Cel mai recent ”Raport asupra stabilității financiare”, întocmit de specialiștii Băncii Naționale a României, semnalează starea actuală a economiei naționale și identifică principalele provocări cărora va trebui să le facă față țara noastră în perioada următoare. Documentul menționează că nivelul riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare din România se menține însemnat, analog dinamicii de pe plan internațional, în condițiile în care perspectivele privind activitatea economică viitoare continuă să fie marcate de incertitudine, alimentată în principal de multitudinea de efecte asociate pandemiei COVID-19.
”Măsurile pentru sprijinirea economiei, implementate de autorități, precum și relaxarea unor restricții de distanțare socială, au contribuit la atenuarea efectelor negative provocate de situația sanitară. BNR va continua să monitorizeze evoluția cadrului macro-financiar și va implementa măsurile care se vor impune, vizând să atingă un mix adecvat și echilibrat de politici economice, capabil să reducă atât vulnerabilitățile de natură structurală, cât și efectele negative generate de actuala pandemie”, susțin speciaaliștii Băncii Centrale.
Potrivit BNR, această criză a arătat, mai mult decât cele anterioare, nevoia unei schimbări a structurii economiilor, cu accent către activități de protejare a mediului, de implementare și susținere a inovațiilor tehnologice în domeniul digital, de majorare a gradului de incluziune și de reducere a inegalității. Mai mult, criza actuală va presupune eforturi importante de asigurare a sustenabilității datoriilor acumulate, în special la nivelul sectorului public, dar și al celui privat.
”Față de Raportul anterior, a fost identificat un singur risc sistemic de natură severă, respectiv tensiuni la nivelul echilibrelor macroeconomice interne, inclusiv ca urmare a pandemiei COVID-19. Următoarele două riscuri la adresa stabilității financiare sunt evaluate la un nivel ridicat: (i) persisțența incertitudinii referitoare la revenirea activității economice la nivel global în contextul pandemiei COVID-19 și (ii) riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental. Ultimul factor de risc, aflat în categoria moderată, este reprezentat de accesul la finanțare al economiei reale. Perspectivele pentru perioada următoare indică o evoluție relativ constantă pentru riscurile identificate. Elementul care se conturează a fi principala provocare în intervalul care urmează este reprezentat de riscul privind tensiunile la nivelul echilibrelor macroeconomice interne, inclusiv ca urmare a pandemiei COVID-19, acesta fiind evaluat la un nivel sever. Principalii indicatori de sănătate financiară a sectorului public au continuat să se degradeze, similar evoluțiilor la nivel internațional. Spre deosebire de majoritatea statelor europene, în România spațiul fiscal de acțiune a fost limitat semnificativ de politicile din perioada de expansiune economică, iar necesitatea implementării măsurilor economice de combatere a efectelor pandemiei a determinat o adâncire a deficitului bugetar, coroborată cu majorarea datoriei publice către pragul de semnal”, se precizează în analiza BNR.
Necesarul de finanțare aferent anului 2020 s-a majorat cu 62 la sută față de anul precedent, ajungând la 148 miliarde lei, un maxim istoric în valori absolute, respectiv 14 la sută din PIB. Menținerea ratingului suveran în clasa recomandată investițiilor, dar și ameliorarea condițiilor de lichiditate, ca urmare a politicii monetare a BNR (inclusiv din perspectiva achizițiilor de titluri de stat de pe piața secundară), alături de îmbunătățirea apetitului la risc față de piețele emergente au susținut capacitatea de finanțare a statului român. Pentru a putea menține accesul facil și mai ieftin la piața de finanțare externă este crucial ca România să se angajeze în reforme fiscale ce vor îmbunătăți predictibilitatea cadrului fiscal, vor ameliora capacitatea de colectare a veniturilor și vor ajusta cheltuielile bugetare în corelație cu evoluția veniturilor bugetare.
