Cu 13 ani înainte să sancționeze băncile într-o investigație privind ROBOR, Consiliul Concurenței cerceta deja același mecanism care stă la baza formării indicelui și închidea cazul fără sancțiuni. Astăzi, după o nouă anchetă, verdictul este total diferit, cu amenzi istorice. Și mă întreb după 13 ani: ce s-a schimbat între cele două investigații? Pentru că reglementările sunt aceleași. Reglementatorul este același. Și conducătorul de la Consiliul Concurenței este același.
În 2013 băncile nu au fost sancționate pentru același tip de informații
În 2013, Consiliul Concurenței analiza același mecanism de formare a indicelui într-o investigație care avea la bază exact suspiciunea că băncile participante ar fi putut influența piața. Atunci însă concluzia a fost opusă celei de astăzi: nu existau dovezi suficiente pentru sancțiuni. Investigația, închisă prin Ordinul nr. 260 din 23 mai 2013, fusese deschisă încă din 2008 și viza posibila încălcare a legislației concurenței de către băncile active pe piața serviciilor bancare și interbancare din România.
Potrivit documentului oficial studiat de BankingNews, ancheta era declanșată după evoluțiile indicelui din lunile octombrie–noiembrie 2008, perioadă în care piața monetară a traversat un episod tensionat.
Investigatie derulată de Consiliul Concurentei pentru perioada octombrie-noiembrie 2008
„Investigaţia a fost declanşată în contextul modificărilor înregistrate pe piaţa monetară interbancară din România, în perioada octombrie-noiembrie 2008, sub forma creşterilor fără precedent a nivelului dobânzii indicatorului de piaţă monetară ROBOR.”
Consiliul explica atunci că analiza nu urmărea pur și simplu nivelul ROBOR, ci comportamentul băncilor participante la mecanismul prin care acesta era format. Exact ca în investigația pornită în 2022, si facută public in iunie 2026. Mai exact, autoritatea a investigat conduita instituțiilor de credit implicate în procedura de stabilire a indicilor monetari de referință ROBID și ROBOR (mecanismul de fixing).
„Aspectele analizate au avut în vedere comportamentele băncilor contributoare în cadrul procedurii de stabilire a indicilor monetari de referinţă ROBID/ROBOR (procedura de fixing), ce ar fi putut conduce la posibile înţelegeri anticoncurenţiale, interzise de Legea concurenţei şi de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.”
Mai mult, Consiliul sublinia încă de atunci importanța sistemică a indicelui pentru economie.
„Indicii de referinţă ROBID/ROBOR constituie un element central în politica de stabilire a preţului creditelor în lei acordate de către bănci atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice şi municipalităţilor.”
La acel moment, ratele de referință ROBID și ROBOR erau calculate zilnic în cadrul procesului de fixing, pe baza cotațiilor transmise de un grup de 10 bănci comerciale. Documentul preciza că aceste instituții erau selectate de BNR după criterii de performanță, iar lista era actualizată la fiecare șase luni.
Participanții vedeau informațiile permise de mecanism și in 2013
Cu alte cuvinte, și atunci discutam despre un mecanism formalizat, organizat și supravegheat, nu despre stabilirea arbitrară a indicelui. Sistemul presupunea existența unui interval de cotare, transmiterea cotațiilor într-o infrastructură comună și un set de reguli cunoscute de participanți.
Acest detaliu devine interesant astăzi pentru că noua investigație nu contestă existența fixingului și nici faptul că participanții vedeau informațiile permise de mecanism. Din explicațiile publice oferite până acum de Bogdan Chirițoiu reiese că problema nu ar fi fost regulamentul în sine, ci modul în care participanții au interacționat în interiorul acestui cadru.
După aproape cinci ani de investigație, concluzia oficială a Consiliului Concurenței a fost însă că probele adunate nu permit sancționarea.
„În baza probelor administrate, prin raportare la standardul probatoriu naţional şi european, necesar a fundamenta constatarea şi sancţionarea unor fapte anticoncurenţiale, Consiliul Concurenţei consideră că investigaţia nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea Legii concurenţei, care să justifice impunere de măsuri sau sancţiuni.”
Autoritatea a mers atunci și mai departe, analizând inclusiv cazul din perspectiva regulilor europene de concurență. Astfel, Consiliul concluziona că nu era încălcat articolul 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. „Consiliul Concurenţei consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de interdicţie şi, prin urmare, că nu există motive pentru a interveni”, era mesajul Consiliului în 2013.
Cine erau băncile investigate în dosarul ROBOR din 2013
Un detaliu care atrage atenția atunci când compari cele două investigații este că multe dintre instituțiile analizate în urmă cu peste un deceniu se regăsesc și astăzi în centrul investigației legate de „manipularea ROBOR”.
Documentul analizat de BankingNews arată că, în investigația închisă de Consiliul Concurenței în 2013, au fost verificate băncile participante la mecanismul de fixing al indicilor ROBID și ROBOR: BCR, BRD Groupe Société Générale, CEC Bank, UniCredit Țiriac Bank (actuala UniCredit Bank), Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, ING Bank, EximBank (actuala Exim Banca Românească), RBS Bank România și Bancpost.
Ce s-a schimbat între cele două investigații?
Și atunci, având toate aceste date, inevitabil apare o întrebare, după ce ai fost parte din toate aceste știri, cifre, date de impact pentru sistemul bancar: Ce s-a schimbat astăzi față de anul 2013? Pentru că vorbim despre același mecanism de fixing a ROBOR, același cadru general de reglementare al pieței monetare, același reglementator și, în mare parte, despre aceiași participanți.
În 2013, după aproape cinci ani de analiză, Consiliul Concurenței spunea că nu are dovezi suficiente pentru a demonstra o încălcare și că nu există motive pentru intervenție. Astăzi, aceeași autoritate condusă de același om ajunge la o concluzie diferită.
Ca și atunci, Consiliul spune explicit că nu a investigat mecanismul în sine, ci comportamentul participanților din interiorul mecanismului.
Dacă existența fixingului, transparența inerentă mecanismului și comunicările necesare funcționării lui nu au fost considerate suficiente pentru sancțiuni în investigația din 2013, atunci de ce astăzi sunt probe indubitabile care conduc către amenzi uriașe către băncile participante?
Iar dacă regulile generale ale mecanismului au rămas comparabile, întrebarea care imi vine acum in minte este unde se termină transparența necesară funcționării pieței și unde începe influențarea nepermisă a procesului de cotare? Poate Consiliul Concurenței să stabilească asta?
Deci, în final, rămâne intrebarea pentru Consiliul Concurenței: ce s-a schimbat față de investigația din anul 2013?
