Banca Centrală Europeană (BCE) a publicat luni un anunţ de angajare pentru postul de preşedinte al Consiliului de supraveghere începând cu data de 1 ianuarie 2019, căutând un expert care să supervizeze un sector umflat şi ineficient care este în continuare afectat de moştenirea crizei datoriilor blocului comunitar, potrivit Reuters.
„BCE caută un candidat adecvat care să se bucure de o stimă recunoscută şi cu experienţă în chestiuni bancare şi financiare pentru poziţia de preşedinte al Consiliului de Supraveghere”, a informat instituţia de la Frankfurt.
Anunţul publicat luni pe pagina de Internet a BCE lansează în mod oficial procesul de înlocuire a lui Daniele Nouy, al cărei mandat de cinci ani expiră la 31 decembrie 2018.
Deşi până acum niciun candidat nu şi-a exprimat în mod formal interesul, printre numele vehiculate în media se numără cele ale preşedintelui Autorităţii Banca Europene, al membrului în Consiliului de supraveghere, Andrea Enria, al vice-guvernatorului Băncii Centrale a Irlandei, Sharon Donnery, şi al lui Jan Sijbrand, reprezentantul Olandei în Consiliul de supraveghere. Deşi Germania ar putea avansa şi ea un candidat calificat, este puţin probabil să facă acest lucru deoarece l-ar exclude pe preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, din cursa pentru desemnarea succesorului preşedintelui BCE, Mario Draghi, având în vedere că desemnarea a doi germani în două posturi de conducere distincte la BCE ar fi dificil de acceptat.
Noul preşedinte al Consiliului de Supraveghere va superviza 118 din cele mai mari bănci din zona euro, cu active în valoare de aproximativ 21.000 de miliarde de euro şi un pachet mare de credite neperformante moştenite din perioada crizei datoriilor blocului comunitar.
Deşi fiecare persoană poate să-şi depună candidatura, este puţin probabil ca un candidat să aibă succes fără aprobarea guvernului din ţara de origine şi a unui lobby intens în rândul statelor membre ale zonei euro. O comisie a BCE va analiza lista candidaţilor pe baza căreia va alcătui o listă scurtă pe care o va supune aprobării finale a Consiliului UE la toamnă, după consultări cu Parlamentul şi Consiliul.
