Dosarul ROBOR, sancțiunea de 3,73 miliarde de lei aplicată băncilor de Consiliul Concurenței, discuțiile despre încrederea în sistemul bancar și nivelul redus al intermedierii financiare readuc în prim-plan relația dintre bănci, clienți, autorități și economia românească.
Într-un interviu pentru publicația BankingNews, Florin Dănescu, Președintele Executiv al Asociației Române a Băncilor, vorbește despre miza juridică și economică a cazului ROBOR, despre efectele pe care incertitudinea le poate avea asupra pieței și creditării, dar și despre nevoia de a reconstrui încrederea prin transparență, date și consecvență.
Oficialul ARB pledează, în același timp, pentru o perspectivă mai nuanțată asupra profitabilității bancare și explică de ce un sistem bancar solid și profitabil este esențial pentru capacitatea României de a finanța economia.
”ROBOR nu este un preț stabilit într-o cameră închisă”
BankingNews: Domnule Florin Dănescu, Consiliul Concurenței consideră că băncile sancționate și-au coordonat comportamentul prin schimb de informații în procesul de stabilire a ROBOR. Care este, în opinia dumneavoastră, eroarea fundamentală din această interpretare? Există sau nu există, în opinia dumneavoastră, un schimb de informații între băncile participante la fixing? Dacă există, care este natura lui și de ce considerați că nu reprezintă o practică anticoncurențială? Unde trasați granița dintre schimbul legitim de informații într-o piață interbancară și coordonarea anticoncurențială?
Florin Dănescu: Cred că eroarea fundamentală este aceea de a confunda existența unui mecanism de piață transparent, reglementat și cunoscut de toți participanții cu o coordonare anticoncurențială. ROBOR nu este un preț stabilit într-o cameră închisă de bănci, ci un indice rezultat dintr-un mecanism formal, cu reguli și metodologii stabilite de autoritățile competente. Băncile din România au respectat legislația națională și metodologia aplicabilă, iar aceasta a fost și poziția publică a comunității bancare. Este evident că într-o piață interbancară există informații de piață și interacțiuni între participanți. Întrebarea juridică fundamentală este însă dacă acestea reprezintă informații confidențiale și strategice schimbate cu scopul coordonării comportamentului sau dacă sunt elemente inerente funcționării unei piețe reglementate. Chiar Banca Națională a României, în raportul său de stabilitate financiară din iunie 2026, a arătat că este necesar să se clarifice cum poate fi considerat anticoncurențial un schimb de informații într-un cadru caracterizat prin reguli de transparență și, mai ales, cum se poate determina care ar fi nivelul ROBOR presupus ”corect” față de cel efectiv publicat.
Miza sancțiunii de 3,73 miliarde de lei: dincolo de amendă, problema este încrederea în mecanismul pieței
BankingNews: Amenda de 3,73 miliarde de lei este fără precedent pentru sistemul bancar românesc. Care considerați că este miza reală a acestui dosar pentru bănci: valoarea financiară a sancțiunii, precedentul juridic sau efectul asupra modului în care băncile vor interacționa între ele în viitor?
Florin Dănescu: Valoarea de 3,73 miliarde de lei este, evident, una excepțională, dar miza depășește cu mult cuantumul amenzii. Vorbim despre securitate juridică, despre predictibilitatea cadrului economic și, în ultimă instanță, despre încrederea într-un mecanism de piață. BNR a atras atenția că efectele pot merge dincolo de cuantumul amenzilor, inclusiv prin litigii inițiate de clienți, care, în funcție de modul de calcul al unui eventual prejudiciu, ar putea genera pierderi semnificativ mai mari pe termen mediu și lung. Există apoi un al doilea efect, poate mai puțin vizibil, dar foarte important: cum vor mai interacționa participanții la o piață financiară dacă nu au suficientă claritate asupra limitei dintre comunicarea legitimă și coordonare? Într-o economie în care avem nevoie de mai multă intermediere financiară, nu de mai puțină, avem nevoie de reguli clare, stabile și predictibile. România are active bancare de numai aproximativ 49% din PIB, cel mai redus nivel al intermedierii financiare din UE. Nu ne permitem să adăugăm incertitudine într-un sector care trebuie să finanțeze economia.
