Avocatul Gheorghe Piperea a lansat in mediul virtual un mic „ghid”, menit sa ii ajute pe guvernanti dar si pe clientii cu imprumuturi in franci elevtieni, dupa lovitura primita ieri. Domnia sa prezinta pe pagina personala de Facebook, „sumarul solutiilor in ordinea cronologica si a urgentei”
(i) BNR sa intervina, dupa modelul Bancii Centrale a Elvetiei, stabilind un curs fix al leului fata de franc; ca sa fie toata lumea calma, asa cum pretinde BNR, acest curs ar trebui sa fie apropiat de cursul din data acordarii creditului; in acest fel, omul de rind ar putea spera sa isi plateasca in liniste datoria la banci, iar acestea ar putea spera ca nu intra in faliment; oricum, BNR este Banca Nationala a Romaniei si nu banca nationala a bancilor din Romania; consumatorii ar trebui sa ceara fiecare, de urgenta, fiecarui parlamentar pe care l-a votat uninominal in 2012, sa cheme BNR la ordine;
(ii) Guvernul sa emita o ordonanta de urgenta prin care sa impuna un plafon de variatie maxima de 20% fata de cursul initial al francului, din 2007-2008, cind s-au acordat creditele; din moment ce dl Vasilescu sustine sus si tare ca aceste credite reprezinta doar 5% din total, inseamna ca impactul pentru banci nu ar trebui sa fie prea dur; impactul pentru acei oamenii este insa enorm, iar urgenta maxima; in plus, masura nu doar ca este indicata de trendul din tarile vecine (Ungaria si Croatia fiind doua exemple care imi vin in minte), ci chiar impusa de Directiva 2014/17/EC; pentru cunoscatori si pentru cei ce ma urasc, indic preambulul Directivei, par 3 si par 30, precum si art. 23 alin.3-4; chiar daca se presupune ca Directiva va intra in vigoare doar la 21 martie 2016, preambulul este deja obligatotriu, caci se refera la un survey facut de UE pe perioada 2003-2013;
(iii) In Parlament, cu calm, sa fie analizata spre adoptare ordonanta de la pct.(ii) sau, dupa caz, sa fie adoptata o lege, in procedura de urgenta, cu acelasi scop; pentru motivatie, consumatorii ar putea sa isi contacteze parlamentarii de circumscriptie;
(iv) cei care nu isi mai pot permite ratele, sa ceara peste tot in tara, tuturor tribunalelor unde isi au domiciliile, sa fie pusi sub protectia tribunalului, pentru a opri executarea silita ce se preconizeaza, precum si cresterea nelimitata a cantitatii de bani platibili pentru creditele in CHF; nu exista inca legea insolventei particularilor, de unde posibila reactie de respingere din partea tribunalelor, dar, din 41 de tribunale cite sunt in tara s-or gasi unul – doua care sa sparga gheata, plus s-or gasi 4-5 care sa accepte aplicarea directa in dreptul intern a Regulamentului 1346/2000 privind insolventa in spatiul european ori, dupa caz, principiul analogiei cu insolventa comerciantilor, din art. 1 Cciv si art.5 Cprciv roman;
(v) cei care pot accepta ideea, sa lase casa cumparata in 2007-2008 pe credit in miinile bancii, in contul creantei, cerind instantei stergerea restului de datorie, si sa se mute intr-o casa cu chirie; remintesc si propunerea dnei prof Birleanu ca cel care lasa casa in miine bancii in contul creantei, sa ramina cu chirie in aceeasi casa; o casa pe care ati dat in 2007 suma de 100 de mii de CHF nu mai valoreaza decit 30-40 de mii CHF in prezent, iar dvs platiti nu doar suma integrala si dobinzile, ci si sporul de valoare a CHF, deci ar putea insemna o solutie de iesire;
(vii) cei care isi pot permite sa astepte rezultatul pozitiv al unui proces (destul de sigur, dupa evenimentele de ieri), sa declanseze procese pentru eliminarea din contract a clauzelor abuzive, inclusiv a clauzei de schimb valutar; la finalul procesului, nu doar ca vor avea un curs corectat dupa canoanele momentului in care ati luat creditul (2007-2008, cind CHF era 1,8-2,3 lei), ci si costul total al creditului redus cu 20-50%, caci unele clauze abuzive, care nu au efect in ce-l priveste pe consumator, au generat costuri nedatorate;
(viii) in timp ce asteptati sa se judece aceste procese (estimate de mine la 2-3 ani), cereti pe cale urgenta inghetarea efectelor contractului, pina la finalizarea procesului de fond; in anii 2010-2011, astfel de actiuni au fost respinse, iar bancile au obtinut, cu titlu de intimidare, cheltuieli de judecata enorme impuse reclamantilior; dar intre timp a mai curs apa pe Dimbovita, totusi; spre exemplu, au aparut cauza Aziz din 2013, precum si Directiva 2014/17/EC, care vorbesc cu subiect si predicat de astfel de masuri de inghetare a efectelor contractului;
(viii) o actiune de tip class action, cu efecte de tip erga omens (pentru toti) se poate face pentru fiecare tip de contract al fiecarei banci care a utilizat si vindut aceste produse toxice; dar actiunea trebuie facuta de o asociatie de protectie a consumatorilor care are cel putin 3000 de membri si 10 filiale in tara; o astfel de asociatie se dorea a fi Parakletos, dar nu am reusit sa adunam nici macar 1800 de membri, iar filiale nu exista inca in tara; inca este posibila viabilizarea acestei asociatii; saptamina viitoare vom avea inca un eveniment public al acesteia, unde sper sa avem mai multe sanse de aderenti decit anul trecut;
(ix) daca banca va executa silit, nu ramineti pasivi, formulati contestatie si cereri de suspendare a urmaririi silite, pe motiv de clauze abuzive; stiti, de exemplu, ca clauza de tip DRV sau comisionul de risc ori clauza de schimb valutar sunt abuzive; trebuie doar sa le indicati, caci judecatorii au obligatia sa le analizeze din oficiu, fara a fi nevoie de actiuni elaborate si avocati scumpi sau prea ocupati; daca executarea se face de colectorii de creante, atacati si contractul de cesiune de creanta, caci este nul, din moment ce va transforma, fara voia voastra, in simplii debitori, desi sunteti si ramineti consumatori si cetateni care aveti drepturi.
