”The Great Lockdown” – așa este botezată noua criză pe care omenirea o experimentează la nivel mondial. Deocamdată suntem prea ocupați cu această criza sanitară generată de pandemia de coronavirus pentru a evalua efectele economice și sociale pe termen mediu și lung. Prezentul înseamnă peste tot în lume o luptă continuă împotriva virusului, dar și o controversă asiduă între oameni. Trăim vremuri complexe și complete, fără proiecții clare ale viitorului, bulversați de neputința de a face planuri clare de azi pe mâine. ”Este foarte multă confuzie, iar atâta vreme cât există confuzia există și lipsa de toleranță la sfatul expertului. Dacă te uiți în istorie la perioade de genul acesta, în mod normal te-ai aștepta ca lumea să fugă spre cunoaştere şi experți, spre Moromete în Poiana lui Iocan. Acesta este exemplul la care mă gândesc adesea: când lua Moromete ziarul, toți tăceau și așteptau să-l “interpreteze” el. Era văzut ca înţeleptul, “expertul” satului. Te aștepți ca în perioade de confuzie orientarea să fie către aceşti experți. Lucrurile se întâmplă însă pe dos!”, este prima observație pe care Sergiu Oprescu, Președintele Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor și Președintele executiv Alpha Bank România, o face în dialogul online pe care l-am inițiat pentru a realiza un interviu despre implicațiile pe care le are criza actuală asupra bankingului românesc. În opinia sa, în prezent asistăm la o defragmentare a adevărului, alimentată de relaționarea umană online intermediată de rețelele sociale. ”Fiecare are dreptate în bula lui. Adică, dacă eu postez ceva și am 100 de oameni care mă validează, am sentimentul că ideea aceea pe care am pus-o acolo este adevărul absolut. Lângă mine postează alt om ceva extrem de diferit și total opus a ceea ce am postat eu, are și el 120 de like-uri și i se pare că i s-a validat adevărul său absolut. Deci, noi asistăm în ultima vreme pe structura aceasta socială la o defragmentare a adevărului. Cum spune un mare profesor de la HBS, când a apărut internetul, am crezut că suntem la un click distanță de adevărul absolut. Întrebam orice și apărea o voce din eter care ne spunea adevărul. Peste această promisiune făcută de internet s-au suprapus rețelele sociale, care scot la suprafață adevăruri particulare şi relative, care trăiesc numai în astfel de bule”, punctează Sergiu Oprescu. Din păcate lucrurile se întâmplă la fel și în cazul economiei, care este până la urmă o reflexie a comportamentului uman, generat de motivații și de ambiții, care derivă din noua interacțiune socială. ”Este periculos faptul că brusc ne decuplăm de conceptul de expert și punem sub semnul întrebării întreaga logică de expert. Nu prea există în momentul de față răspunsuri la această problemă”, observă bancherul, care reamintește însă opinia specialiștilor de la London Business School, care au demonstrat că emoția va bate rațiunea în orice dispută sau dezbatere. ”Dacă o persoana ţi se adresează emoțional și începe să plângă sau să rupă cămașa de pe el vorbind despre posibile evoluţii economice, iar un alt tip doct, cu ochelarii pe nas, îți va trasa patru linii și va pune două curbe, și o intersecție între cerere și ofertă apelând la logică și raţiune, instinctiv îl vei crede pe primul”, exemplifică Președintele ARB.
”Tipul acesta de criză pe care o avem acum este cu adevărat unic, pentru că, spre deosebire de alte crize, ea a venit simetric și simultan pe toate canalele economiei”
În ce fel va afecta pandemia de coronavirus business-ul băncilor din România anul acesta și anul viitor, și ce scenarii luați în calcul?
