Ca urmare a propunerii legislative de amendare a OUG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, înregistrată la Senatul Romaniei cu nr. L 436 , prin care se prevede plafonarea dobanzilor la creditele de consum si la creditul ipotecar in cadrul relatiilor contractuale dintre persoane fizice si persoane juridice, Patronatul Creditului IFN comunica urmatoarele:
„PCIFN se raliaza, în acest fel, pozitiei institutiilor de credit si celei de reglementare in materie impotriva acestei initiative legislative și care au avertizat, la rândul lor, asupra efectelor negative pe care le-ar putea avea viitorul act normativ.
PCIFN isi exprima opinia ca impunerea unui plafon maximal pentru DAE in cadrul creditului de consum si ipotecar in contextul actual macroeconomic al Romaniei va induce efecte negative si nedorite consumatorului prin scaderea accesibilitatii la finantare, scaderea puterii de cumparare si scaderea consumului la nivel national.
Mentionam faptul ca activitatea de creditare cu titlu profesional face obiectul unei reglementări coerente și unitare în concordanță cu exigențele normelor europene în materie. Totodată, activitatea de creditare din punctul de vedere al dobânzilor la creditele de consum este reglementata si incadrata in limite impuse deja prin legislatia de profil, și amintim, în acest sens Ordonanța de urgență nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Regulamentul 17 BNR/2012 privind unele conditii de creditare cu modificarile ulterioare si Regulamentul BNR 20/2009 privind institutiile financiare nebancare modificat si completat cu Regulamentul BNR 1/2017.
Avand in vedere gradul redus de intermediere financiara – penultimul loc in Europa, impunerea unei limite superioare a DAE prin text de lege va avea ca efect imediat reducerea competitiei prin retragerea capitalului investit in domeniu si orientarea jucatorilor ramasi in piata spre ofertare la pragul maxim admis de lege.
In contextul scaderii accesibilitatii la creditare este de asteptat ca, prin adoptarea acestui act normativ, să se înregistreze o scadere a consumului in Romania cu impact nedorit asupra indicatorilor macroeconomici, cel putin pe termen mediu. De altfel, din documentele depuse la Comisia de specialitate a Senatului României nu rezultă îndeplinirea cerinței art. 7 par.(1) al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care impun evaluarea preliminară a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte de acte normative referitor la identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.”
