Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis sâmbătă, 4 iunie a.c., Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/ 2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată.
Klaus Iohannis a retrimis in Parlament legea cashback. Termenul de intrare în vigoare a legii este nerealist
Preşedintele cere parlamentarilor să reexamineze proiectul, deoarece este neclar şi poate genera incertitudini. Şeful statului nu este de acord cu amendarea comercianţilor care refuză să le dea clienţilor bani gheaţă de pe card. Klaus Iohannis mai satrage atenţia că legea ar putea îngrădi libertatea proprietarilor de magazine să dispună cum vor de propriii bani. Preşedintele subliniază şi erorile tehnice prezente in lege: aleşii au dispus abrogarea unui articol, care, de fapt, nici nu există.
Serviciul de cașh-back înseamnă că, odată ce ai plătit la comerciant cu cardul, ai dreptul să retragi și numerar in limitata a 200 de lei.
„În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituția României, republicată, Formulez următoarea
CERERE DE REEXAMINARE
Asupra
Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată lărgește sfera persoanelor juridice care pot accepta ca mijloc de plată cardurile de debit și cardurile de credit, pe de o parte, iar pe de altă parte, reglementează cadrul juridic pentru acordarea de către comercianți, la terminalele de plată, la cererea clientului, de avansuri în numerar, care nu pot depăși o sumă fixă stabilită, în combinație cu plata aferentă bunurilor și/sau serviciilor achiziționate. Justificată de rațiuni de ordin practic, dar și de faptul că o asemenea procedură este uzuală în multe țări, legea transmisă la promulgare conține însă unele prevederi ce pot genera incertitudine juridică și lipsă de previzibilitate în aplicare, motiv pentru care se impune reexaminarea acestora de către Parlament.
Astfel, art. III din legea transmisă spre promulgare prevede abrogarea alin. (21) și (22) ale art. 3 din Legea nr.70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată. Semnalăm că alineatele cu privire la care se dispune abrogarea nu există în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 70/2015 și, întrucât nu poate fi abrogată o reglementare inexistentă, prevederile art. III ar trebui reanalizate. În mod similar, pct.5 al art. I prevede că la art. 3 (din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002), după alin. (2) se introduce un alineat nou, alin. (23). În acest caz, apreciem că este vorba despre o eroare materială (în sensul că noul alineat se introduce după alin. (22) și nu după alin. (2), ceea ce înseamnă însă că, în contextul prevederilor art. III, abrogarea din acest ultim articol nu vizează art. 3 din Legea 70/2015, ci art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002.
În această ultimă ipoteză, în care abrogările vizate de art. III ar putea avea în vedere art. 3 alin. (21) și (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002, semnalăm că, prin efectul abrogării, faptele prevăzute la art. 21și art. 22 rămân fără sancțiune, motiv pentru care considerăm că se impune nu numai reanalizarea art. III, ci și o reevaluare a întregului art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002, atât sub aspectul sancțiunilor instituite, cât și sub aspectul limitelor acestora.
Sub aspectul clarității normelor, apreciem că probleme în aplicare pot genera și prevederile art. 3 alin. (2) lit. g) coroborate cu cele ale art. 3 alin (23) din legea transmisă la promulgare, potrivit cărora refuzul comercianților de a acorda avansuri în numerar, din soldul existent în casă și din încasările zilei, este considerat de lege contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei.
În acest caz, semnalăm că stabilirea conduitei abuzive a comerciantului, pe de o parte, nu este corelată cu norma stabilită la art. 1 alin. (7) din legea transmisă la promulgare (conform căreia în cazul în care numerarul aflat la dispoziția comercianților acceptanți prevăzuți la alin. (4) nu acoperă suma solicitată de utilizatorul de card, clientului i se va oferi suma disponibilă pentru astfel de operațiuni), iar pe de altă parte, aceasta poate afecta libertatea comerciantului de a dispune de lichiditățile sale. De asemenea, expresia “numerarul aflat la dispoziția comercianților” (art. 1 alin. 7) poate fi considerată ca fiind una neclară, întrucât nu se înțelege dacă se referă la suma existentă în casă sau la suma alocată de comerciant acestui tip de operațiuni. Terminologia neclară, precum și caracterul de noutate al mecanismului economic instituit prin legea transmisă la promulgare ar justifica, totodată, și introducerea unei prevederi referitoare la posibilitatea completării normelor metodologice de aplicare.
Legea transmisă la promulgare ar trebui reanalizată și sub aspectul termenului de intrare în vigoare (prevăzut la art. II), astfel încât să permită tuturor autorităților publice, băncilor, altor operatori economici și clienților să își conformeze și să își adapteze conduita cu prevederile noilor reglementări. În acest sens, precizăm că art. 78 din Constituție prevede că legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată”.
