Dan Pascariu, Presedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Tiriac Bank, vorbeste intr-un material publicat pe platforma civica Contributors.ro despre criza creditelor acordate romanilor si invatamintele unui astfel de eveniment. Domnia sa considera ca „singura modalitate legala de ajutor a clientilor o reprezinta gasirea unor solutii individuale intre banca si debitor, prin renegocierea dobinzii si/sau a termenului de creditare, astfel ca rata lunara platita de cel din urma sa fie una suportabila in raport cu veniturile disponibile.”
Un manager de banca care nu a acordat acet tip de credit face cateva precizari, 12 la numar.
„Pentru a pune subiectul in perspectiva corecta ar trebui facute citeva precizari:
1. In perioada acordarii creditelor in franci elvetieni, 2005-2008, pe piata bancara mai existau simultan oferte de credite in EURO, dolari si lei, inclusiv din partea celor cinci-sase banci care au acordat credite in franci elvetieni. Diferenta principala intre cele patru monede o reprezenta dobinda: cea mai mare la lei si cea mai mica la franci elvetieni. Cei care au luat credite in franci elvetieni au fost atrasi de dobinzile mai mici, care duceau la posibilitatea de a lua un credit nominal mai mare si, ca atare, o locuinta mai mare sau mai multe camere, neglijind riscul valutar superior fata de creditele in celelalte monede care, in schimb, erau purtatoare de dobinzi mai mari.
1. Desi dobinda la franci elvetieni era cea mai mica, proportia celor care au luat credite in aceasta moneda a fost redusa: circa 100.000 de persoane, reprezentind aproximativ 2,5% din totalul celor care au contactat credite de retail in acea perioada si putin peste 10% din cei cu garantie imobiliara, marea majoritate optind pentru credite in EURO. Din acest motiv, sustinerea unora, potrivit careia creditele in franci elvetieni le-ar fi fost impuse sau sugerate de catre banci, este total nefondata.
3. Bancile nu acorda credite din fonduri proprii, ci din fonduri atrase. Mai mult, din motive prudentiale, de regula, bancile acorda credite intr-o anumita moneda avind in contrapartida o refinantare in aceeasi moneda. In toata aceasta lamentare colectiva cu privire la soarta debitorilor bancilor in franci elvetieni, se scapa din vedere faptul ca bancile trebuie sa ramburseze creditorilor lor tot in franci elvetieni si ca orice modificare artificiala a cursului fata de debitori le-ar crea pierderi uriase. Tocmai din acest motiv, regula in banking este ca debitorul, daca vrea un credit in alta valuta decit cea in care are venituri, isi asuma riscul de schimb, in timp ce banca isi asuma riscul de dobinda (mai ales atunci cind acorda credite pe termene lungi, cu dobinda fixa).
4. La momentul contractarii creditelor, nimeni nu stia cum urma sa evolueze cursul de schimb EURO/leu, franc elvetian/leu, franc elvetian/EURO, EURO/dolar sau EURO/leu, nici bancile comerciale, nici BNR, nici Banca Nationala a Elvetiei, nici Sistemul Federal de Rezerva al SUA si nici Banca Central Europeana, asa cum nimeni nu a prevazut criza financiara care a inceput la sfirsitul anului 2008.”
….
Bancherul vine si cu „ceva invataminte”
Banii sunt indisolubil legati de notiunea de risc. Tot ceea ce tine de bani, indiferent ca vorbim de tezaurizarea, de manipularea sau imprumutarea lor, are o doza mai mare sau mai mica de risc: de pierdere, furt, distrugere, deteriorafre, nerestituire, depreciere, devalorizare etc. Din acest motiv, fiecare dintre noi intelege sa administreze riscurile legate de bani in functie de gradul sau de alfabetizare financiara si de apetenta sau aversiunea fata de risc.
In al doilea rind, faptul ca deciziile legate de bani, uneori chiar si in cazul oamenilor educati sau initiati, au la baza prejudecati cognitive, metode empirice, stereotipuri, zvonuri sau motivatii emotionale precum lacomia, frica sau instinctul de turma. Din pacate, banii amplifica tendintele noastre de a supra-reactiona, pendulind intre exuberanta cind lucrurile merg bine si deprimare sau disperare cind lucrurile merg prost.
…
Citeste materialul aici
