Una dintre lozincile din lista celor 37 de mesaje, aprobate de iubiții conducători ai ”României Socialiste” și care urmau a fi inscripționate pe pancartele destinate adunării festive de la 1 Mai 1989, sună așa: ”Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!”.
O altă formulare concisă, dar totuși ceva mai lăbărțată, ce exprimă ideile călăuzitoare ale clasei muncitoare, pare să reînvie la 27 de ani de la evenimentele postdecembriste: ”În deplină unitate, sub conducerea Partidului Comunist Român, să acţionăm pentru realizarea neabătută a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism!”.
Dacă privim în jur, în România zilelor noastre, lozinca împricinată prinde din nou glas! Numai că acum Partidul Comunist Român s-a metamorfozat în partide cu nume ”istorice” sau ”mușamalizate”. În și în jurul acestor partide acționează numeroși ”politicieni”, de meserie economiști, ingineri, profesori, juriști (și ce-or mai fi ei!) cu apucături comunistoide, întru propășirea și proslăvirea neamului românesc. De ce? Unul dintre răspunsuri ar putea fi tâlcuit de aforismul scriitorului sârb Iva Mažuranić: ”În ţările comuniste, la cursele de cai ia startul un singur cal. Dar acesta e iute ca săgeata”.
În democrația mioritică, sintagma ”economie de piață liberă” are valoare numai dacă nu intră în conflict direct cu interesele personale. E mișto să înnotăm într-o economie de piață liberă, unde cererea și oferta se scaldă în voie, dar totul până la un punct! Mai spre mal așa, la ape mici! Pe acest principiu, avem în față o nouă născocire legislativă, cu ”caracter social”, fundamentată ca o normă de protecție pentru persoanele vulnerabile.
Propunerea legislativă promovată de Daniel Zamfir, senator PNL (!!!), ajutat la redactarea ei de către avocatul Gheorghe Piperea, fost consilier onorific al Premierului Mihai Tudose, stipulează un preț maxim al dobânzilor la creditele acordate de bănci, calculată prin aplicarea unui procent de maximum 50% la dobânda cheie a BNR. Pe scurt, băncile nu vor mai putea acorda populației credite cu dobânzi mai mari de 50% peste dobânda cheie a Băncii Naționale a României, în prezent de 1,75%. Mai mult, pentru ca gogoașa să fie cât mai atractivă social, prin modificările impuse de proiectul legislativ se urmărește plafonarea dobânzilor pentru toate creditele, vechi sau noi.
Pe viitor, în cazul în care proiectul, asumat tot de domnii care au dat naștere legii privind darea în plată, cred că băncile ar putea avea succes dacă vor folosi în clipurile publicitare de promovare a împrumuturilor un alt slogan al vremurilor pe care le credeam definitiv apuse: ”Niciun ban peste prețul oficial”.
Termenul de ”colectivizare” a băncilor, pe care l-am folosit în titlul materialului, nu este nici pe departe o exagerare. O să vă amintesc despre o altă ”năzbâtie” legislativă, reprezentată de proiectul de lege care transpune (cum altfel decât în spiritul socialismului dâmbovițean!?) Directiva Europeană 92/2014.
Comisia Europeană a gândit această directivă cu scopul principal de a crește accesul populației la serviciile de plată, transparența serviciilor și mobilitatea conturilor. Astfel, în virtutea incluziunii financiare, băncile ar urma să aplice ”costuri rezonabile” pentru consumatorii europeni defavorizați. Atenție! Costuri rezonabile, nu maxime, nu minime, nu costuri zero…
Ce au făcut românii? Parlamentul României a stabilit că românii cu venituri sub 2.497 de lei pe lună, definiți ”consumatori vulnerabili”, nu vor mai plăti comisioane pentru cele mai multe operațiuni și servicii bancare legate de conturi. Transpunând această viziune legislativă, nu ar fi de mirare să apară o lege care să impună tuturor magazinelor să ofere gratuit cele necesare traiului zilnic (pâine, lapte, ouă, carne, legume, fructe și – obligatoriu – ceva dulce, poate niște ciocolată!) tuturor românilor care au salariul sub o anumită sumă de bani. Astfel, când casiera va cere contravaloarea produselor, clientul arată adeverința de venit și pleacă cu marfa.
Sau de ce să nu facem o lege prin care toți avocații din România să fie obligați să-și reprezinte pro bono toți clienții vulnerabili, cu venituri sub o anumită sumă? Ba, mai mult, tot ei, avocații, să nu poată solicita un onorariu mai mare de, să spunem, 200 de lei, clienților nevulnerabili.
De asemenea, tot pe principiul vulnerabilității populației (și aici nu e nicio ironie!), de ce să nu construim o lege prin care executorii judecătorești (sintagma pompoasă a călăilor) să nu mai poată solicita onorarii celor executați silit. Să-și presteze meseria GRATUIT întru propășirea și proslăvirea neamului românesc. ”Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie!”
