În ultima vreme, trendul privind dobânzile de pe piața monetară s-a inversat. ROBOR-ul (Romanian Interbank Offer Rate) – media dobânzilor zilnice de pe această piață, a depășit valoarea de 1% și se îndreaptă vertiginos să depășească valoarea de 2% pentru scadențele de 3 și 6 luni. Această creștere vine și pe fondul unei devalorizări a monedei naționale, care testează pragul de 4,6 lei pentru un euro. Care au fost cauzele ale acestor mișcări? Cât va mai dura ascensiunea? Până unde vor crește cursul de schimb și rata dobânzii? Sunt întrebările zilei, care suscită interesul deopotrivă al bancherilor, guvernanților și, nu în ultimul rând, al populației. În cele urmează o să încerc să răspund pe rând acestor întrebări deosebit de importante.
ROBOR-ul se calculează pentru mai multe maturități, cele mai importante fiind cele la 3 luni și 6 luni, deoarece acești indici fac parte din componența formulei de calcul a ratei dobânzii pentru creditele acordate, atât populației, cât și firmelor. La acești indici, banca adaugă o marjă de dobândă, funcție de produsul de creditare și gradul de risc (atât al debitorului, cât și la nivel macroeconomic).
După turbulențele de la final de octombrie 2008, dobânzile de pe piața monetară au avut un trend descendent vertiginos. Începând cu luna iulie 2009, ROBOR la 3 luni, cât și cel la 6 luni au înregistrat pentru prima dată valori de o singură cifră, cu o ușoară revenire, dar pentru puțin timp. Un alt prag a fost depășit când cele două valori ale dobânzilor interbancare au ajuns cu valori sub 2%, în decembrie 2014. Următorul prag a fost depășit în ianuarie 2016, când ROBOR3M a devenit subunitar, fiind urmat de ROBOR6M la final de august 2016. Însă, pentru ROBOR6M, valorile subunitare au ținut până la jumătatea lui noiembrie a aceluiași an. La jumătatea lui septembrie anul curent trendul s-a inversat pentru ambele valori ale ROBOR-ului. Astfel, acestea au depășit 1%, iar amplitudinea creșterii a devenit destul de mare. Pragul de 2% a fost atins de ROBOR6M pe 19 octombrie a.c.. Practic, ne întoarcem la valorile de acum aproximativ trei ani în urmă.
Concomitent cu scăderile ROBOR-ului, am asistat și la o îngustare a marjei de dobândă, care a făcut creditele în lei și mai atractive, în comparație cu cele în valută. Acest lucru s-a conturat și ca urmare a îmbunătățirii mediului macroeconomic de ansamblu din România (inflația anuală a devenit subunitară, economia a avut reprize de creștere record), precum și ca o consecință a competiției între bănci. Astfel, am asistat la creșterea cererii de credite în lei, în special din partea populației.
Ce înseamnă această reinversare de trend pentru debitori? Lucrurile sunt nuanțate în această privință! În primul rând, indiferent de valuta în care se ia creditul, cuvântul de ordine este evitarea „supra-îndatorării”. Mirajul cursului de schimb sau al dobânzilor scăzute determină debitorii să se îndatoreze cât mai mult, fără a ține cont de eventuale evenimente nedorite care pot să le afecteze capacitatea de rambursare. Stabilitatea cursului și dobânzile mici din ultimii ani au creat psihologic un sentiment de „confort” pentru debitori. Reinversarea trendului brusc a creat o oarecare îngrijorare, dar, deocamdată, creșterea nu este extrem de mare. Străpungerea zonelor de „supra-îndatorare” a unui număr mare de debitori ar putea avea efecte negative, de genul creditelor în franci elvețieni. În principiu, cei cu credite de consum vor suporta mai puțin impactul unei creșteri mai consistente de dobândă, datorită maturităților de până la 5 ani ale acestor credite (mulți sunt pe final perioadă de rambursare). Cei cu credite ipotecare ar putea fi cei mai afectați în caz că ratele vor urca și dacă în momentul acordării creditelor erau la limita superioară a gradului de îndatorare. Privind cu realism, perioada de rambursare a unui credit ipotecar, care poate ajunge până la 30 de ani, cuprinde aproape trei cicluri economice, în care rata dobânzii se poate situa la valori extreme. Acest lucru este mai puțin luat în considerare de cei care se împrumută.
Care sunt cauzele care au condus la reinversarea trendului privind evoluția dobânzilor și a devalorizării monedei naționale? Cauzele sunt atât interne, cât și externe. În plan extern, FED – banca centrală a SUA – a dat startul scumpirii creditelor încă din decembrie 2015. Pasul majorărilor a fost de câte 0,25%. De atunci au mai avut loc încă trei majorări, ultima fiind în luna iunie a.c. și se așteaptă încă una până la finalul anului. EURIBOR a rămas relativ stabil în ultimele luni, având în continuare valori negative. Cât privește cauzele interne, instabilitatea politică, precum și anunțarea unor măsuri nepopulare și nesustenabile de politică fiscal-bugetară au condus la o stare de stress economic, care, în final, s-a manifestat prin deprecierea monedei naționale și creșterea ratelor de dobândă. Din punctul meu de vedere, toată degringolada la nivel de comportament al autorității guvernamentale a adus mai devreme cu câteva luni inversarea de trend. Inflația, la rândul ei, a crescut, ajungând septembrie 2016/septembrie 2017 la 1,77%, conform estimărilor Băncii Naționale a României. Factorii interni negativi ar putea influența și nivelul marjei de dobândă pentru creditele noi, ca urmare a înrăutățirii situației macroeconomice. În acest context, vom avea o problemă în scumpirea creditelor noi și scăderea cererii pentru acestea.
Ce se va întâmpla în continuare cu ratele de dobândă? Desigur, factorii externi și interni invocați vor dicta în continuare evoluția indicelui ROBOR. Până în prezent, Banca Centrală Europeană nu a dat nici un semn de majorare a ratelor de dobândă, mai mult, Mario Draghi a semnalat că nivelul acesta se va menține și în următoarele 12 luni. Banca Națională a României, de asemenea, nu a dat semne de majorare a dobânzilor, acestea rămânând neschimbate din mai 2015. Eforturile sale prin intermediul operațiunile de pe piața monetară au fost de calmare a creșterii ROBOR și a cursului de schimb, prin injectare de lichidități. Ultima a fost la finalul lunii octombrie, când in piața au fost injectate 4,124 miliarde de lei, printr-o nouă operațiune repo. Cu toate acestea, Banca Națională a României nu poate face minuni, intervențiile sale nu ar trebui să fie dese și ample, deoarece „piața” se poate răzbuna. În principiu, suntem într-o perioadă când un nou preț de echilibru se așează. Important este ca „reformele” guvernului să fie sustenabile și pro-business. Odată cu rezolvarea problemelor de guvernare, rata dobânzii se va stabiliza. Dilema este la ce nivel și unde va ajunge în caz că și Banca Centrală Europeană va da tonul creșterilor de dobândă, iar nivelul inflației din România va determina ca Banca Națională a României să purceadă la creșteri de dobândă. Dobânzile real negative nu sunt de bun augur, ca urmare inevitabilul se va întâmpla și în acest sens.
Acest material, realizat de BOGDAN CĂPRARU, Prof. Univ. Dr. Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, a apărut în cadrul Numarului 4 al Revistei BankingNews (ediția lunii decembrie 2017).
