Președintele executiv al Asociației Române a Băncilor, Florin Dănescu, a formulat o opinie a comunității bancare cu privire la impactul generat de legea privind darea în plată, subliniind faptul că ”nu greșim dacă afirmăm că darea în plată a generat o relaxare la plata creditelor în așteptarea notificării de dare în plată. A încurajat neplata!”.
În opinia sa, ”creșterea din ultima perioadă a numărului restanțierilor a surprins pe toată lumea cât timp nu există argumente care să susțină o astfel de dinamică (veniturile salariale au crescut, somajul a scăzut)”.
Analiza realizată de oficialul Asociației Române a Băncilor este o reacție la statistica notificărilor de dare în plată prezentată de Banca Națională a României și a fost postată pe site-ul ARB.
Publicația online www.bankingnews.ro vă prezintă în cele ce urmează materialul integral semnat de Florin Dănescu, intitulat ”Mesaj ARB privind legea dării în plată”.
Mesaj ARB privind legea dării în plată
Astăzi, după prezentarea statisticii notificărilor privind darea în plată la 20 iulie 2016, reapar în mod justificat întrebări precum: de ce a apărut această lege, cum s-a ajuns aici, de ce așa puține solicitări de dare în plată, de ce așa puține “cazuri sociale”, etc.
Pentru deslușirea unor răspunsuri cu adevărat obiective ar trebui să ne întoarcem la unele elemente/premise care ar trebui cu adevărat studiate.
ARB a prezentat, încă din toamna anului trecut, o analiză profesionistă a legii dării în plată în care explică lipsa de fundamentare și de obiectivitate a legii. Comunitarea bancară a menționat pe tot parcursul dezbaterilor că aplicarea legii dării în plată se va reflecta în restricționarea accesului la credite și creșterea prețului produselor și serviciilor bancare în România din cauza constituirii de noi provizioane, cerințelor suplimentare de capital și costurilor cu echilibrarea poziției valutare a băncilor.
Există interpretări clare cu privire la posibilele elemente de neconstituționalitate și în acest sens urmează să se pronunțe Curtea Constituțională. Instituțiile de credit s-au văzut nevoite să caute dreptatea în justiție, având în vedere, în special, că le-a fost afectat dreptul de proprietate prevăzut de Constituția României. Cu toate că în expunerea de motive s-a invocat transpunerea principiului din directiva 17/2014 și caracterul social al legii, aceasta s-a aplicat retroactiv și nu face diferența între clienții care pot plăti sau nu mai vor să plătească. Desigur, în puținele cazuri cu adevărat sociale s-au adoptat măsurile corespunzătoare.
La aceasta s-au adăugat opiniile BNR, BCE, CE, CSM, MJ, MF, Guvernul României etc… Nu numai că nu au fost luate în considerare, ci a fost evitată dezbaterea acestor opinii. Astfel, înțelegând că opinia noastră nu este dezbătută obiectiv, ajungându-se chiar ca argumentele noastre să fie considerate amenințări, ARB a solicitat opinia “majorității tăcute”, a clienților actuali și/sau viitori ai industriei. Studiul “Opinia românilor despre Legea dării în plată” realizat la solicitarea ARB de către IRSOP Research & Consulting a fost prezentat în aprilie 2016, înainte ca legea să fie promulgată, și a relevat că inițiativa nu era agreată de public și că nu era fezabilă nici măcar din perspectivă electorală. Vorbim deci despre percepția și deciziile clienților.
Ce conchideau românii:
* 77% (mai mult de trei sferturi dintre români) consideră că în situația în care ar exista o lege care obligă banca să preia casa, atunci de această lege ar trebui să beneficieze numai cei care nu pot plăti și nu cei care pot plăti dar nu mai vor;
* 81% dintre români consideră că numai cei care au o singură casă și au dificultăți de plată trebuie să beneficieze de o astfel de lege;
* 94% consideră că băncile nu vor asista pasiv la o lege care le provoacă pierderi și vor lua măsuri ca să evite pierderile;
* 87% consideră că dacă băncile dau credite și nu-și mai recuperează banii riscul este și al băncilor și al deponenților;
* 77% cunosc că băncile dau credite în principal din banii deponenților;
* 86% consideră că pierderile vor fi suportate atât de bănci cât și de populație.
Aceste concluzii nu au fost dezbătute obiectiv dar totuși răspund și astăzi la întrebări, constituind cel mai bun instrument de analiză a comportamentului clienților vis a vis de această lege. Acest sondaj împreună cu volumul și structura notificărilor de dare în plată ne face să înțelegem că în ciuda zgomotului produs de dezbaterea publică românii au înțeles cât de neoportună este legea și care sunt implicațiile ei reale. Așa cum am mai declarat, dintr-o astfel de abordare câștigă foarte puțini și plătesc foarte mulți.
Așa ne explicăm că:
– numai 3.398 de debitori au apelat la darea în plată, față de cifra de 800.000 care a stat la baza fundamentării de către inițiator. De altfel, ARB a declarat în mai multe rânduri că numărul “cazurilor sociale” care ar face obiectul unei astfel de legi nu poate depăși câteva mii și, în nici un caz, nu poate fi vorba de 800.000 (mai mult decât dublul tuturor creditelor cu garanții imobiliare).
– 2.634 de notificări au fost contestate de către bănci (67,4%). În multe dosare, Judecătoriile au ales să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate de bănci. Astfel, se suspendă judecata până la pronunțarea și motivarea deciziei Curții Constituționale.
– Sub 2.200 notificări ale debitorilor cu întârzieri la plata de peste 90 de zile (56%).
Creșterea din ultima perioadă a numărului restanțierilor a surprins pe toată lumea cât timp nu există argumente care să susțină o astfel de dinamică (veniturile salariale au crescut, somajul a scăzut). De aceea, nu greșim dacă afirmăm că darea în plată a generat o relaxare la plata creditelor în așteptarea notificării de dare în plată. A încurajat neplata.
În ceea ce privește solicitarea listelor debitorilor cu notificări, având în vedere secretul bancar, instituțiile de credit nu pot face publice listele celor care au solicitat darea în plată, dar cei interesați pot accesa portalul Instantelor de Judecată al Ministerului Justitiei pentru a vedea dosarele aflate pe rol aferente legii 77/2016.
Pentru bănci, elementul negativ s-a produs odată cu intrarea în vigoare a legii. Cerința de capital a crescut imediat ce legea a intrat în vigoare. Provizioanele constituite de bănci reprezintă un alt element de impact care afectează creditarea și veniturile. Iar clienții care doresc să achiziționeze o locuință și nu au venituri considerabile pentru avans s-au văzut deja afectați.
Trebuie tratate cu resposabilitate maximă toate celelalte inițiative legislative care afectează stabilitatea financiară, altfel vom asista la “furtuna perfectă“ în sistemul bancar românesc și la producerea unui risc sever.
Modul în care băncile își vor ajusta politicile de creditare este dependent de capacitatea României de a alinia practica legislativă la abordarea europeană și de a repecta prevederile înscrise în Constituția României.
Analiza realizată de Florin Dănescu, președinte executiv Asociația Română a Băncilor, este disponibilă la www.arb.ro.
