual, președintele Trump a denunțat pe Twitter devalorizarea yuanului chinez. Încă din timpul campaniei sale prezidențiale din 2016, Trump a fost implicat într-o mare negociere cu China: prin indicarea a ceea ce el numește „manipularea valutei din China”, acesta speră să forțeze Beijingul să-și reducă marele excedent comercial ce reprezintă cam jumătate din deficitul comercial total al SUA de aproape 500 de miliarde de dolari.
Este CNY subevaluat? – Uitându-ne la rata de schimb a CNY, nu pare că valuta ar fi subevaluată. Folosind indicele REER al JP Morgan, ce ia în considerare inflația relativă dintre partenerii comerciali, yuanul s-a apreciat mai mult decât oricare altă valută de top începând din 2010. CNY a crescut cu peste 25% în acea perioadă, în comparație cu 10% pentru USD. Pe de altă parte, în aceeași perioadă lira sterlină a scăzut cu 1%, în timp ce euro și yenul au scăzut cu 13% și, respectiv, 25%.
În 2017, în contextul unei încetiniri a economiei chineze la un nivel care ar constitui, în mod normal, un puternic stimulent pentru devalorizare, yuanul a crescut cu aproape 7% față de USD; coșul de referință al CFETS (în care USD reprezintă 22,4% din ponderea totală) a crescut, de asemenea.
Un alt mod de a evalua valoarea valutei este de a te baza pe paritatea puterii de cumpărare. Așa cum a fost indicat în Raportul Sectorului Extern al Fondului Monetar Internațional din iulie 2017, rata de schimb a yuanului este în general în acord cu principiile fundamentale ale țării, în timp ce dolarul american este subevaluat cu 10% până la 20%.
Între 2003 și 2014, China a devenit campionul manipulării valutei – dar cu siguranță nu era singura țară în cursa pentru acest titlu. În acea perioadă se estimează că Beijingul a cumpărat peste 300 mld $/an în dolari pentru a-și menține în mod artificial rata scăzută de schimb valutar dintre CNY și dolar. Acest lucru a dus, în cele din urmă, la un avantaj competitiv major ce explică în mare parte surplusul comercial enorm al țării, ce a atins un vârf de 10% din PIB în 2007.
Însă, începând de la devalorizarea abruptă din 2015, China a avut ca obiectiv (și a reușit, deocamdată) să stabilizeze rata de schimb pentru a-și atinge obiectivele macroeconomice și financiare de a trece de la o economie bazată pe export la una bazată pe consum și de a internaționaliza CNY.
Apelurile recente ale SUA pentru schimbarea structurii economiei chineze demonstrează ignoranța Washingtonului. În China, ponderea investițiilor ca procentaj din PIB a scăzut de la 47% în 2013 la 43% la finalul lui 2017, în timp ce ponderea consumului a crescut de la 36% la 39%. Pe termen lung, dacă China urmează calea majorității țărilor emergente, putem anticipa faptul că ponderile investițiilor și ale consumului se vor apropia de 35% și, respectiv, 50%.
În plus, modelul orientat către export este acum mai puțin important pentru economia chineză. De fapt, exporturile se ridică la doar 18% din PIB-ul Chinei în comparație cu aproape 35% în 2007. Anul trecut, exporturile nete au contribuit cu doar 9% la PIB, ceea ce tinde să confirme că acestea nu mai reprezintă principalul factor determinant at creșterii din China.
A fost nevoie de timp pentru realizarea acestui proces îndelungat, astfel că pare puțin probabil ca China să decidă brusc să facă un pas înapoi. Ceea ce înțeleg autoritățile chineze este faptul că, cu cât această transformare economică durează mai mult, cu atât apare mai amenințătoare chestiunea sustenabilității datoriei.
Inexorabilitatea des-dolarizării – Războiul comercial purtat de SUA este în mod fundamental un război al valutelor ce are ca obiectiv menținerea hegemoniei USD în sistemul monetar internațional. Să crezi, așa cum s-a mai spus ici și colo, că China ar putea decide brusc să-și devalorizeze valuta ca răspuns la măsurile protecționiste ale SUA este o interpretare greșită a strategiei Beijingului.
Ceea ce se întâmplă în prezent în piața FX este că măsurile de relaxare din China determină scăderea ratelor relative și creșterea presiunii pe CNYUSD. China nu devalorizează; Beijingul înțelege că a recurge la devalorizare ar însemna să-și facă mai mult rău sieși decât SUA.
În ultimii ani, stabilitatea monetară a dus la stabilitate macroeconomică. Dacă această legătură se rupe, acest lucru ar putea destabiliza piețele financiare și ar putea genera turbulențe în ce privește FX, așa cum s-a întâmplat în 2015.
Acest lucru ar putea marca și închiderea procesului de liberalizare a yuanului ce a dus la includerea, în 2016, a valutei în SDR al FMI, cât și la primele tranzacții denominate în yuan pe piața de contracte futures pentru petrol la începutul acestui an. Este de așteptat ca acest ultim mic pas să aibă un impact scăzut pe termen scurt, dar ar putea schimba complet structura pieței petrolului pe termen lung cu condiția ca China să reducă controalele asupra circulației capitalurilor și ca partenerii săi să fie de acord să fie plătiți în yuan pentru exporturile de petrol (ceea ce începe să se întâmple în cazul Rusiei și al Iranului).
Deși procesul de internaționalizare este încă incomplet și va dura, cu siguranță, cel puțin un deceniu, yuanul câștigă progresiv statutul de valută internațională de rezervă. În ce privește viitorul acestui proces, sugerăm să aruncați o privire spre Africa: acesta este locul în care utilizarea CNY ar putea sălta mult în anii ce vin. Unele țări din Africa de est și de sud deja favorizează tranzacțiile denominate în yuan datorită influenței tot mai mari a Chinei în afaceri și comerț pe continent. Aceasta explică recenta proliferare a discuțiilor de swap valutar ca urmare a acordului recent de swap încheiat între Banca Populară a Chinei și Banca Centrală a Nigeriei.
Așa cum am încercat să subliniem aici, dezbaterea reală din spatele zgomotului continuu al războiului comercial are de-a face cu des-dolarizarea sistemului monetar internațional și diversificarea valutei de rezervă.
Analiză de Christopher Dembik, direct analiză macro, Saxo Bank
