Una dintre atribuțiile principale ale unei bănci este acordarea de credite care să permită companiilor să efectueze investiții și să creeze locuri de muncă. Creditele permit, de asemenea, persoanelor fizice să achiziționeze, de exemplu, un automobil, o casă sau un televizor nou. Banca poate realiza venituri din dobânda pe care o percepe pentru aceste credite.
Cu toate acestea, acordarea de credite nu este lipsită de riscuri, deoarece banca nu poate avea niciodată certitudinea că respectiva companie sau persoană fizică va rambursa fondurile în termenul convenit. În situația în care debitorul încetează rambursarea împrumutului sau plata dobânzii, banca trebuie să clasifice, după o anumită perioadă, creditul în categoria „credite neperfomante”.
Un credit performant va furniza băncii veniturile din dobânzi de care are nevoie pentru a obține profit și a acorda noi împrumuturi, ceea ce nu se întâmplă, în general, în cazul unui credit neperformant.
Când devine neperformant un credit?
În general, autoritățile de supraveghere europene consideră că un credit este neperformant atunci când au trecut mai mult de 90 de zile fără ca debitorul să fi achitat ratele convenite.
Acest lucru se întâmplă adesea în situația în care debitorul se confruntă cu dificultăți financiare neprevăzute, de exemplu când o persoană își pierde locul de muncă și, prin urmare, nu poate rambursa un credit ipotecar în condițiile convenite sau când o companie are probleme financiare.
În scenariul cel mai nefavorabil, debitorul se află în imposibilitatea totală de a rambursa creditul și banca trebuie să ajusteze valoarea creditului în bilanțul său – uneori chiar până la zero. Această operațiune este adesea denumită „scoatere din evidențele contabile” a unui credit.
De ce sunt creditele neperformante nefavorabile pentru bănci și cum afectează acest lucru societatea în ansamblu?
Creditele neperformante reprezintă o realitate cotidiană pentru bănci, la fel ca persoanele care își pierd locul de muncă sau companiile care se confruntă cu probleme financiare. Pentru a fi prosperă pe termen lung, o bancă trebuie să mențină creditele neperformante la un nivel minim pentru a continua să realizeze venituri din acordarea de împrumuturi.
Dacă valoarea creditelor neperformante depășește un anumit nivel, profitabilitatea băncii are de suferit, întrucât veniturile realizate din activitatea de creditare sunt mai mici. Băncile trebuie să economisească fonduri, respectiv să constituie un provizion, ca măsură de siguranță pentru situațiile în care trebuie să reducă sau să anuleze valoarea creditului la un moment dat.
Atât scăderea veniturilor, cât și economisirea de fonduri pentru scenariul cel mai nefavorabil au drept rezultat reducerea fondurilor disponibile pentru acordarea de noi credite, ceea ce diminuează și mai mult profiturile băncii.
O bancă cu un volum excesiv de credite neperformante nu poate furniza în mod corespunzător companiilor creditele de care acestea au nevoie pentru a investi și a crea locuri de muncă. O situație în care un număr mare de bănci se confruntă, pe scară largă, cu această problemă afectează economia în ansamblu și, implicit, membrii societății. Reducerea investițiilor companiilor și scăderea numărului de locuri de muncă noi conduc la o diminuare a creșterii economice.
Cum poate evita o bancă acumularea unui volum prea mare de credite neperformante?
Băncile ar trebui să încerce să evite de la bun început acordarea de credite excesiv de riscante prin evaluarea corespunzătoare a bonității debitorilor. Este, de asemenea, importantă introducerea unui sistem de monitorizare adecvat pentru ca banca să detecteze într-o etapă incipientă momentul în care debitorul se confruntă cu dificultăți financiare și să poată soluționa această problemă.
În unele cazuri, simpla consiliere a clientului cu privire la situația sa financiară poate fi suficientă pentru a evita ca un credit să devină neperformant.
Ce măsuri poate adopta o bancă?
Băncile au la dispoziție o serie de opțiuni pentru a reduce nivelul creditelor neperformante din evidențele lor contabile. O posibilitate o constituie renegocierea cu debitorii a termenilor contractelor de creditare. Aceasta ar putea însemna, de exemplu, acordarea unui interval mai mare de timp debitorilor pentru rambursarea creditului (dacă este posibil).
O astfel de măsură ar putea permite unei persoane care și-a pierdut locul de muncă sau unei companii care se confruntă cu probleme financiare temporare să supraviețuiască din punct de vedere financiar și, în cele din urmă, să își ramburseze împrumutul.
O bancă poate decide, de asemenea, să vândă creditele neperformante unor investitori, care solicită, de regulă, o actualizare a valorii acestora. Banca va înregistra o pierdere în urma unei astfel de tranzacții, dar scoaterea completă din evidențele contabile ar conduce, în general, la o pierdere și mai ridicată.
În cazul în care niciuna dintre tentativele de a găsi o soluție nu este reușită, de exemplu deoarece debitorul este insolvent, băncile pot recurge la căile legale pentru a încerca să recupereze cel puțin o parte din fonduri.
Ce măsuri poate adopta autoritatea de supraveghere?
Soluționarea problemei creditelor neperformante din sistemul bancar european reprezintă una dintre prioritățile principale ale activității de supraveghere a BCE.
Autoritățile de supraveghere monitorizează nivelul general al creditelor neperformante în rândul băncilor din zona euro. Acestea verifică, de asemenea, dacă băncile individuale gestionează în mod adecvat gradul de risc al creditelor pe care le acordă și dacă au introdus strategii, structuri de guvernanță și procese corespunzătoare. Aceste verificări fac parte din procesul comun de supraveghere și evaluare (PSE), care este efectuat anual pentru fiecare bancă. Totodată, BCE derulează periodic exerciții coordonate de evaluare a calității activelor băncilor pe care le supraveghează direct.
Nivelurile ridicate de credite neperformante necesită o atenție sporită din partea autorităților de supraveghere. În prezent, un grup operativ specializat al funcției de supraveghere bancară a BCE evaluează situația băncilor cu niveluri ridicate de credite neperformante. Scopul exercițiului este de a lucra la o abordare comună, care să poată fi aplicată în mod consecvent la nivelul țărilor pentru a soluționa această problemă.
SURSA: Banca Centrală Europeană