În primul rând, cred că este important să ne uităm cum am intrat în această criză, care este denumită la nivel mondial ”The Great Lockdown”. Tipul acesta de criză pe care o avem acum este cu adevărat unic, pentru că spre deosebire de alte crize, ea a venit simetric și simultan pe toate canalele economiei: cerere, ofertă, fiscal și financiar. Cam cu aceeași intensitate. Omenirea nu a mai trăit așa ceva! Când am avut criza financiară, prin contaminare în timp au fost afectate și celelalte canale. De data aceasta am avut o criză sistemică ca niciodată. Din cauza aceasta are și un element de unicitate pentru că nu a putut încă să fie studiată cu adevarat. Ce se poate întâmpla când toate lucrurile survin în același timp? Este greu de găsit o modelare, dar putem să vedem efectele. Revenind la întrebare, pot spune că băncile au intrat în această criză la momentul cel mai pregătit al sistemului bancar din România, în sensul că aveam o lichiditate imediată de aproape 44% la finalul anului 2019. De asemenea, rata fondurilor proprii, de capitalizare a industriei bancare, atingea 20%, iar rata fondurilor de nivel 1 era de 18%. Am avut toți acești indicatori peste mediile europene. Partea de neperformanță scăzuse foarte mult, apropiindu-se de media europeană. Am intrat în criză cu o sumă de puncte tari, pe care nu le-am mai avut niciodată. Este adevărat însă că avem un mare dezavantaj prin comparație cu celelalte state, și anume amprenta relativ modestă a sistemului bancar, exprimată prin nivelul intermedierii financiare, de doar 25%. Suntem în mod evident diferiți din punctul de vedere al amprentei. Trebuie să distingem între factorii pozitivi și factorii negativi care ar putea să ne afecteze. Principalul factor negativ pe care cred că oricine din sistemul bancar îl are în analiză și în evaluare în clipa de față este creșterea riscului de credit, care se va manifesta printr-o neperformanță mai mare și printr-o creștere a nivelului de provizionare pe care sistemul bancar va trebui să și-l asume în următoarea perioadă de timp. Acest cost al riscului crește pe două componente: colectiv – când te uiți la tot ceea ce poate întâmpla și este influențat în principal de evoluția macroeconomică – și individual – unde influența este dată de numărul clienților care vor avea dificultăți în rambursarea creditelor angajate. Previzibila scădere economică este un alt factor negativ, care ne va conduce imediat la o scădere a încrederii, atât pe componenta de persoană fizică, cât și pe componenta de persoana juridică, din punct de vedere al investițiilor. Vom intra într-un nou ciclu de deteriorare a încrederii în economie, lucru pe care noi l-am mai văzut în perioada 2010-2014. Această erodare a încrederii a dus la o încetinire a creditării și a creșterii economice. Un al treilea factor negativ ar fi lichiditatea. Să nu uităm că o bună parte din creditul neguvernamental a beneficiat de suspendarea la plată a ratelor, o mână de ajutor pe care sistemul bancar a dat-o clienților. Faptul că peste 22% din creditul neguvernamental pe segmentul persoanelor fizice este afectat de acest moratoriu nu poate fi considerat nesemnificativ. Comparația care-ți vine în minte este că ai amorțit un procent de 22% din corpul tău. Ești sub anestezie! Vei ști cât de tare te-a efectat și dacă operația a reușit sau nu când te trezești din anestezie. Ne vom trezi din anestezie după 1 ianuarie 2021. În mod evident astăzi, toate băncile își fac analizele cu privire la acest portofoliu generat de pandemia Covid-19.
Putem adăuga între principalele elemente negative și populismul?
