Ordonanța cu privire la taxa pe activele bancare poate produce efecte negative atât asupra instituțiilor bancare cât și a economiei în general, se arată în ”Studiul privind creșterea intermedierii financiare în România”, realizat de PricewaterhouseCoopers și prezentat de Bogdan Belciu, în cadrul unei conferențe organizate de Asociația Română a Băncilor.
”Cuantumul taxei la nivelul anului 2019 ar fi de 1,2% (având în vedere media ratelor ROBOR la 3 și 6 luni pe ultimul trimestru din anul 2018). Dacă luăm în considerare activele financiare ale sistemului bancar la sfârșitul anului 2018 (estimate la aproximativ 438 miliarde de lei, conform datelor Băncii Naționale a României), suma pe care ar trebui să o plătească băncile s-ar ridica la aproximativ 5,3 miliarde de lei”, se consemnează în analiza PwC.
Potrivit documentului, media profitului net în sistemul bancar, în ultimii 4 ani (perioadă în care s-a înregistrat profit) a fost de aproximativ 5,5 miliarde de lei, iar media activelor a fost de aproximativ 334 miliarde de lei. Astfel, dacă se mențin constante aceste niveluri ale profitului și activelor financiare, în funcție de perioada în care taxa rămâne în vigoare, perioada în care băncile pot recupera pierderea suferită crește exponențial.
”Dacă taxa se menține pe o perioadă de un an, recuperarea pierderii se va realiza în 5 ani, dacă taxa se aplică pe o perioadă de 3 ani, recuperarea se va face în 16 ani, iar în cazul în care taxa este în vigoare pe o perioadă de 5 ani, recuperarea pierderii se va realiza într-un orizont de timp de 37 de ani. Dacă profitul băncilor va scădea sub acest nivel mediu, taxa aplicându-se activelor financiare, indiferent de profit, efectul va fi mult mai intens”, a precizat Bogdan Belciu, Partner PwC România.
În ultimii 5 ani s-au adoptat aproximativ 50 de legi noi pentru industria bancară, care au sporit nivelul de impredictibilitate ale mediului economic și au crescut riscul perceput de investitori
Studiul PwC România arată că, în ultimii 5 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea recurentă, de la an la an a numărului de legi și regulamente (aproximativ 50 de legi noi în perioada 2014 – 2018).
”Respingerea de către Curtea Constituțională a setului de legi care prevedeau plafonarea dobânzilor la credite, eliminarea caracterului de titlul executoriu al contractelor de împrumut și plafonarea sumelor ce pot fi cerute de recuperatorii de creanțe, la doar 2 luni după aprobare, confirmă volatilitatea sistemului legislativ din România și riscul crescut perceput de către investitori”, se menționează în analiza amintită.
Impactul cadrului legislativ impredictibil asupra industriei bancare se traduce prin revizuirea produselor și înăsprirea condițiilor de creditare, creșterea portofoliului de credite neperformante, erodarea ratei de solvabilitate, scăderea profitabilității, retragerea unor bănci de pe piața locală și modificarea strategiei de investiții și a modelului de business.
De asemenea, băncile vor fi mai puțin interesate în a achiziționa titluri de stat, ceea ce poate influența creșterea costului de finanțare. Totodată, și populația are de suferit, prin creșterea costurilor creditării și scăderea puterii de cumpărare.