Evoluția economiei în anul 2020 a fost marcată de apariția pandemiei COVID-19 și de adoptarea de măsuri restricţionare a mobilităţii necesare prevenirii răspândirii bolii. Începând cu luna mai 2020, aceste restricții au început să fie ridicate gradual, unele dintre acestea fiind reinstituite pe parcursul celui de-al doilea și celui de-al treilea val de îmbolnăviri, dar măsurile nu au mai avut aceași severitate cu cele aplicate în perioada stării de urgență, ceea ce s-a reflectat în redresarea economiei din a doua parte a anului 2020. Mai mult, începerea campaniei de vaccinare în decembrie 2020 a creat premisele unei accelerări a redresării activității economice. Economia României s-a contractat cu 3,9 la sută în anul 2020, cea mai importantă scădere în termeni anuali fiind înregistrată în trimestrul doi al anului, respectiv 10 la sută comparativ cu același trimestru al anului 2019. Conform estimărilor de primăvară ale Comisiei Europene, economia României este așteptată să crească cu 5,1 la sută în cursul anului 2021, urmată de un avans de 4,9 la sută în anul 2022.
Măsurile financiare pentru a susține activitatea curentă a firmelor și încurajarea de noi investiții, de măsuri ce vizează rezilienţa pieței muncii prin acoperirea parțială a cheltuielilor cu salariile, oferirea de facilități fiscale pentru noii angajați, flexibilizarea programului de muncă etc., sunt esențiale pentru atenuarea efectelor pe termen lung ale aceastei crize sanitare asupra capacității de producție a economiei și a avuției populației. În același timp, este necesar ca alocarea resurselor să se realizeze de o manieră țintită și eficientă, să vizeze cu precădere investițiile și să fie adresate în special către agenții economici care au demonstrat un management adecvat, făcând eforturi pentru consolidarea situației financiare a firmei în anii de dinaintea declanșării pandemiei. Această abordare este cu atât mai importantă, cu cât constrângerile bugetare devin tot mai severe, pe fondul adâncirii semnificative a
deficitului bugetar și a majorării însemnate a datoriei guvernamentale. Îmbunătățirea guvernanței privind investițiile publice, orientarea cu precădere către domenii strategice, precum și utilizarea întro măsură mai ridicată a fondurilor europene reprezintă elemente care pot direcționa economia țării noastre către un nou model de creștere, concomitent cu reducerea presiunii asupra resurselor bugetare.
Gestionarea crizei actuale necesită resurse financiare semnificative, care se adaugă la stocul important al datoriilor existent înainte de criză. Viitorul va aduce presiuni deosebite în asigurarea sustenabilității datoriilor în cele mai multe țări ale globului. Ratele scăzute ale dobânzii au favorizat acumularea de datorie, nivelul îndatorării la nivel global situându-se în prezent la valori istorice, în special în cazul datoriei externe. FMI arată că, dintre factorii determinanți ai crizelor financiare, cel care predomina la începutul anului 2020 în cazul statelor emergente era ponderea ridicată a datoriei în valută. Aceste state sunt, de altfel, cele mai vulnerabile în cazul unei posibile reevaluări ale primelor de risc și ieșirilor de capital. Analiza fluxurilor de investiții financiare arată o relativă stabilizare a acestora după mișcările ample observate la începutul crizei actuale. Există însă, în continuare, diferențe importante între țări și tipuri de active, statele evaluate ca având un risc mai redus menținându-și accesul la piețele financiare internaționale.
Evoluția ratei creditelor neperformante dependentă de situația financiară a debitorilor care au apelat la moratoriile de suspendare a obligațiilor de plată
Potrivit BNR, riscurile la adresa sectorului bancar dinspre sectorul real sunt anticipate să se mențină la un nivel ridicat în perioada următoare. Evoluția viitoare a ratei creditelor neperformante, atât la nivelul companiilor nefinanciare, cât și în cazul populației va depinde, pe lângă dinamica de ansamblu a economiei, strâns legată de cea a crizei de sănătate publică, și de situația financiară a debitorilor care au apelat la moratoriile de suspendare a obligațiilor de plată față de instituțiile de credit.
