După ce multele ore muncite devin salariu, zeci de mii de transferuri sunt realizate din aplicațiile de pe telefon și ajung în conturile unor bunici, părinți sau copii din România. Începând din august 2025, Banca Națională a României publică un set nou de date, legat de remiterile personale. Remiterile, în sine, au sute de mii de povești individuale, acelea nu le pot spune decât cei care le trăiesc. Povestea generală a remiterilor, însă, a cifrei agregate ce are în spate aceste transferuri este la fel de importantă precum cea a investițiilor străine directe sau a fondurilor europene.
În termeni simpli, remiterile personale sunt transferuri private, voluntare, transfrontaliere între persoane din țări diferite și includ atât transferurile personale propriu-zise (sumele pe care românii plecați în străinătate le trimit acasă), cât și remunerarea netă a salariaților care lucrează peste graniță pe perioade mai mici de un an (venituri din muncă minus taxe, contribuții și cheltuieli locale). Statistic, apar ca încasări (intrări din străinătate către rezidenți) și plăți (ieșiri din România către nerezidenți).
Concret, vorbim despre banii pe care lucrătorii emigranți îi trimit înapoi în țara lor de origine, fie că vorbim de sume trimise din Europa în România, fie că vorbim de sume trimise din România spre Asia. Pentru multe gospodării, înseamnă chirie plătită la timp, școală pentru copii și o plasă de siguranță în lunile grele. În cazul României, de mai bine de un deceniu, aceste sume, intrări nete și semnificative, au funcționat ca un amortizor: au atenuat șocuri și au susținut consumul și investițiile. În plus, au asigurat o parte din finanțarea unui deficit extern deloc mic.
Din 2013 până la jumătatea anului 2025, românii din afara țării au trimis acasă aproximativ 60 de miliarde de euro
Per total, din 2013 până la jumătatea anului 2025, românii din afara țării au trimis acasă aproximativ 60 de miliarde de euro, o sumă remarcabilă, de peste două ori mai mare decât valoarea agreată inițial a PNRR. Un aspect important (ce se remarcă și din infografic) este stabilitatea și reziliența acestor sume. Cei plecați nu au uitat de „acasă”.
Numai în 2024, încasările s-au situat în jur de 6,7 miliarde de euro (aproape 2% din PIB). Practic, suma este de două ori și jumătate mai mare decât acum un deceniu, pe fondul creșterii numărului de emigranți și a veniturilor lor. La capitolul plăți, aproximativ 1,7 miliarde de euro au părăsit România în 2024, cu circa 60% peste anul precedent. Per ansamblu, rezultă un net de aproximativ 5 miliarde de euro (încasări minus plăți).
Dar după prima jumătate a anului 2025 încasările încetinesc, iar plățile accelerează. Pe baza datelor istorice și a celor din primele două trimestre ale acestui an, ținând cont de trend și sezonalitate, o estimare prudentă indică scăderea remiterilor nete în acest an. Pe partea de încasări, această scădere se explică probabil prin incertitudinile economice globale, creșterea costului vieții, ceea ce lasă multor români din străinătate mai puțini bani de trimis, dar și prin reîntregirea/mutarea familiilor în străinătate, care reduce obligațiile de întreținere din țară. Sau poate că mulți pur și simplu nu mai au cui să trimită bani acasă.
Ce comunități românești trimit acasă cei mai mulți bani
Cât despre structura geografică a încasărilor, aproape jumătate din totalul remiterilor personale provine din Regatul Unit și Germania. Deși diaspora din UK este numeric doar un sfert din cea din Italia, Spania și Franța, în 2024 contribuția sa financiară o depășește acum pe cea a diasporei mult mai numeroase din aceste țări, iar față de acum un deceniu, nivelul din Regatul Unit este de aproximativ zece ori mai mare.
Explicația ține parțial atât de creșterea rapidă a comunității de români în Regatul Unit după 2014 (când piața muncii britanică s-a deschis pentru români), cât și prin veniturile medii mai ridicate obținute acolo. Nu doar diferențele de venit sunt cauza, probabil că mulți români plecați mai devreme în Italia și Spania s-au stabilit între timp acolo, cu familiile, având cheltuieli locale mai mari și mai puține rude acasă, ceea ce îi determină să trimită mai puțini bani. Contează și structura ocupațională: diaspora din Regatul Unit/Germania include o pondere mai mare de specialiști și muncitori calificați, în timp ce în Italia/Spania o parte relevantă a muncii se desfășoară în sectoare intensive în forță de muncă.
Un alt exemplu notabil este diaspora din Irlanda, relativ mică numeric, dar care trimite sume considerabile, semn că și acolo românii au locuri de muncă bine plătite. Românii știu să se orienteze și să muncească acolo unde productivitatea lor este recompensată mai bine.
Și volumul remiterilor din România către exterior a crescut de peste patru ori în ultimii cinci ani
Dar România devine, treptat, nu doar destinatar al remiterilor, cât și țară de origine a remiterilor. Pe partea de plăți, începând din 2022 observăm un trend clar ascendent. Volumul remiterilor din România către exterior a crescut de peste patru ori în ultimii cinci ani (de la sub 400 milioane EUR în 2019, la aproape 1,7 miliarde EUR în 2024). Dacă în 2019 raportul încasări/plăți era 14:1, în 2024 acest raport s-a redus la 4:1.
Fenomenul este așteptat să continue, dat fiind că deficitul de forță de muncă internă persistă și companiile recrutează tot mai mulți muncitori străini.