Categoric. Să nu uităm că de fiecare dată când apele se tulbură apar și pescarii în ape tulburi, adică populiștii, care vor începe să promită lucruri, care în mod evident intră în contradicție cu fundamente economice elementare. În istoria economică există așa numitul ”efect cobra”. Noi îl tot exprimăm, dar nu știam că se numește așa. A fost determinat de o măsură luată de Imperiul Britanic în India, unde, speriați că în Delhi existau prea multe cobre, au premiat în bani persoanele care aduceau și predau autorităţilor o cobră moartă. În primă fază a funcționat, oamenii vânau cobrele ca să primească bani, după care, în a doua fază, unii, cu simț antreprenorial, și-au dat seama că dacă ar crește cobre ar câștiga mai mulți bani. Guvernul britanic și-a dat seama că de fapt îi plăteau pe indieni să crească cobre și au renunțat la program. În acel moment, antreprenorii n-au mai avut ce să facă decât să elibereze cobrele. Efectul final a fost crearea astfel a unei situații mult mai proaste decât cea inițială. El a rămas în teorie ca ”efectul cobra”. În esență, este vorba despre faptul că de fiecare dată când vrei să aplici o măsură care nu este bine gândită, se răzbună pe tine și te pune într-o situație mai proastă decât situația inițială. Noi în România avem din plin astfel de situații cu „efect cobra”.
Ați vorbit despre efectele negative, care ar fi cele pozitive?
Principalul efect pozitiv este reprezentat de accelerarea digitalizării prin automatizarea și robotizarea proceselor bancare care vor conduce la scăderea costurilor. Până la urmă vorbim despre piatra de temelie a noii digitalizări și a noului mod de operare bancar. Migrarea de la cash către card este un alt element pozitiv. În mod evident astăzi se utilizează cardul mai mult decât înainte de pandemie. Sunt date și studii care arată că avem de fapt o utilizare a cardului cu aproape 10% mai mult. Un alt aspect pozitiv este faptul că această criză poate deveni un catalist pentru schimbare, prin aplicarea unor soluții mai radicale de modificare a modelelor de business și de operare. Avem și elemente pozitive pentru societate, iar cel mai important dintre acestea este că am devenit conștienți că trebuie să producem mai mult în țară. Sunt studii recente care arată că la ora actuală companiile noastre ar trebui să ia în calcul cel puțin câteva elemente dacă se uită la ce se întâmplă și cum ar trebui să reacționeze în pandemie. Primul este să aibă grijă de cultura lor organizațională ca să devină una puternică, rezilientă, în perioada crizei, să nu depună armele. Al doilea ar fi să își reanalizeze modelul de business, să vadă dacă modelul lor de business este oportun în perioada aceasta de criză, al treilea ar fi să își reanalizeze modelul de operare, iar cel de-al patrulea element este cel legat de costuri și de redimensionarea organizației. Cred că acestea sunt elementele pozitive pentru sistem, sunt însă elemente pozitive și pentru societate.
”Bankingul după pandemie trebuie să fie mult mai conștient de costurile sale, ca atare se va muta mai mult din partea fizică în partea online”
Cum va arăta bankingul după pandemie și ce lecții au putut fi învățate în această perioadă de criză sanitară?
Băncile vor fi extrem de atente pe partea de cost al riscului. De la criza financiară din 2008, reglementatorii de peste tot în lume s-au străduit să reglementeze piața financiară de așa manieră încât niciodată sistemul financiar să nu mai devină o problemă. În mod evident, în actuala criză, sistemul financiar nu este o problemă, ci este o soluție la problemă. Chiar dacă în ultimii 10 ani reglementatorii s-au străduit ca sistemul financiar să nu mai devină o problemă, foarte puțin timp s-a petrecut sau s-a investit pentru a gândi cum sistemul financiar poate să devină o soluție. Spun acest lucru din punct de vedere reglementativ, pentru că am descoperit în această perioadă de pandemie, ca nivelul de flexibilitate de care ai nevoie ca să faci față într-o criză este mai mare decât cel implementat în structura și în mecanismele de reglementare existente. Bineînțeles că există niște supape, care au și fost utilizate destul de proactiv de către reglementatorii europeni și naționali, dar în același timp cred că trebuie depus mai mult efort pentru a da un răspuns întrebării: ”Cum să facem ca sistemul bancar să devină o soluție, în adevăratul sens?”. Sunt anumite nevoi la nivelul clienților care nu pot fi adresate în cadrul sistemului existent de reglementare bancară, având în vedere rigorile sau constrângerile care există. Pe undeva se simte o nevoie de flexibilizare monitorizată pentru că sunt conștient că nu trebuie create din nou derapaje astfel încât să nu ajungem iar în situația inițială. Bankingul după pandemie trebuie să fie mult mai conștient de costurile sale, ca atare se va muta mai mult din partea fizică în partea online. Vom asista la o digitalizare accentuată, o robotizare și o automatizare a industriei bancare în adevăratul sens al cuvântului. Nu cred totuși că va fi înlocuită total partea de interacțiune dintre client și bancă care se petrece în sucursale, dar elemente din această interacțiune se vor petrece online.
