Principial, prin Presă înțelegem totalitatea modalităților de comunicare care pot ajunge la un număr foarte mare de oameni. Știm cu toții că Presa este o formă de exprimare a libertății de gândire, care – bazându-se pe schimbul și pluralismul de idei – contribuie la formarea opiniei publice.
Ce mai poate fi, însă, Presa în era tehnologiei, unde Facebook, Twiter, Instagram, LinkedIn şi alte asemenea reţele de socializare au schimbat radical modul în care oamenii se raportează la ideea informare în masă? Astăzi, noutatea sau opinia nu mai pot fi catalogate ca și atribute definitorii doar ale Presei.
Oamenii se exprimă liber direct pe rețelele de socializare, jucând rol de ”contributori” ai fenomenului mass-media. „Postarea”, ca şi element caracteristic reţelelor de socializare, îmbogăţeşte, în cazul cel mai fericit, lista genurilor jurnalistice informative, adăugându-se pachetului ce cuprinde ştirea, relatarea şi sinteza. În alte cazuri, ”postarea” este direct o știre, o relatare sau o sinteză. Voit sau involuntar, sute de milioane de oameni au devenit jurnaliștii Presei zilelor noastre. Presa pare că a rămas fără obiectul muncii! Este o constatare prezentă în mentalul colectiv, care asociază, de cele mai multe ori, Presa tradițională cu organisme de manipulare în masă.
Este tot mai clar că dacă un jurnalist își propune să aducă o chestie super nouă publicului, are șanse foarte puține, pentru că toată rețeau socială i-o ia înainte. În aceste condiții, Presa se confruntă cu o criză de identitate, care se acutizează pe fondul percepțiilor colective. Totodată, această criză de identitate este alimentată și de incapacitatea de a monetiza activitatea de furnizare a informațiilor, cele mai multe mijloace mass-media chinuindu-se practic să supraviețuiască. Este și cazul Presei financiare din România, despre care voi face câteva aprecieri în cele ce urmează. Însă, nu înainte de a vă împărtăși o opinie formulată de un bancher, din generația tânără, care face parte din echipa de top-management de la Patria Bank.
”Consider că, în momentul de față, rolul jurnalismului este acela de a te ajuta să decriptezi mai bine realitatea. Dacă separi meseria de jurnalist de prime-time, de știrea de ultimă oră, de noutatea absolută și îi dai valența aceasta de descifrare a realității, de capacitatea de a face publicul să înțeleagă un fenomen, dincolo de superficialitatea noutății, jurnalismul nu moare niciodată. Jurnalismul se poate baza pe un research temeinic, pe o așezare a ideilor și pe o confruntare a opiniilor tuturor celor implicați. Jurnalistul nu este la mijloc, nu este partizan, ci se află cumva deasupra, făcând research-uri în mod sistematic și punând pe masă o esență.”, este declarația lui Codruț Nicolau, pe care am extras-o dintr-o discuție lungă pe care am purtat-o pentru realizarea unui interviu acordat Revistei BankingNews.
Această opinie, cu care sunt de acord în totalitate, poate reprezenta, în mod simbolic, ”luminița de la capătul tunelului”, acel vector ce poate sta la baza ”reinventării” noțiunii de Presă. Până la urmă, cheia depășirii acestei crize de identitate este ca Presa să încerce să mute publicul dinspre apetitul pentru informații înspre descifrarea informațiilor, prin prezentarea tuturor implicațiilor, conjucturilor și efectelor ce vin la pachet cu informația propriu-zisă.
În fapt, ar trebui să ducem jurnalismul deasupra fenomenelor, evenimentelor, întâmplărilor și informațiilor. Imaginați-vă o masă la care stau patru oameni, având în centru un obiect, cu forme și culori diferite pe cele patru laturi ale sale. Inevitabil, fiecare om de la această masă va avea, în acest fel, o perspectivă restrânsă asupra obiectului respectiv, fără a putea să-l observe în ansamblul său. Aici, ar trebui să intervină Presa, care privind din toate unghiurile, prin ochii oamenilor aflați la masă, poate prezenta obiectul în complexitatea sa. Astfel, Presa deschide unghiuri și naște întrebări.
Până la urmă, acesta este rolul fundamental al Presei, care s-a diluat însă sub presiunea ”Breaking News”-ului și a așteptărilor neconforme ale publicului larg. Și aici am în vedere, în special, ideea că Presa trebuie să conteste sau să susțină ceva sau pe cineva. Sunt convins că ”reinventarea” Presei, prin reasumarea acestui rol fundamental, este singurul leac pentru criza de indentitate.
Nu vreau să închei acest comentariu, fără să mă refer și la presa financiară din România, care este depersonalizată și, nu de puține ori, fără credibilitate, târâtă în aceeași criză de identitate și rătăcită în caruselul povețelor exprimate de toată lumea cu privire la cum și ce ar trebui să fie. Presa financiară din România trăiește, dar este aproape invizibilă! Pentru a percepe realitatea crudă și cruntă în care se află Presa financiară din România este suficient să participi la o conferință de presă organizată de o bancă. Aici o să poți observa că prea puțini jurnaliști mai țin steagul sus în numele Presei financiare din România. Și probabil că primul pas în direcția aceleiași ”reinventări” despre care vorbeam mai devreme este organizarea jurnaliștilor din Presa financiară din România într-o asociație a breslei. Să fie aceasta calea?
Atât deocamdată!
