Comunitatea bancară a fost buimăcită de taxa pe lăcomie, iar acest lucru se poate observa cu ușurință atunci când interacționezi cu un bancher în aceste zile. Multe întrebări și prea puține răspunsuri! Prea multe presupuneri și puține certitudini! Oarecum verosimil, nedumerirea principală ține de înțelegerea efectivă a motivației acestei măsuri guvernamentale.
Nimeni nu poate confirma pe deplin că a înțeles care este miza taxei pe lăcomie. În general, se insistă pe ideea că statul român urmărește, prin aplicarea acestui bir, să-și majoreze veniturile pentru a putea ține pasul cu cheltuielile supra-dimensionate. Să facă față, până la urmă, pomenilor electorale! Dincolo de această posibilă explicație, totuși parcă lipsește ceva din algoritmul de deslușire.
Practic, raportându-ne strict la denumirea inițială, vădit bășcălioasă și incriminatorie, a noului impozit aplicat băncilor, apare prima îndoială. Dacă statul avea nevoie de bani, de ce nu s-a comportat ca un veritabil chirurg, tăind direct în carne vie, impozitând activele industriei bancare, fără să mai trimită și mesajul subliminal dat de denumirea taxei? Iată, în esență, cum logica calculului pur economic este zdruncinată!
A doua îndoială care pune în plan secund posibila dorință a statului de a aduna mai mulți bani la buget este reprezentată de corelarea taxei pe lăcomie cu evoluția unui indicator de piață, în cazul nostru ROBOR. Depășind uluiala firească legată de logica economică, raportarea impozitului la nivelul ROBOR este de fapt tot un mesaj subliminal, destinat subconștientului masei electoratale.
În virtutea celor exprimate mai sus, pare că proiectul ordonanței de urgență s-a dorit a fi, în principal, o strategie de comunicare, prin care se stabilește un țap ispășitor pentru ideea de eșec guvernamental/individual/social/național și se creionează viitorul adversar politic. Pare mai degrabă că vorbim despre mesaje și mai puțin despre bani, chiar dacă în joc sunt foarte mulți bani. Care nici măcar nu pot fi numărați. Sunt ”fără număr”! Oricum o dai, fie că această taxă se va aplica sau nu băncilor, coaliția de guvernare iese în câștig, chiar dacă industria bancară și, invariabil, economia românească, ies șifonate.
Cred că este perceptibil cu ochiul liber faptul că în momentul de față opoziția politică este aproape inexistentă. Forțele politice care se vor confrunta la viitoarele alegeri cu actuala putere sunt diluate și neproductive, mizând la unison pe faptul că românii vor vota împotriva PSD și ALDE, nu pentru o ofertă electorală constructivă. Prin taxa pe lăcomie, actuala putere creează practic, în mentalul românilor, un nou RĂU, împotriva căruia să fie îndreptate voturile. Caută să-și asigure câștigarea alegerilor viitoare prin demonizarea ”bogaților lacomi”, personificați, în primă fază, de multinaționale. Strategia respectivă a mai fost folosită și în cazul protestelor cu conotație juridică. Oamenii care cereau abrogarea Ordonanței 13 erau de fapt angajații multinaționalelor, printre care sunt incluse și băncile, care sug sângele poporului.
Mai departe, de ce s-a ajuns însă la bănci? Termenul de multinațională folosit pentru a personifica RĂUL suprem al societății românești era prea vag. Mulți români nu înțelegeau cu adevărat despre ce este vorba. Ura proletară părea că se risipește fără a construi simbolistica dorită. Așa că, pe fondul imaginii deficitare din ochii populației cu care se confruntă de ani buni industria bancară, termenul de ”multinațională” a fost rebotezat, primind numele de ”bancă”. Partidele de la putere au profitat din plin de adversitatea față de bănci pentru a-și asigura un caștig electoral. ”Burghejii” de altădată sunt băncile de astăzi.
Taxa pe lăcomie rostogolește de fapt în mentalul public ideea vinovatului de serviciu pentru toate neîmplinirile neîmpliniților și pentru toate neputințele neputincioșilor! Tocmai de aceea, taxa pe activele bancare a fost creionată ca un deziderat de stigmatizare aplicat în funcție de prețul (valoarea!) banilor.
În aceste condiții, rămâne de văzut împotriva cui vor vota românii la viitoarele alegeri!
[author_halfreviewleft]
