Piraeus Bank se inscrie in randul bancilor care s-au jucat cu dobanzile clientilor cu ajutorul unor clauze contractuale declarate ca abuzive in mai multe randuri in instante. Banca si-a permis sa modifice marja fixa, invocand cresterea costurilor de finantare. Piraeus Bank a mers insa pe propriul model, potrivit RTV / site-ul economic: marja care creste, marja care adaugata la un indice de referinta – Libor/Euribor/Robor – ar fi trebuit sa formeze dobanda curenta a clientului.
In dosarul 146/196/2010, G.I. a castigat la Braila impotriva Piraeus Bank, ca intevenient intr-un proces intentat de ANPC. Motivul plangerii la Protectia consumatorului care l-a adus in proces cu banca este reprezentat de o clauza abuziva din contract prin care banca a operat cresterea dobanzii.
Braileanul a luat un credit in franci elvetieni din ianuarie 2008 cu dobanda variabila in functie de Libor 3M + marja bancii de 4,3 puncte procentuale.
Articolul 5.1 din contractul de credit prevedea ca „dobanda se poate modifica in functie de variatia indicelui de referinta si a marjei, conform decizei bancii”. Practic, Piraeus calcula dobanda curenta din doua dobanzi variabile, una pe care nu o putea influenta – Libor – si una care era in totalitate la dispozitia ei.
In aprilie 2009, Piraus Bank instiinteaza clientul ca a hotarat majorarea marjei de cu 2 pp. Clientul a semnat in iulie 2009 un act aditional prin care a acceptat o marja mai mica, de 1 pp, astfel ca marja a ajuns la 5,3 pp.
In octombrie clientul a facut sesizare la Protectia consumatorului Braila, care dupa doua luni a decis sa amendeze banca pentru clauza abuziva care permitea modificarea marjei in functie de decizia bancii. Sesizarea a ajuns apoi in instanta. Magistratul de la Judecatoria Braila constata ca inca de la semnarea contractului a existat o pozitie de inegalitate intre creditor si client:
„In momentul incheierii contractului consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala in raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune iar clauzele prestabilite de imprumutator, fara a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau inlatura vreuna dintre acestea, clauzele contractuale referitoare la costuri, marja fiind un element de cost care influenteaza in mod direct dobanda, trebuie sa respecte dispozitiile art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 ori in cazul de fata orice modificare dupa vointa creditorului este ilegala in sensul ca marja nu poate fi variabila ci fixa, variind dupa o formula transparenta”.
Apoi instanta spune ca art. 5.1 din contractul e credit incalca legea 193/2000.
„Avand in vedere dispozitiile art. 5.1 din contractul de credit conform carora dobanda se poate modifica in functie de variatia indicelui de referinta si a marjei, conform deciziei bancii, instanta a retinut ca aceasta clauza da dreptul bancii sa modifice dobanda unilateral, fara un motiv intemeiat si specificat in contract, fara a circumstatia anumite elemente sau criterii obiective in functie de care sa se faca modificare, aspecte ce fac decizia bancii sa fie discretionara si imposibil de controlat de catre consumator iar clauza sa fie abuziva fata de dispozitiile pct. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 conform carora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract”.
Apoi instanta invoca din nou art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 „potrivit carora in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele regului: variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, nementionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru; doanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu preciziarea peridicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia”.
Asadar, o lege din 1992 interzicea bancilor sa scoata din pix dobanzi interne, fara a mentiona in contract cum se calculeaza si cum se modifica acestea.
Astfel, instanta a catalogat drept abuziva clauza din contract care oferea posibilitatea bancii sa modifice marja conform deciziei sale. De asemenea, actul aditional din 2009 a fost desfiintat. in mai 2011 decizia a devenit defiinitiva si irevocabila prin decizia Tribunalului Braila care a respins recursul Piraeus.
Citeste integral pe RTV.