”Similar evoluțiilor așteptate la nivel european, noul cadru economic și financiar, afectat de pandemia COVID-19, a condus la o tendință de ușoară creștere a ratei creditelor neperformante (3,9 la sută, martie 2021, comparativ cu 2,5 la sută în UE, martie 2021) și a ratei restructurărilor (2,8 la sută, martie 2021, comparativ cu 2 la sută în UE, martie 2021), contrabalansată de o îmbunătățire a gradului de acoperire cu provizioane a creditelor (63,8 la sută, martie 2021, față de 44,7 la sută UE, martie 2021). Apelul la moratoriul public sau la moratoriile private a fost consistent, atât ca număr al debitorilor (537 de mii), cât și ca volum de credite (38,9 miliarde lei, martie 2021) care au făcut obiectul amânărilor la plată a unor rate. În condițiile în care ponderea împrumuturilor deținute de acești debitori era semnificativă (12,7 la sută din totalul finanțărilor acordate), în măsura în care, după expirarea efectelor moratoriului, poziția financiară a debitorilor care au apelat la această facilitate nu va permite plata serviciului datoriei, impactul asupra sectorului bancar poate fi important”, se arată în cel mai recent ”Raport asupra stabilității financiare”.
În opinia specialiștilor Băncii Centrale, creditorii ar trebui să continue procesul de evaluare a capacității debitorilor de a-și rambursa creditele după expirarea moratoriului, în condițiile în care există deja semnale de materializare a acestui risc. Rata de neperformanță a companiilor nefinanciare care au apelat la suspendarea ratelor era de 12,3 la sută la martie 2021, comparativ cu 5,2 la sută pentru companiile ce nu au apelat la moratorii, în timp ce pe segmentul populației valorile se situau la 7,4 la sută, respectiv 3,1 la sută. O altă vulnerabilitate importantă o reprezintă poziția financiară mai precară a firmelor care au apelat la suspendarea ratelor de plată, indicatorul de sănătate financiară a acestora plasându-se în zona de risc conform datelor de la luna iunie 2020. Spre deosebire de ansamblul categoriei firmelor cu credite, acestea sunt caracterizate de un nivel redus de profitabilitate, un grad de îndatorare semnificativ mai ridicat și de o capacitate mai redusă de recuperare a creanțelor, dar cu o lichiditate supraunitară. Prognoza probabilității de nerambursare pentru intervalul martie 2021-martie 2022, în cazul companiilor nefinanciare, indică o valoare medie de 4,8 la sută, un nivel sub cel maxim înregistrat în criza precedentă, fără a ține seama de efectele pozitive ale măsurilor de sprijinire a sectorului real.
În cazul în care efectele economice negative ale pandemiei se vor menține pe o perioadă mai lungă, gradul ridicat de îndatorare al firmelor constituie o vulnerabilitate, dificultățile acestor companii putând să se propage atât de-a lungul lanțurilor comerciale, cât și către sectorul bancar. Firmele mai riscante din perspectiva îndatorării au o importanță semnificativă, atât pentru ansamblul sectorului companiilor (38 la sută din cifra de afaceri, respectiv 41 la sută din numărul de salariați), cât și pentru instituțiile de credit (55 la sută din portofoliu de credite). Spre deosebire de gradul de îndatorare, distribuția firmelor în funcție de nivelul lichidității arată o reziliență semnificativ mai bună, 73 la sută dintre companii având valori ale indicatorului peste pragul de semnal de 100 la sută. Și în acest caz, însă, firmele cu valori subunitare ale lichidității au o importanță ridicată: (i) generează 26 la sută din cifra de afaceri, (ii) angajează 34 la sută din salariați și (iii) dețin o pondere de 43 la sută din creditul bancar.
Băncile caută echilibrul dintre consolidarea creditării și gestionarea riscurilor financiare în creștere
La nivelul populației, măsura suspendării plății ratelor a prevenit o creștere a ratei de neperformanță, însă acești debitori trebuie monitorizați cu atenție, întrucât riscurile legate de incapacitatea de plată pot apărea după expirarea moratoriului în cazul în care ajustarea de venit suferită de către debitori devine permanentă prin pierderea locului de muncă sau reducerea salariului. Riscul este mai pronunțat pentru debitorii cu un grad de îndatorare ridicat, persoanele cu un serviciu al datoriei raportat la venituri (eng. debt service to income – DSTI) de peste 50 la sută, reprezentând 32 la sută din expuneri pentru care s-a solicitat suspendarea ratelor și având o rată de neperformanță de 7,5 la sută față de 4,5 la sută pentru debitorii ce au un DSTI peste 50 la sută și nu au solicitat suspendarea ratelor.