”2020 va fi primul an în care intermedierea financiară va crește, după o perioadă foarte lungă de scădere sau stagnare”
Care sunt previziunile privind creditarea în acest an și cum se vor raporta românii la economisire?
În perioada primelor patru luni de pandemie, datele publicate de BNR arată că băncile au acordat credite în valoare de peste 23 miliarde lei. Este mult dacă stai și te gândești că această cifră reprezintă aproape 8,5% din soldul creditului neguvernamental. Este vorba despre o intensificare a creditării pe o perioadă relativ scurtă de timp. Dacă ar fi să analizăm această cifră și s-o înmulțim cu 3, am ajunge brusc la o sumă de aproape 70 miliarde lei. Fac pentru prima dată o afirmație care nu cred că a mai fost făcută și anume, paradoxul este că anul acesta intermedierea financiară va crește în România datorită efectului de bază. Previzibila creștere a creditării de peste 6%, coroborată cu scăderea PIB-ului vor face ca intermedierea financiară să crească în 2020. Practic, va fi primul an după o perioadă foarte, foarte lungă de diminuare sau stagnare. În aceste condiții, este foarte important ce vom face anul viitor. Dacă nu vom desfunda “țevile” cu care sistemul bancar pompează lichiditate în economie, ceea ce vom fi reușit în 2020, va fi în van. Această “desfundare” se poate efectua pe mai multe direcții (reglementativ, legislativ, educație, digitalizare, ridicarea nivelului antreprenorial). Primul lucru care ar trebui făcut pentru a relansa creșterea intermedierii financiare este modernizarea economiei și a societății românești pe bani europeni. Acesta este primul front de lucru. A doua temă importantă este digitalizarea de structură la nivelul întregii societăți. A treia temă este predictibilitatea și competitivitatea cadrului legislativ, iar al patrulea element ar fi să identificăm la nivel național care sunt direcțiile de investiții pe care trebuie să le facem pentru a accelera revenirea economică a României. Practic, ar trebui să ne canalizăm atenția și eforturile către zonele unde avem efectul cel mai rapid și tracțiunea cea mare pentru economia românească.
Cele două programe guvernamentale, ”IMM Invest” și noua ”Prima casă”, aduc un plus pentru creditare? Cum le vedeți?
