Volksbank Romania a castigat inca doua procese privind conversia imprumutului din CHF in RON la cursul de la data semnarii conventiilor de credit, Judecatoriile din Brasov si Cluj-Napoca stabilind cererile clientilor ca neintemeiate, intrucat potrivit principiului nominalismului monetar, consfintit de Codul Civil, riscul valutar trebuie suportat de catre client.
Ambele decizii pot fi atacate cu recurs
In dosarul nr. 15075/197/2014, Judecatoria Brasov apreciaza ca, potrivit art. 4.2 din contract, banca avea dreptul, dar nu si obligatia, sa converteasca in lei creditul acordat in cazul in care cursul valutar fluctua cu peste 10% fata de momentul incheierii conventiei, iar aceasta clauza nu este considerata abuziva, intrucat a fost exprimata in mod clar si inteligibil in cuprinsul contractului.
“In momentul acordarii imprumutului clientul a stiut cu exactitate in ce moneda se acorda imprumutul, precum si faptul ca ambele parti isi asuma o serie de consecinte negative rezultate din riscul valutar”, arata motivatia instantei.
Judecatoria din Brasov mai noteaza ca “riscul valutar este suportat de catre consumator, nu in temeiul unei pretinse clauze abuzive, ci fiind consecinta aplicarii principiului nominalismului consacrat de lege. Solicitarea clientului este neintemeiata in conditiile in care fluctuatia cursului valutar este de notorietate, iar banca nu are nicio influenta asupra stabilirii cursului de schimb valutar al francului elvetian”.
Astfel, prin decizia pronuntata, instanta arata ca nu poate fi imputata culpa bancii in ceea ce priveste evolutia cursului de schimb, creditul fiind acordat in moneda solicitata de client.
Intr-un alt dosar nr. 16709/211/2014, de la Judecatoria Cluj-Napoca, clientii au solicitat anularea clauzelor inserate in Sectiunea 1 “Definitii” – Riscul Valutar si Sectiunea 4 “Plati”, pct 4.1, in baza carora plata ratelor se realizeaza la cursul de la data platii, nu la cel de la data incheierii contractului de imprumut.
Instanta considera ca moneda creditului, convenita de catre parti ca fiind CHF, este un element esential al contractului, consituind insusi obiectul juridic, in lipsa caruia contractul de imprumut nu poate exista. Totodata, instanta a constatat ca, la data obtinerii imprumutului, clientii au putut opta intre un imprumut acordat in lei, cu o dobanda mai mare, sau un imprumut in valuta, cu o dobanda mai mica. Din moment ce au ales sa solicite un imprumut in CHF, avand avantaje in ceea ce priveste obligatiile financiare ale creditului, imprumutatii trebuie sa suporte riscul valutar, ce a fost asumat prin semnarea contractului. In consecinta, Judecatoria a respins, ca neintemeiata, actiunea clientilor, acestia fiind obligati sa restituie imprumutul in moneda in care l-au accesat, respectiv in CHF.
Judecatoria Cluj-Napoca a apreciat ca efectuarea platilor in moneda creditului nu are caracter abuziv si reprezinta doar transpunerea in plan contractual a principiului nominalismului monetar, din Codul Civil.
Instanta a mai constatat ca articolul 4.2 din contract este o solutie echitabila, existand posibilitatea ca Banca sa converteasca creditul la cursul de la data conversiei, obligatiile financiare ale clientilor transformandu-se in unele specifice unui produs de creditare in lei.
Instanta arata ca “data fiind natura contractului de imprumut bancar (…), caracterizata prin aceea ca fiecare parte urmareste dobandirea unui folos de pe urma incheierii actului juriric, interesul bancii fiind obtinerea unui profit de pe urma unei activitati comerciale, o astfel de finalitate nefiind prohibida de legi, nici contrara ordinii publice sau bunelor moravuri, ci doar specifica activitatii comerciale”.
