Ne-am creditat viata: 2-3 credite, uneori pe 30 de ani, inseamna o viata. Multi au restante la banci, cei mai multi clienti se sufoca. Aflam dintr-un interviu cu avocatul Gheoghe Piperea cum se poate rezista in fata abuzurilor bancilor si recuperatorilor.
Gheorghe Piperea despre recuperarea drepturilor de consumator
Cum procedam?
„Cred ca trebuie sa incepem cu acele contracte care contin clauze abuzive. Si as incepe cu acel provizion, comision de risc care se stabileste ca procent lunar si care practic este un supliment de dobanda, comision pe care nu-l stii. E o dobanda ascunsa. De asemenea, un alt element este dobanda variabila, insa nu dupa indici de referinta publici – gen EURIBOR, statuati international, cu termene si dobanzi clare -, ci dupa indici de referinta stabiliti artificial, dupa cum vrea fiecare banca. Mai exista apoi clauze care suna in felul urmator: „dobanda este fixa”, iar in fraza urmatoare se spune ca ramane la latitudinea bancii ca, in cazul in care constata diverse evenimente sau conjuncturi pe piata, dobanda sa poata deveni variabila prin simpla instiintare-notificare din partea bancii. Este de asemenea o clauza abuziva.
Apoi urmeaza executarile silite, care nu se fac oricum si oricand. Daca sunt facute de banci, sa se retina ca in continuare ca omul este consumator si este protejat de legislatia protectiei consumatorului. Va dau un exemplu: in calitate de consumator, orice actiune pe care o faci impotriva bancii este scutita de taxa de timbru.
Sunt oameni care sunt sunati acasa sau li se trimit SMS-uri, cautati apoi vecinii, carora li se spun ca esti un nemernic, un rau-platnic, individ necinstit care nu-si respecta contractul. Se dau telefoane la locul de munca, la parinti, la bunici, la copii, ca sa te determine sa faci orice, numai sa platesti datoriile respective.
Asociatia Romana a Bancilor someaza guvernul sa schimbe legislatia, bineinteles in favoarea creditorilor. Ce ar trebui sa faca guvernul in aceasta pozitie?
Eu as sugera guvernului sa lase reglementarile asa cum sunt in momentul asta, sa se revina la Ordonanta 50/2010, sa permita celor 5,4 milioane de oameni imprumutati la banci sa respire. Pentru ca daca ei nu vor mai „respira”, atunci nici bancile nu vor mai trai, statul va pierde din buget – daca se reduce si nu se stimuleaza consumul purtator de TVA -, va avea si el de suferit. Sunt doar cateva banci mai „guralive”, mai „contondente”… probabil ca vor pierde, insa vor pierde din motive de culpa penala a lor, pentru ca acele banci au introdus contractele de creditare pentru oricine – avea sau n-avea venit -, cu clauzele despre care discutam.
Sa va mai spun ceva. La aceasta ora, din 5,4 milioane, sunt 850.000 de persoane care nu mai au cum sa-si plateasca datoriile catre banci. Sunt oameni faliti, da? Multi, mai au un singur lucru: casa! Iar casa nu mai valoreaza decat o treime din cat valora la momentul semnarii contractului. Doua treimi ii pierde banca. Si este o prostie, o mare prostie din partea bancii sa pastreze o punga ermetic inchisa pe fata acelor oameni, sa nu le mai dea oxigen. Pe termen mediu si lung este o mare tampenie sa vrei sa schimbi legislatia, vreo trei banci sa iasa din sistem pe cand ceilalti s-au adaptat si au corectat clauzele abuzive importante.
Ce i-ati sfatui pe oameni?
Sa inceapa caile de atac legale, pentru ca deja procesele colective pe clauze abuzive au fost castigate – DAE de 12% a fost micsorat la 2% -, iar acolo unde e vorba despre executare silita, contestatii, si daca nu se mai poate, sa incerce sa obtina protectia tribunalului printr-o insolventa chiar daca deocamdata nu exista o lege, dar se poate aplica prin analogia cu societatile comerciale. Daca nu se pot pune sub protectia tribunalului, sa ceara insolventa, falimentul… ca persoana fizica.
Cea mai grava situatie este insa aceea in care banca cedeaza creantele unor firme care nu sunt subsidiare ale bancii. Atunci nu mai esti in pozitia de consumator si nu mai esti protejat de legislatia protectiei consumatorului, ti se fura practic un drept. Ce se face in aceasta situatie?
In primul rand trebuie sa ataci contractul acela de cesiune de creante. Nu este voie sa vinzi o creanta altcuiva decat unei banci, pentru ca vanzand unui tert ti se ia acest drept de protectie pe care-l ai in calitate de consumator. Trebuie, acolo unde este cazul, o contestatie la executare in care sa se invoce clauzele abuzive din contracte care au dus la majorarea excesiva a costurilor, clauze care la randul lor contin dobanzi si penalitati.
Problema este ce face un client de buna-credinta care vrea sa returneze banii printr-o rata mai mica – fortat de imprejurari sa castige mai putin -, iar banca nu mai discuta cu acel client… E obligat sa semneze cu recuperatorii pentru sume uneori de zece ori mai mari decat cele initiale?”