Cred că în momentul în care peste 65.000 de companii au aplicat pentru IMM Invest este un prim succes. În mod normal, băncile adresează acele IMM-uri care au capabilitatea de dezvoltare și care au capacitatea de rambursare a creditului. În final se afirmă că ne așteptăm ca 18.000 – 20.000 de societăți să poată să acceseze aceste împrumuturi, ceea ce este un mare succes. Știm foarte bine că în universul total al IMM-urilor din România, raportul dintre cele care sunt creditate și cele care nu sunt finanțate este de 1 la 6. Cu IMM Invest s-a ajuns într-un sub-univers în care avem un raport de 1 la 3. Dacă băncile vor reuși să finanțeze 30% din totalul firmelor care au aplicat pentru IMM Invest va fi un mare succes. Acest lucru mai are și o altfel de conotație care din punctul meu de vedere este la fel de importantă și anume brusc a condus la o conștietizare generală în zona antreprenorială a faptului că dacă îți conduci afacerea bine, dacă capitalizezi când trebuie, dacă economisești și pui deoparte, dacă îți conduci inteligent afacerea, în perioade de criză poți să fii ajutat. Practic, îți conservi capacitatea de angajare a unui credit. În privința noului program ”Prima casă” pot spune că încearcă să aibă același rol ca programul inițial, însă nevoia sa este mai mică. La precedenta criză vedeam un efect în lanț al deprecierii valorilor imobiliare. Practic, atunci ne-am dat seama că valoarea activelor imobiliare se va comprima și acest lucru va crea un efect în lanț. Astăzi nu suntem în aceeași ecuație și în aceleași condiții. Atunci, programul ”Prima casă” a fost important pentru a stabiliza situația. Acum, segmentele pieței imobiliare sunt mai independente decât în trecut, au fiecare propria sa istorie din punctul de vedere al evaluărilor. Este însă un program care va adresa și de această dată o nevoie. Există un semn de întrebare de ce a fost majorată valoarea creditului, pentru că nu mai adresează o nevoie a consumatorului care este particular vulnerabil în acest context, ci adresează mai degrabă o nevoie a unui segment superior acestui tip de consumator. Dar va avea același rol, ca pe o perioadă de timp să stabilizeze niște prețuri. O greșeală ar fi să stabilizăm aceste prețuri la niște valori relativ ridicate. Asta ar fi o greșeală pentru piața imobiliară pe termen lung. Cumva ar trebui să lăsăm mecanismele normale, adică cererea și oferta, să se manifeste.
Pe partea de economisire cum vor decurge lucrurile?
Economisirea este o problemă mondială. Această generație a trecut deja prin două crize, amândouă dramatice. Oamenii au dezvoltat niște reflexe, care duc invariabil la o tendință de creștere a economisirii. Această economisire, din păcate dacă nu este recanalizată către economie, nu este un lucru pozitiv. Ea duce la o stagnare a lichidității. Economisirea ar trebui să fie reintermediată și reintrodusă în circuitul economic.
Ce așteptări are industria bancară începând cu ianuarie 2021 când moratoriul expiră? Cum vedeți neperformanța, câți clienți se vor întoarce la plată, câți vor avea nevoie de alte păsuiri?
Eu cred ca întreaga industrie bancară lucrează la această analiză. Toți bancherii de risc fac un tip de modelare și de evaluare, pentru că toată lumea încearcă să prevadă impactul. Evoluția nivelului de neperformanță se manifestă în funcție de foarte multe elemente, dar totul se leagă de nivelul de încredere. Firesc, încrederea ține și de rezolvarea cât mai rapidă a crizei sanitare. Pe de altă parte, pot spune că au fost depuse 362.000 de solicitări de către clienți – persoane fizice și companii, iar majoritatea au fost soluționate pozitiv de bănci. 334.000 de solicitări au venit de la persoane fizice, iar 28.000 de la firme. În esență, 22% din portofoliul de credite de retail este afectat, iar pe corporate procentul este de 28%. Observând cifrele, este clar că ne referim la un segment semnificativ din totalul creditului neguvernamental. Ne vom aștepta în continuare la o creștere a neperformanței, care va fi generată în principal din acest segment. Să nu uităm că segmentul care a rămas, care nu a solicitat amânarea ratelor este un segment care în mod normal ar trebui să fie mai sănătos. Totul depinde însă de nivelul de încredere pe care-l putem câştiga din partea societăţii printr-o comunicare coerentă, dar în același timp anticipativă.
Cum vedeți industria bancară din România și cât de plauzibil este continuarea procesului de consolidare, prin achiziții de bănci sau portofolii?