BankingNews: Pentru clientul care a plătit ani de zile o rată calculată în funcție de ROBOR, toate explicațiile tehnice sunt secundare. El poate rămâne cu impresia că băncile s-au înțeles între ele și că dobânda pe care a plătit-o nu a fost determinată corect. Ce îi răspundeți acestui client?
Florin Dănescu: Îi spun că înțeleg perfect de ce această situație poate genera întrebări și neîncredere. Pentru unii clienți, ROBOR nu este o formulă abstractă, ci se poate traduce direct într-o rată lunară și într-un efort financiar pe termen lung. Tocmai de aceea trebuie să separăm foarte clar percepția creată de această decizie de ceea ce va stabili definitiv instanța.
”Nu putem promite compensații înainte ca instanța să se pronunțe”
Băncile vor contesta decizia Consiliului Concurenței și vor utiliza toate căile legale disponibile. Poziția comunității bancare este că băncile au acționat cu bună-credință și în conformitate cu cadrul legal și metodologic aplicabil. Mai este un lucru important: clientul trebuie să știe că un indice de referință nu este același lucru cu marja comercială a băncii. ROBOR a fost un indicator de piață, utilizat în contracte în condițiile cadrului legal existent la momentul respectiv. Nu cred că este sănătos pentru client să primească astăzi promisiunea unui prejudiciu doar pentru că există o sancțiune administrativă contestată. Trebuie să lăsăm instanțele să stabilească situația juridică, iar comunicarea publică trebuie să fie responsabilă, tocmai pentru a nu crea așteptări nerealiste.
BankinNews: Credeți că, indiferent de rezultatul proceselor, scandalul ROBOR a produs deja o problemă de încredere pentru industria bancară? Și dacă da, cum poate fi recuperată această încredere?
Florin Dănescu: Da, cred că trebuie să fim realiști: atunci când apare o sancțiune de 3,73 miliarde de lei și mesajul public este că zece bănci s-ar fi coordonat în jurul unui indice, există un efect asupra percepției. BNR vorbește explicit în raportul de stabilitate despre riscul reputațional intern și extern asociat acestei amenzi și despre riscul deteriorării încrederii în sectorul bancar.
Cum se reconstruiește încrederea în bănci: transparență, cifre și consecvență
Încrederea nu se recuperează printr-o declarație și nici printr-o campanie de imagine. Se recuperează prin transparență, prin explicații bazate pe cifre, prin comportament consecvent și printr-o relație mai bună cu clientul. Aici avem și o responsabilitate a industriei: să explicăm mai bine mecanismele pieței și produsele bancare, să investim în educație financiară și să fim mai deschiși. Dar încrederea trebuie construită și pe baza faptelor. Astăzi avem un sistem bancar cu o capacitate foarte bună de absorbție a șocurilor. Potrivit Raportului asupra stabilității financiare al BNR din iunie 2026, la nivelul lunii martie 2026, sistemul bancar românesc avea o rată a fondurilor proprii totale de 23,7% și un LCR de 246%, reprezentând indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate.
BankingNews: Să presupunem că instanța va confirma în final decizia Consiliului Concurenței. Ce ar însemna acest lucru pentru sistemul bancar românesc și ce ar trebui să schimbe băncile? Pe de altă parte, dacă instanțele vor anula sancțiunile, cine va răspunde pentru prejudiciul de imagine produs deja sistemului bancar?
Florin Dănescu: Nu cred că există această variantă, ca instanțele să confirme decizia. Dar nu aș face astăzi exerciții ipotetice care să substituie rolul instanței. Pentru sistemul bancar, esențial este ca regula care rezultă în final din proces să fie clară și aplicabilă în mod predictibil. Dacă sancțiunile vor fi anulate, rămâne problema reputațională, iar aceasta nu este una teoretică. BNR estimează deja că eventualele efecte reputaționale trebuie luate în calcul atât intern, cât și extern. Cine răspunde pentru ele? Cred că răspunsul trebuie să fie unul instituțional. Într-o economie de piață, autoritățile trebuie să aibă grijă ca mesajul public să fie proporțional cu ceea ce este demonstrat juridic, iar industria trebuie să comunice mai bine și să fie mai transparentă. Nu putem construi încredere dacă transformăm o procedură aflată în dispută juridică într-un verdict public definitiv înaintea instanței.