Nepal, principala destinație asiatică a banilor câștigați în România
Vreau să fiu foarte clar: fără ei, economia României ar fi mai mică și traiul mai scump. Beneficiile nu pot fi contestate. Simplificând, nu știu cine ar mai livra comenzile de mâncare în orașele mari.
Contrar impresiei că „banii pleacă în Asia”, în top 10 destinații apare astăzi o singură țară asiatică, și anume Nepal, iar valoarea plăților către această țară este mai puțin de 10% din total (7,3% pe ultimele 12 luni). Totuși, sumele către Nepal au crescut cu aproximativ 70% an/an, în linie cu prezența tot mai mare a lucrătorilor non-UE în România. În condițiile actuale ale pieței muncii, probabil că în timp, și alte economii asiatice vor intra în topul destinațiilor.
Menținerea cotei oficiale de 100.000 de lucrători non-UE nou admiși a accelerat aceste ieșiri (banii trimiși acasă de noii angajați). Nu este vorba doar de Nepal, către majoritatea țărilor pleacă sume tot mai mari, în timp ce la încasări vârful pare să fi fost T4 2023. Nu mă aștept, însă, ca pe termen lung România să treacă de la statutul de beneficiar net de remiteri la un echilibru în care încasările să egaleze plățile, însă probabil că raportul încasări/plăți menționat ceva mai sus se va reduce în continuare.
Remiterile vor continua să joace un rol important în economia românească atât timp cât există un număr mare de români în străinătate cu legături familiale acasă. Dar generațiile tinere de români născuți sau crescuți în diaspora vor avea, inevitabil, legături tot mai slabe cu România. Din acest motiv, încasările ar putea intra treptat pe o pantă descendentă.
Banii din afară asigură traiul zilnic al românilor din țară
La scară microeconomică, remiterile au efecte pozitive directe asupra familiilor care le primesc. Pentru sute de mii de familii din România, banii trimiși lunar de rudele din străinătate reprezintă o sursă crucială de venit pentru acoperirea cheltuielilor de trai, educație și sănătate.
În comunitățile cu mulți emigranți, ratele sărăciei scad, locuințele se renovează, apar chiar mici afaceri. Din acest punct de vedere remiterile sunt o modalitate prin care banii devin capital. E adevărat, o parte consistentă a încasărilor merge în consum imediat. Dar chiar și așa, ponderea care rămâne în economie sub formă de economisire și capital contează.
O parte din bani alimentează deficitul comercial. O altă parte merg în economisire și investiții
La nivel macro, aceste sume îmbunătățesc finanțarea soldului contului curent și sunt, de asemenea, o sursă de stabilitate pentru moneda națională. Reversul medaliei este că o parte din bani alimentează ulterior importurile (electrocasnice, materiale de construcții, autoturisme), ceea ce se vede în deficitul comercial. Într-un final depinde cât din aceste sume se transformă în economisire și investiții locale.
Remiterile, împreună cu o parte a fondurilor europene, reduc deficitul de cont curent, iar investițiile străine îl finanțează pe cel rămas. Fără aceste intrări externe, ar trebui să ne împrumutăm chiar mai mult decât o facem deja.
Banii primiți din străinate crește incluziunea financiară. Românii au nevoie de conturi
Un alt efect interesant care vine la pachet cu remiterile este creșterea incluziunii financiare: mulți români au deschis conturi bancare sau au început să folosească servicii financiare (transferuri, schimburi valutare) tocmai datorită acestor sume trimise regulat.
Pe de altă parte, nu vorbim despre un panaceu pentru dezvoltare. După cum am amintit mai sus, o parte semnificativă a încasărilor merge în consumul gospodăriilor, ridică nivelul de trai și de multe ori reduce sărăcia (cum s-a întâmplat și la noi), dar nu este suficient pentru ca o familie să prospere pe termen lung. Dependența de banii primiți din străinătate nu înlocuiește politici publice eficiente. Mai degrabă, putem spune că aceste fluxuri protejează frecvent de cele mai grave efecte ale sărăciei.
Iar spre deosebire de ajutorul guvernamental, remiterile sunt transferuri voluntare direcționate către gospodării, ceea ce cred că le face mai eficiente decât ajutoarele publice. Fără birocrație, fără distribuire arbitrară, doar ordine spontană.
Însă sumele nu compensează exodul de forței de muncă
Însă aceste sume nu compensează exodul de forță de muncă. După aderarea României la UE (2007), milioane de români au plecat să lucreze în străinătate, generând unul dintre cele mai mari valuri migraționale din Uniune. Oricât de benefice financiar, aceste transferuri sunt și simptomul unei pierderi de capital uman. Milioane de oameni activi lipsesc astăzi de pe piața muncii din România.
Mulți însă se mai și întorc acasă. Am publicat recent o analiză despre migrația net pozitivă a României din ultimii doi ani, după mai bine de un deceniu de deficit. Vă invit să o citiți.
Astăzi, românii trimit acasă aproximativ 7 miliarde de euro pe an
În spatele fiecărui transfer se află o poveste, cuiva îi e dor de casă și o nevoie reală trebuie acoperită. Când aceste condiții se aliniază, rezultatul înseamnă încasări de aproape 7 miliarde de euro pe an, bani care țin multe familii pe linia de plutire.
Pragmatică și consecventă, diaspora rămâne investitorul din umbră.
Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administrație al BNR.
Opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii Naționale a României.