După cum spuneam mai devreme, industria bancară din România a intrat bine înzestrată în această criză. Procesul de consolidare, care deja se desfășoară de vreo 10 ani, va continua, chiar dacă nu neapărat în perioada pandemiei. Este nevoie de mai multă claritate, există o perioadă de timp în care ai nevoie să poți să-ți elaborezi și să-ți validezi modelul de business, pe care l-ai gândit în această perioadă. S-ar putea să avem și doze de optimism care nu sunt astăzi exploatate. Brusc, dintr-o dată, este foarte bine că suntem o piață cu amprentă financiară relativ mică pentru că avem capacitate mare de creștere. Adică, avem un sistem bancar care ar avea posibilitatea să țină asupra sa mai mult credit decât ține în clipa de față. Sunt alte țări în care capacitatea de a crește creditarea este limitată. Noi avem unde să creștem, însă trebuie să creștem în segmentele care vor avea un impact în economie.
”Aplicarea moratoriului a fost o oportunitate pe care nu am avut-o niciodată. Ca atare, oportunitatea aceasta nu a fost ratată, ceea ce a dus la relaxarea relației dintre bănci și clienți”
Nu vi se pare că relația dintre bănci și clienți s-a schimbat în această perioadă? Eu personal observ o oarecare apropiere, că lucrurile s-au așezat pe un făgaș cât de cât normal , că s-a regăsit acel echilibru, pe fondul comportamentului băncilor din perioada de pandemie și mai cu seamă pe fondul moratoriului pe care instituțiile de credit l-au pus în practică.
Cred că ai dreptate și este o observație extrem de pertinentă. Este un punct câștigat. Este ca atunci când faci focul și ai primele scântei. Însă trebuie să avem cea mai mare atenție ca această flacără mică să se transforme într-un foc sănătos, generator de căldură. Embrionii primelor relații bazate pe încredere între bănci și clienți sunt aici și au fost deja generați în această perioadă de pandemie, prin răspunsul pe care sistemul bancar l-a dat în prima linie atât prin asumarea deschiderii operaționale și a menținerii funcționale a infrastructurii, cât și prin nivelul de servicii și nivelul de înțelegere pe care l-a avut. La nivelul societății, această acțiune a câștigat câteva puncte de încredere. Aplicarea moratoriului a fost o oportunitate pe care nu am avut-o niciodată. Ca atare, oportunitatea aceasta nu a fost ratată. Dar, vorba aceea, cu o floare nu faci primăvară”. Avem prima floare, acum ține nu numai de bănci cum transformăm această floare într-un câmp de flori. Ține și de clienți, ține și de factorul politic, ține de toată lumea. Cu toții ar trebui să veghem ca această flacără să nu se stingă. Noi băncile avem un interes direct, pentru că am simțit exact efectul opus, efectul înghețului. Băncile au tot interesul să redeschidă și să reconstruiască această relație.
Vă așteptați la o creștere a costului creditului, ce se va întâmpla pe partea dobânzilor?
Avem câteva elemente care acționează din direcții opuse, așa cum se spune în literatură, avem și vânturi de față și vânturi de spate. Vântul de față este reprezentat de costul riscului. Vântul de spate este dobânda de bază, care scade. Ca atare, cum cele două funcționează din direcții opuse s-ar putea să se anuleze și astfel să nu ai o creștere a costului creditului. Mai avem și alte câteva vânturi de spate, cum ar fi digitalizarea, care ar trebui să ducă la scăderea de costuri. Avem un ecosistem generat de factori pozitivi și factori negativi, care în mod evident vor influența nivelul dobânzilor. Per total, eu cred că vom fi într-o zonă stabilă, nu vom vedea excese în nicio direcție, pentru că nu avem timp și nu avem posibilitatea de a acomoda astfel de excese. Este o perioadă destul de dificilă, iar în asemenea condiții nu te miști brusc.
