Cel putin in ultimii sase ani, bancile din Romania sunt expuse oprobiului public. Este o realitate, desprinsa din viata de zi cu zi, acolo unde aproape fiecare roman are ceva de reprosat bancilor in general si in particular, pe drept sau pe nedrept. Fapte si situatii grave sau mai putin grave. Practic, este cool sa urasti bancile si esti dusman al poporului, neghiob si indolent daca formulezi puncte de vedere cumpatate.
Comisioanele absurde, dobanzile calculate in functie de parametri si indici netransparenti numai de banci stiute si atitudinea infatuata pe care au aratat-o multi bancheri la debutul crizei economice sustin ideea ca nu de putine ori bancile au avut o abordare imorala in relatia cu clientii. De partea cealalta, romanii cu credite au dezvoltat un sentiment puternic de ostilitate, o atitudine dusmanoasa si pasionala. Pe fondul acestei incrancenari, in mentalul colectiv s-a format incet-incet, in ultimii ani, ideea ca cine se imprumuta nu are nicio obligatie si nu trebuie sa-si asume niciun risc. Ba, mai mult, ca este normal, firesc si natural ca un imprumut sa nu mai fie restituit, mai ales daca a fost obtinut din partea unei banci. Imoral, grav, nepotrivit si impotriva oricarei legi scrise sau nescrise!
Si uite asa, in jocul acesta al imoralitatii, dialogul a fost suspendat. Acum, bumerangul imoralitatii in relatia banci-clienti se-nghesuie in proverbul ”Semeni vant, culegi furtuna”. Acum, doar se platesc polite! Imoralitatea unuia este razbunata cu o imoralitate si mai mare.
Se fac aliante si grupuri de gherila. Se lupta cu tot arsenalul. Se face lobby si se construieste o stare emotionala, care sa genereze ideea ca relatia dintre banci si clienti a devenit o problema sociala. Pas cu pas, se ajunge in mediile politicului dambovitean si apoi in Parlament, care nu are calitatea de judecator, ci rol de legiuitor. Dar nu conteaza, pentru ca intotdeauna o lege ”bine gandita” poate crea sentimentul ca ”s-a facut dreptate”.
Asa s-a nascut ”Darea in plata”, o lege absurda, ce poate fi poreclita ”Darea in plata Domnului”. Sa plateasca cine poate si cine vrea datoriile mele, pe mine nu ma mai intereseaza. In aceste conditii, pare ca raportul de putere din relatia banci – clienti s-a schimbat radical. S-a trecut in extrema cealalta. Daca in urma cu cinci – sase ani romanii nu se incumetau sa lupte impotriva bancilor, pe ideea ca institutiile de credit sunt prea puternice, acum legile transpun clientii in postura de atotputernici. Nepotrivit, pentru ca intr-o lume civilizata, toti suntem egali in fata legii.
Cred ca abuzurile bancilor trebuie corectate si pedepsite, daca ele se demonstreaza, in Instantele de judecata. Si au fost. Pentru ca Romania ultimilor ani a numarat multe procese, in care judecatorii au stabilit definitiv ca dreptatea este de partea clientilor. Unul dintre castigatorii acestor procese este avocatul Gheorghe Piperea, care a reprezentat mai multe grupuri de clienti nemultumiti.
Totusi, Gheorghe Piperea nu s-a multumit cu rolul de aparator al intereselor clientilor in Instanta, considerand ca lupta se poate castiga mai usor si cu mai putine eforturi in Parlament. Fara analiza rece a unor judecatori, fara studii de impact, fara duelul probelor, fara conspectarea contractelor, fara audierea martorilor. Gheorghe Piperea si-a gasit un aliat puternic in persoana deputatului PNL, Daniel Zamfir, alaturi de care a conceput celebra lege ”Darea in plata”. Pentru a trece de Parlament, un asemenea act normativ avea nevoie de caracterul social si de impactul emotional, create deja de bumerangul imoralitatii despre care am vorbit mai devreme. Peste toate, nu strica si putina promovare. Care s-a propagat din plin, avand in vedere subiectul extrem de fierbinte. Pentru a creste sansele de reusita, era indicat ca unele puncte de vedere exprimate in spatiul public sa atinga coarda sensibila a societatii si sa prezinte lucrurile din unghiul potrivit. Una dintre aceste voci este cea a jurnalistei Oana Stancu, sotia deputatului Daniel Zamfir, care a surprins, exact in ziua premergatoare votului legii din Camera Deputatilor, intr-un editorial publicat de Jurnalul National (Tara in care bancherul hot ameninta clientul cinstit) elementele emotive necesare victoriei totale.
Lucrurile nu stau insa, nici pe departe, asa cum le prezinta Oana Stancu. Conform datelor oficiale ale Bancii Nationale a Romaniei, piata creditelor ipotecare acordate de bancile din Romania numara in prezent aproximativ 250.000-260.000 de case finantate, cu o valoare totala de circa 11 miliarde de euro. Deci, putem vorbi de un numar de maximum 260.000 de familii care si-au cumparat o casa cu bani de la banca. Majoritatea covarsitoare a acestor familii, chiar daca intampina greutati, isi platesc ratele la banca, pentru ca nu vor sa renunte la casa. Unele familii au dat banca in judecata si au castigat, acum platind rate mai mici, alte familii nu au dat banca in judecata pentru ca nu s-au simtit nedreptatite si isi platesc ratele regulat. Totodata, multe familii au beneficiat de sustinerea bancii, prin restructurarea datoriilor, platind in acest fel rate mai mici. Dupa cum puteti observa, in toate cazurile, imaginea prezentata se termina cu sintagma ”isi platesc ratele”. Da, pentru ca o datorie trebuie rambursata.
Asta nu inseamna insa ca nu pot exista si cazuri in care unii clienti ajung in imposibilitatea de a-si achita imprumuturile. Probabil ca in aceste cazuri este necesara o abordare flexibila din partea bancilor pentru identificarea unor solutii, pe fondul diminuarii agresive a veniturilor si, in acelasi timp, deprecierea abrupta a valorii bunului imobiliar. Nu in sensul stergerii datoriilor, ci in sensul valorificarii relatiei de parteneriat. Pentru ca asa cum banca este partenerul clientului, asa si clientul trebuie sa fie considerat partenerul bancii.
PS – 1. Am observat, citind postarile de pe Facebook, ca exista romani, care dupa aceasta ”victorie”, se simt in continuare nedreptatiti. Isi pun problema banilor din avansul platit la contractarea creditului si ratele platite pana in prezent. Nici mai mult, nici mai putin, acestia cred ca este necesara modificarea legii in sensul restituirii de catre banci a sumelor respective, atunci cand mergi sa predai cheile apartamentului. Daca-i bal, bal sa fie. Curat murdar, monser!
PS – 2. Sper ca aceasta demonstratie de forta a imoralitatii cu care ne-au obisnuit bancile si clientii in ultimii ani sa se opreasca aici. Pentru ca, in virtutea derularii evenimentelor pana in prezent, imoralitatea legii „Darea in plata” ar trebui „pedepsita” cu o imoralitate pe masura sau, chiar, mai mare. Sper ca bancherii sa dea dovada de intelepciune.