Printre factorii care ar putea atenua evoluțiile nefavorabile pe acest palier se numără faptul că, înainte de declanșarea pandemiei, companiile cu credite bancare aveau o sănătate financiară agregată peste cea înregistrată de ansamblul sectorului firmelor. Capacitatea populației de a face față unor condiții nefavorabile este sporită și de consolidarea avuției nete (creștere cu +6 la sută, decembrie 2020 față de decembrie 2019), atât din perspectiva deținerilor de active imobiliare (+4,8 la sută), cât mai ales a celor de active financiare (+8,8 la sută), evidențiindu-se evoluția depozitelor și a numerarului (+14 la sută), categoria din urmă conferind un grad de lichiditate mai ridicat în contextul necesității acoperirii unor situații neprevăzute. În cele din urmă, riscul privind accesul la finanțare al sectorului privat se menține la un nivel moderat și constant, având în vedere necesarul de finanțare în creștere al sectorului public, dar și majorarea aversiunii la risc a instituțiilor de credit față de cele mai multe sectoare economice. Ciclul îndatorării se menține în jurul pragului de 0 la sută.
Cererea de credite noi din partea populației s-a redresat în a doua jumătate a anului 2020, după declinul semnificativ înregistrat în prima jumătate a anului. Această dinamică pozitivă a continuat și în primul trimestru al anului 2021, majoritatea instituțiilor de credit (89 la sută) raportând o creștere a cererii în cazul creditelor de consum, în timp ce pentru creditele pentru locuințe peste jumătate dintre bănci (51 la sută) au raportat o evoluție ascendentă a cererii de credite. Cu toate acestea, volumul de credite consum acordate în perioada ianuarie-martie 2021 s-a situat la un nivel similar cu valoarea înregistrată în aceeași perioadă a anului precedent, comparativ cu o creștere de 20 la sută pentru creditul ipotecar. Creditele nou acordate companiilor au cunoscut de asemenea o reducere în primele nouă luni ale anului, revenind însă începând cu T4 2020 fiind susținut de programele guvernamentale de stimulare a accesului la finanțare (IMM Invest, IMM Leasing și IMM Factor), cât și a revirimentului activității economice. Astfel, creditul nou acordat companiilor nefinanciare în perioada decembrie
2020-februarie 2021 a crescut cu 27 la sută față de aceeași perioadă a anului anterior. Conform datelor preliminare ale FNGCIMM, volumul de credite acordate prin programul IMM Invest cumulează 16,8 miliarde lei la finalul lunii decembrie 2020, reprezentând circa 13 la sută din stocul actual de împrumuturi acordat companiilor nefinanciare, respectiv 19 la sută din stocul aferent IMM. Cu toate acestea, s-ar putea înregistra beneficii prin schimbarea modului în care se realizează în prezent sprijinul firmelor conform principiului ”primul sosit, primul servit”, folosindu-se în schimb criterii de selecție ce favorizează (i) firmele care au demonstrat în trecut că au avut un management adecvat al activității și s-au ajutat singure în perioada pre-criză pentru a face față evoluțiilor negative, (ii) firmele care pot schimba structura economiei către tendințele europene (digitalizare, valoare adăugată mai mare, economie verde etc.) și (iii) firmele care aparțin sectoarelor critice pentru o economie (domeniul agroalimentar, energie și sănătate).
”În această perioadă, sectorul bancar se confruntă cu dubla provocare de a susține fluxul de credit în noile condiții macroeconomice caracterizate de un grad înalt de incertitudine și de a gestiona riscurile financiare în creștere. Cele mai importante sunt: (i) creșterea riscului de credit în perioada redresării post-pandemice; (ii) existența unor incertitudini semnificative privind viteza de redresare a economiei, cu efecte asupra volumului de credite noi acordate sectorului real; (iii) creșterea riscului de piață, derivat din deținerile importante de instrumente de datorie cu venit fix (cu precădere, titluri de stat) și nepotrivirea duratei activelor și pasivelor senzitive la rata dobânzii. Aceste provocări reclamă, în continuare, o atitudine prudentă în ceea ce privește politica micro- și macroprudențială. Măsurile adoptate în acest context, în linie cu recomandările europene, au întărit baza de capital a băncilor, au
diminuat presiunile asupra solvabilității și lichidității, astfel încât finanțarea economiei reale să nu fie afectată”, se mai arată în studiul Băncii Naționale a României.
