Florin Dănescu, Președintele Executiv al Asociației Române a Băncilor a evidențiat, în cadrul unei conferințe prilejuite de prezentarea ”Studiului privind creșterea intermedierii financiare în România”, că în mod categoric varianta renunțării definitive la taxa pe activele bancare este cea mai bună soluție în momentul față.
Totuși, dacă autoritățile nu vor dori să anuleze actul normativ, este firească dorința comunității bancare de a se identifica forma cea mai puțin nocivă pentru industria bancară și pentru economie în ansamblu. În același timp, din punctul său de vedere, termenul de plicare a OUG 114 ar trebui amânat în orice formă va fi reconfigurat, pentru a da timp băncilor să-și ajusteze modelul business în conformitate cu noile reglementări.
“Timpul este atât de scurt, insuficient pentru a avea o discuţie în cunoştiinţă de cauză. Dacă ar fi de ales, evident ar fi benefică prorogarea termenului de aplicare. Sfârşitul lunii martie este aproape. Este nevoie de timp să prevezi care este impactul real”, a precizat Florin Dănescu.
”Până să fie respinse de CCR cele trei legi, industria bancară s-a refugiat de tsunami pe un munte înalt. Acum, cu taxa pe active, am aflat că muntele este un vulcan și fugim ca de foc! Este normal ca băncile să ia în calcul toate posibilităţile”, a completat Președintele Executiv al ARB.
Florin Dănescu a făcut referire practic la faptul că cele trei acte normative privind plafonarea dobânzilor la credite, eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de împrumut și plafonarea sumelor ce pot fi cerute de către recuperatorii de creanțe au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională a României. Obiecțiile de neconstituționalitate în cazul celor trei legi au fost formulate de 83 de deputați aparținând PNL și USR.
În ultimii 5 ani s-au adoptat aproximativ 50 de legi noi pentru industria bancară, care au sporit nivelul de impredictibilitate ale mediului economic și au crescut riscul perceput de investitori
”Studiul privind creșterea intermedierii financiare în România”, realizat de PricewaterhouseCoopers și prezentat de Bogdan Belciu în cadrul unei conferențe organizate de Asociația Română a Băncilor, arată că, în ultimii 5 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea recurentă, de la an la an a numărului de legi și regulamente (aproximativ 50 de legi noi în perioada 2014 – 2018).
”Respingerea de către Curtea Constituțională a setului de legi care prevedeau plafonarea dobânzilor la credite, eliminarea caracterului de titlul executoriu al contractelor de împrumut și plafonarea sumelor ce pot fi cerute de recuperatorii de creanțe, la doar 2 luni după aprobare, confirmă volatilitatea sistemului legislativ din România și riscul crescut perceput de către investitori”, se menționează în analiza amintită.
Impactul cadrului legislativ impredictibil asupra industriei bancare se traduce prin revizuirea produselor și înăsprirea condițiilor de creditare, creșterea portofoliului de credite neperformante, erodarea ratei de solvabilitate, scăderea profitabilității, retragerea unor bănci de pe piața locală și modificarea strategiei de investiții și a modelului de business.
De asemenea, băncile vor fi mai puțin interesate în a achiziționa titluri de stat, ceea ce poate influența creșterea costului de finanțare. Totodată, și populația are de suferit, prin creșterea costurilor creditării și scăderea puterii de cumpărare.