Profitul băncilor: indicator al sănătății sistemului sau motiv de controversă?
BankingNews: Dosarul ROBOR vine într-un context în care opinia publică privește cu suspiciune și profiturile mari raportate de bănci. De ce este important ca băncile să fie profitabile și unde considerați că se află granița dintre profitabilitate legitimă și un profit perceput de societate ca excesiv?
Florin Dănescu: Profitul bancar trebuie privit în raport cu activele și capitalul utilizat, nu doar în valoare nominală. Este foarte ușor să spui ”băncile au profit de miliarde de lei”, dar o economie serioasă trebuie să se uite la ROA și ROE, la capitalizare, la risc și la comparația cu celelalte industrii. În trimestrul I 2026, ROA sistemului bancar era de 1,4%, iar ROE de 14,1%, comparativ cu aproximativ 0,7% și 10,4% la nivel european. La finalul lui 2025, ROA la nivelul sistemului bancar era de 1,68%, față de peste 6% media tuturor companiilor active din România. De aceea am spus și în trecut că profitabilitatea este unul dintre cele mai greșit înțelese subiecte despre bănci. Profitul poate fi capitalizat și permite băncii să crească, să absoarbă pierderi și să continue să finanțeze economia. BNR arată că fondurile proprii ale sectorului au ajuns la 84,9 miliarde de lei în martie 2026. Granița nu este între ”profit” și ”lipsa profitului”, ci între un profit obținut într-o piață competitivă, transparentă și reglementată și orice comportament care ar încălca legea. Profitabilitatea legitimă este o condiție a sănătății sistemului, nu un defect.
BankingNews: Aș vrea să mergem de aici la o întrebare mai largă: de ce ar trebui unui român care are credit sau nu are credit să-i pese că sistemul bancar este sănătos și profitabil? Ce primește concret economia și societatea de pe urma unui sistem bancar puternic?
Florin Dănescu: Băncile sunt principalul finanțator al economiei românești. Un sistem bancar solid înseamnă capacitatea de a transforma economisirea în finanțare, de a face plăți, de a susține investiții și de a absorbi șocuri fără ca problemele dintr-o zonă a economiei să se transforme într-o criză financiară. Dacă banca este sănătoasă, poate continua să acorde credite inclusiv atunci când economia intră într-o perioadă dificilă. Avem și cifre care arată de ce acest lucru contează. Rata de solvabilitate era de 23,7% în martie 2026, iar în testarea la stres BNR estimează că, inclusiv într-un scenariu advers, rata ar rămâne la 16,9% la sfârșitul lui 2027. În același timp, România are active bancare de doar 49% din PIB. Așadar, paradoxul nostru este că avem un sistem bancar solid, dar care poate crește, raportat la nevoile economiei. Tocmai de aceea trebuie să discutăm simultan despre stabilitate și despre creșterea intermedierii financiare.
România are nevoie de mai mult credit, dar creditarea trebuie să rămână sustenabilă
BankingNews: România are nevoie de investiții, infrastructură, dezvoltarea companiilor și finanțarea IMM-urilor. Cât de dependentă este, în realitate, economia românească de capacitatea băncilor de a acorda credite? Ce s-ar întâmpla dacă băncile ar deveni mult mai prudente și ar reduce creditarea?
