Vremurile în care împrumuturile în valută se bucurau de popularitate în rândul românilor au apus de mult. După creșterile anuale impresionante consemnate în perioada 2006 – 2009, creditarea în valută a schimbat trendul, finanțările în lei fiind cele care au susținut consolidarea volumului de împrumuturi. Este de notorietate anul 2007, când soldul creditării în valută, susținută de finanțările în euro și franci elvețieni, s-a majorat cu 143%.
Pentru a înțelege în profunzime regresul pe care l-a înregistrat finanțarea în valută este suficient să știm că în ianuarie 2009, soldul acestui tip de credite, exprimat în lei, era de 62,4 miliarde lei, în timp ce la finalul lunii octombrie 2019 ajunsese la 34,8 miliarde lei.
Practic, în acest interval de puțin peste 10 ani, volumul împrumuturilor în valută aproape că s-a înjumătățit. Spre comparație, în același interval, soldul creditelor în lei a cunoscut un avans consistent, majorându-se de două ori și jumătate, de la 40,6 miliarde lei (ianuarie 2009) la 107 miliarde lei (octombrie 2019).
Cum a fost posibilă această evoluție? În esență vorbim despre un cumul de factori, de la eșecul creditării în franci elvețieni până la imprevizibilitatea cursului leu/euro, de la politica de promovare a împrumuturilor în lei promovată permanent de Banca Națională a României până la apetitul crescut pe care l-au arătat rând pe rând băncile pentru finanțarea în lei.
Istoric, se poate observa că leul a devenit moneda de bază a creditării din țara noastră și prin deciziile radicale asumate de unele instituții (BCR, BRD, Raiffeisen Bank, UniCredit Bank sau ING Bank) de-a lungul timpului, care au eliminat brusc, rând pe rând, ofertele de finanțare în euro, mizând exclusiv pe împrumuturile în lei.
Astfel, volumul creditelor în euro nu avea cum să crească, chiar dacă ar fi existat cerere în acest sens, multe bănci mari de pe zona de retail ieșind de pe această piață.
Numai Alpha Bank și Vista Bank mai acordă credite de consum în euro, în timp ce ipotecarul în euro este disponibil la 6 bănci
Segmentul creditelor de nevoi fără garanții este dominat de ofertele în monedă națională, singurele bănci care au menținut în portofoliu varianta împrumutului în euro fiind Alpha Bank și Vista Bank. Pe nișa finanțărilor imobiliare, oferta disponibilă pe piață este ceva mai bogată, Banca Transilvania, CEC Bank, Garanti Bank și Patria Bank alăturându-se celor două instituții menționate mai sus. Toate aceste bănci își avertizează însă potențialii clienți cu privire la riscurile la care se expun în cazul în care aleg să acceseze un credit în euro.
Spre exemplu, Alpha Bank menționează la descrierea produsului de finanțare în euro următorul avertisment: ”În cazul în care veniturile dumneavoastră sunt într-o monedă diferită de cea a creditului, sunteți expus riscului valutar. De exemplu, daca realizați venituri în lei și contractați un credit în euro, iar valoarea leului ar scădea în raport cu euro, veți avea de plătit mai mult la rambursarea ratei. Cursul de schimb utilizat pentru conversia dumneavoastră din euro în lei, va fi cel publicat de Alpha Bank la data la care se efectuează depunerea ratei în contul curent”.
Condiţii mai dure pentru cei care doresc să se împrumute în euro
Chiar dacă, în principiu, un împrumut în euro poate fi accesat de oricine dorește, condițiile de eligibilitate nu sunt similare creditelor în lei, astfel că riscul valutar nu va fi singurul dezavantaj pe care trebuie să și-l asume un debitor. Un prim impediment este stipulat de reglementările Băncii Naționale a României, prin care gradul maxim de îndatorare pentru creditele în lei (40%) este dublu față de cele în euro (20%), indiferent dacă împrumutul este de consum sau ipotecar, ceea ce face ca suma maximă împrumutată să fie mai mică.
Un alt inconvenient care intervine în cazul creditelor pentru locuință în euro este avansul, băncile fiind obligate de regulamentul BNR să solicite un aport minim de 25%, față de 15% în cazul finanțărilor în moneda națională. Instituțiile de credit nu se limitează însă la avansul de 25%, spre exemplu Banca Transilvania condiționând acordarea unui împrumut ipotecar în euro de asumarea unui aport propriu de minim 35%.
Un alt neajuns este faptul că unele bănci pot dispune potențialului client să prezinte alte variante suplimentare de garantare a împrumutului față de finanțarea în lei, cum este cazul Alpha Bank care solicită în cazul creditelor de nevoi fără ipotecă în euro prezentarea unui fideiusor (girant). Un obstacol pot întâmpina și românii care nu obțin venituri în euro însă vor să acceseze un împrumut în această monedă. Spre exemplu, CEC Bank subliniază că poate acorda credite ipotecare în euro numai în situația în care solicitanții dovedesc obținerea veniturilor în euro.