Observ că în ultima perioadă este promovată în societate ideea că băncile și, mai nou, mass-media sunt responsabile de educația financiară. Mă irită un pic această opinie, pentru că în fapt statul român, prin instituțiile sale, respectiv Guvernul (Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației Naționale), Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară, este responsabil să lucreze în sensul creșterii nivelului de educație financiară a societății și probabil că cea mai bună soluție ar fi transformarea educației financiare în curs obligatoriu în școli. Ce părere aveți?
Aș merge puțin spre esența problemei. Din punctul meu de vedere, în primul rând trebuie să conștientizăm că educația financiară ne este de ajutor. Trebuie cumva să putem demonstra că un om cu educație financiară făcută temeinic și de timpuriu o duce mai bine în viață. Bineînțeles că rolul este al statului, pentru că o societate educată financiar se poate lăuda cu un spor de bunăstare la nivelul populației. Avem exemple de țări în Europa care o duc bine, avem țări unde educația financiară este moderată și țări cu lacune grave din acest punct de vedere. Din păcate, România face parte din cea de-a treia categorie. Acesta ar trebui să fie interesul principal al clasei policitice și al societății. Ca atare, ar trebui să transforme educația financiară în materie obligatorie în școală. Până la urmă, ar trebui să fie principalul punct de plecare al Guvernelor și al clasei politice. Singura problemă este că vorbim despre un cerc virtuos, cu un timp lung de răspuns. Nu are nimeni răbdare sau interes să accepte și să aștepte rezultatele pozitive care se obțin după parcurgerea integrală a acestui cerc virtuos.
Practic putem presupune că actuala generație trebuie să construiască o casă în care va locui generația viitoare. Până la urmă vorbim însă despre o responsabilitate față de generațiile viitoare și față de societatea românească pe care o proiectăm peste câțiva ani.
Perfect de acord cu tine.
Câteva cuvinte despre Alpha Bank?
Suntem una dintre băncile sistemice, pentru noi România rămâne o piață extrem de importantă. Istoric vorbind, este prima piață internațională pentru Alpha Bank. Am fost întotdeauna, de peste 25 de ani, una dintre băncile mari ale sistemului bancar local. Avem convingerea că vom rămâne una dintre băncile sistemice din țara noastră. Traditional ne-am uitat la creșterea organică. Modelul nostru de operare și de business ne permite să fim cel puțin în linie cu piața, câteodată chiar mai agresivi decât piața. Să nu uităm că Alpha Bank este recunoscută ca fiind o bancă deschizătoare de drumuri pe anumite segmente, cum a fost în cazul primului credit ipotecar din România lansat de banca noastră sau prima emisiune de obligațiuni ipotecare din țara noastră. De asemenea, Alpha Bank are una dintre cele mai bune baze de capital din România și asta ne permite să ne uităm cu multă încredere la viitor.
Cum priviți uman și profesional perioada următoare?
Eu am fost întotdeauna un optimist rezervat. Ca orice președinte de bancă dezvolt tot felul de scenarii cu impact negativ pentru a fi pregătit pentru orice. Totuși, eu cred că România are o șansă istorică, care vine în primul rând din răspunsul european pentru țările care ar putea avea nevoie de ajutor în această perioadă. Spun că avem o șansă istorică pentru că dacă am face pentru prima oară cum trebuie absorbția de fonduri europene și investiția acestor fonduri europene în inițiativele investiționale care ar putea să ducă la reașezarea economiei românești, cred că am putea să descoperim brusc că viteza de parcurs, de creștere economică a României poate să fie mai mare decât a oricărei alte țări din Europa. Plecăm de la o bază foarte scăzută, avem foarte multe “rezerve de ineficiență”. Sunt foarte multe procese în interiorul economiei românești care sunt ineficiente. Nu trebuie să fii un savant să le transformi din ineficiente în eficiente. Trebuie doar să ai cunoștințele și să ai determinarea să o faci. Este o oportunitate istorică pe care orice om politic care are o valență istorică și care dorește să rămână în istorie va trebui să și-o asume în perioada următoare.