Florin Dănescu: Economia este foarte dependentă de finanțarea bancară, iar România are și particularitatea unei intermedieri financiare reduse. Nivelul intermedierii financiare este cel mai scăzut din UE și această vulnerabilitate are implicații directe asupra capacității economiei de a susține investițiile necesare dezvoltării durabile. În același timp, dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a ajuns la 7,1% în martie 2026 și la 7,7% în mai, ceea ce arată că finanțarea continuă să crească, chiar într-un context macroeconomic dificil. Dar trebuie să facem o distincție între prudență și refuzul de a finanța. O bancă responsabilă nu poate acorda credit unei companii doar pentru că există cerere. Creditul trebuie să fie sustenabil pentru debitor și pentru bancă. În prezent avem și semnale care justifică această prudență. Rata creditelor neperformante pentru companiile nefinanciare a ajuns la 5,4-5,6% în martie 2026, iar pentru IMM-uri rata era de 7,2% în cazul microîntreprinderilor și 7,1% în cazul întreprinderilor mici. Așadar, băncile pot finanța economia atât cât aceasta poate absorbi finanțarea în mod sănătos și sustenabil. Exact aceasta este responsabilitatea noastră.
”Nu putem cere simultan mai multă creditare, mai mult capital, mai multă prudență și costuri tot mai mari”
BankingNews: În acest context, ce trebuie să facă băncile, statul și autoritățile de reglementare pentru ca sistemul bancar să poată finanța mai mult economia, dar în același timp să rămână solid și să evite situații precum cea din dosarul ROBOR?
Florin Dănescu: Băncile trebuie să continue să investească în tehnologie, eficiență, educație financiară, managementul riscului și în simplificarea accesului la finanțare. Statul trebuie să ofere predictibilitate fiscală și economică, să accelereze investițiile și absorbția fondurilor europene și să creeze condiții pentru capitalizarea companiilor. Iar autoritățile trebuie să ofere reguli clare, coerente și predictibile. Nu putem cere simultan mai multă creditare, mai mult capital, mai multă prudență și costuri tot mai mari asupra sectorului fără să discutăm despre echilibrul dintre aceste obiective. Cifrele arată că există spațiu de finanțare. Băncile sunt lichide și capitalizate. Problema este ca acest capital și această lichiditate să se transforme în creditare sustenabilă. Aici trebuie lucrat la nivelul întregului ecosistem: capitalizarea firmelor, reinvestirea profitului, disciplina contractuală, absorbția fondurilor europene și un cadru fiscal predictibil. Exact cum am spus recent, intermedierea financiară nu poate crește exclusiv prin voința sectorului bancar și nici doar prin scăderea dobânzilor; este nevoie de un efort convergent.
BankingNews: Dacă ar trebui să privim dosarul ROBOR nu doar ca pe o dispută între bănci și Consiliul Concurenței, ci ca pe o lecție pentru întregul sistem financiar, care este lucrul pe care industria bancară trebuie să-l schimbe sau să-l îmbunătățească în relația cu societatea românească?
Florin Dănescu: Cred că principala lecție este că trebuie să explicăm mai bine ceea ce facem și de ce facem. Un sistem bancar poate fi foarte bine capitalizat și foarte lichid și, în același timp, să aibă o problemă de încredere dacă societatea nu înțelege mecanismele prin care funcționează. BNR spune că sectorul bancar românesc își păstrează reziliența, dar atrage atenția și asupra riscului reputațional și a posibilității ca schimbarea percepției asupra stabilității sectorului să afecteze încrederea. Pentru mine, aceasta este o responsabilitate reală a industriei. A doua lecție este că trebuie să avem o relație mai matură între industrie, clienți, autorități și societate. România are nevoie de bănci mai mari ca pondere în economie, nu de un sector care să se micșoreze. Avem active bancare la doar 49% din PIB și intermedierea financiară este pe ultimul loc în UE, în timp ce economia are nevoie de investiții, infrastructură și dezvoltarea companiilor. De aceea, cred că obiectivul nostru trebuie să fie foarte simplu: un sistem bancar solid, competitiv, profitabil, transparent și capabil să finanțeze economia. Încrederea se construiește prin fapte, prin cifre și prin consecvență. Iar sănătatea sistemului bancar nu este un obiectiv al băncilor pentru bănci, ci este o condiție pentru sănătatea economiei românești.
