Decizie importantă de la Curtea Constituțională. Magistrații au respins modificările aduse legilor impuse de senatorul Daniel Zamfir. Cu unanimitate de voturi, CCR a decis să admită excepțiile de neconstituționale sesizate de PNL și USR.
Magistrații au admis miercuri parţial sesizarea PNL şi USR referitoare la modificările privind darea în plată și au declarat neconstituționale mai multe articole din legea care urmă modifice dispozițiile a Legii nr.77/2016.
Astăzi, 6 noiembrie 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizarea de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, obiecție formulată de 91 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:
- A admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile articolului unic pct.2 [cu referire la art.4 alin.(11 )], pct.3 [cu referire la art.4 alin.(3) şi (4)], pct.6 [cu referire la art.7 alin.(11)], pct.8 [cu referire la art.7 alin.(51)] şi pct.9[cu referire la art.8 alin.(5) teza a doua] din Legea pentru modificarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt neconstituţionale.
- A respins obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile articolului unic pct.2 [cu referire la art.4 alin.(13 )] şi pct.7 [cu referire la art.7 alin.(4)] din Legea pentru modificarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și primului-ministru.
Cum arătau modificările făcute de Daniel Zamfir la Legea Dării în plată
În 26 iunie 2019, Camera Deputaților aproba proiectul pentru modificarea Legii privind darea în plată inițiat de Daniel Zamfir. Noua lege a senatorului Zamfir renunța la principiul de bază din drept “cine afirmă o pretenție în fața instanței are și obligația de a o dovedi”
Din dorința de a reglementa “cazurile de impreviziune”, Daniel Zamfir a redactat o noua lege ce îngrădea posibilitatea de apreciere a judecătorului cu privire la existența sau nu a impreviziunii. În viziunea senatorului Zamfir, impreviziunea poate fi redusă doar la câteva situații enumerate cu titlu exemplificativ în articolul modificat. Mai precis, in forma propusa de Daniel Zamfir judecatorul nu mai putea analiza cumulul de factori și condiții obiective și subiective, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărui consumator.
Totodată, dacă în legea inițială situațiile de impreviziune duceau la impreviziune numai dacă erau întrunite cumulativ, în varianta rectificată era suficient ca un consumator să se afle doar într-una din situațiile menționate mai sus pentru a vorbi de impreviziune.
Cu alte cuvinte, impreviziunea devenea previzibilă
Altfel spus, s-a ajuns să avem o definiție a impreviziunii, un mecanism complex tocmai prin efectele grave pe care le produce. Mai grav, rolul unui judecător va fi redus la o simplă verificare, va bifa pe o foaie incidența vreunuia din cazurile enumerate de legiuitor.
În ultima formă, era considerată impreviziune situația de devalorizare cu mai mult de 20% a monedei naționale în raport cu moneda în care a fost contractat creditul, dar și creșterea cu mai mult de 20% a gradului de îndatorare în raport cu cel luat în considerare la acordarea creditului.
Se consideră impreviziune și situația când debitorul a fost supus unei proceduri de executare silită, finalizată prin vânzarea imobilului ipotecat. Așadar, este suficient ca un debitor să fi fost executat silit, iar imobilul ipotecat să fi fost vândut, pentru a fi considerat într-o situație de impreviziune.
O alta situație de impreviziune stabilită prin lege era devalorizarea cu mai mult de 50% faţă de valoarea iniţial evaluată a imobilului cu destinația de locuinţă.
