În ciuda tuturor provocărilor ce țin de riscurile care se manifestă la nivelul economiei românești, Luminița Runcan, Director General Adjunct, Chief Risk Officer (CRO), în cadrul Băncii Transilvania, se arată optimistă cu privire la evoluția creditării în 2019, manifestându-și credința că băncile vor depune eforturi în a creşte numărul şi volumul finanțărilor acordate clienţilor.
Pe de altă parte, Luminița Runcan atrage atenția, în cadrul unui interviu acordat celei mai recente ediții a Revistei BankingNews, asupra faptului că orice exces ne poate duce mai aproape şi mai repede de o criză financiară. ”De aceea, la orice nivel, este important să lăsăm deciziile cu impact asupra mediului economic şi financiar în mâinile unor echipe de profesionişti care iau în considerare toate scenariile, iar prin mixul de măsuri adoptate pot balansa efectele unei posibile crize”, subliniază Directorul General Adjunct al Băncii Transilvania.
În privința ideii că împrumuturile din România sunt mai scumpe decât în alte țări europene, Luminița Runcan a menționat că pentru a clarifica lucrurile este important să știm ce anume comparăm. ”Este evident că a face comparaţie între costul creditului în lei în România şi costul creditului în euro în Germania nu este corect. Avem valute diferite, inflaţie diferită, indicatori economici foarte diferiţi în defavoarea României, din păcate”, explică oficialul instituției de credit, cu sediul la Cluj-Napoca.
Ce riscuri contribuie la alcătuirea costurilor de finanțare în România, cum au evoluat aceste riscuri în ultimii ani și care sunt diferențele față de țările dezvoltate?
Costul de finanțare pentru consumatorii din România nu este diferit de costul de finanțare din alte țări, ca elemente componente. Este diferit însă ca nivel, în functie de specificul economiei locale și influențat de trei mari tipuri de riscuri:
- Riscurile/condițiile macroeconomice care impactează costul de finanțare și refinanțare al băncilor (mă refer aici la costul fondurilor atrase de bancă de la clienți sau de la alți parteneri);
- Riscurile proprii împrumutatului, pe care băncile le estimează cu ajutorul unor modele de scoring/rating, fiind vorba, spre exemplu, de capacitatea de rambursare a clientului sau valuta în care își primește veniturile;
- Riscurile legate de garanții, existența sau nu a unei garanții la creditul solicitat, felul garanției – mobiliară sau imobiliară.
Se vorbește tot mai des despre ideea că împrumuturile din România sunt mai scumpe decât în alte țări europene. Cât adevăr există în această percepție și cum se manifestă corelația dintre riscuri și costuri?
Am auzit și eu această afirmație în multe rânduri și consider că pentru a clarifica lucrurile este important să știm ce anume comparăm. În privința creditelor în lei nu avem termen de comparație în alte țări deoarece acest tip de finanțare este aproape inexistent în alte țări. În privința creditului în euro, informația este adevărată, dar există argumente economice care justifică pe deplin acest lucru, și anume prețul plătit de bănci la depozitele în euro, în România este în continuare ușor pozitiv, în vreme ce în alte țări europene dobânda este negativă. De asemenea, există și alte costuri legate de depozitele în euro, cum ar fi costul cu garantarea depozitelor. Nu trebuie să scăpăm din vedere riscul suveran, care în cazul României este mai ridicat decât în cazul altor state europene şi care se reflectă şi se cuantifică în preţul pe care statul îl plăteşte la bondurile suverane în euro. În acest sens, este suficient să ne uităm doar la ultima emisiune pe care a făcut-o statul de curând, unde a plătit o dobândă de 4,65%/an. Este evident că a face comparaţie între costul creditului în lei în România şi costul creditului în euro în Germania nu este corect. Avem valute diferite, inflaţie diferită, indicatori economici foarte diferiţi în defavoarea României, din păcate. Prin urmare, pot spune că împrumuturile din România, raportate la riscurile care se manifestă pe piaţa locală, nu sunt mai scumpe decât cele din alte ţări europene.
Cum se va derula anul 2019 din punctul de vedere al riscurilor și cum va evolua creditarea, la nivel de banca şi la nivel de piaţă, luând în calcul toate noile reglementări care vizează industria bancară?
Anul 2019 nu a debutat sub auspicii favorabile din perspectiva riscurilor – riscul legislativ, şi anume acela al apariţiei şi/sau schimbărilor bruste de legislaţie, a fost prezent zilnic în viaţa bancară din România, am avut totodată parte de volatilitate ridicată pe piaţa valutară şi pe piaţa bursieră, şi ne-am confruntat cu o lipsă de predictibilitate privind indicatorii macroeconomici. Din altă perspectivă, cadrul de reglementare european creşte ca număr de reglementări, ceea ce pune presiune suplimentară pe bănci din perspectiva rigurozităţii în operaţiunile zilnice, a documentării activităţii, sisteme suplimentare şi, cu siguranţă, se va traduce în cerinţe mai multe şi mai complexe pentru clienţi. În ciuda acestor provocări, sunt optimistă şi cred că băncile vor depune eforturi în a creşte numărul şi volumul creditelor acordate clienţilor.
S-au schimbat clienţii băncilor din România în raport cu riscurile unui credit, cât de mult conştientizează importanţa acestora şi ce rol joacă educaţia financiară în această privinţă?
Educaţia financiară este deosebit de importantă pentru un mediu economic sănătos. Aceasta va avea impact nu doar asupra riscurilor legate de un credit, dar mai ales asupra direcţiei în care se duce consumul sau asupra raportului între cheltuielile de consum versus cele de investiţie. Sistemul bancar din România are o serie de iniţiative în ceea ce priveşte educaţia financiară şi antreprenorială. În mod sigur, acestea vor continua, pentru acces cât mai mare din partea publicului, în beneficiul tuturor. În acest sens, Banca Transilvania are o serie de iniţiative, cum ar fi BT Club, dedicat organizării de cursuri şi workshopuri pentru antreprenori, prin intermediul căruia au fost organizate, de exemplu, anul trecut de întâlniri de acest fel la care au participat aproape 7.000 de persoane. Un alt program este „Bucureştiul Întreprinzător”, care presupune sesiuni de mentorat pentru antreprenori şi prezentarea unor business-uri care au contribuit la transformarea Bucureştiului în cel mai întreprinzător oraş din România. De asemenea, există parteneriatul cu Fundaţia Romanian Business Leaders, prin programul „Vreau să fiu Antreprenor”, prin intermediul căruia au fost organizate în 2018 peste 30 de evenimente în tot atâtea judeţe, ocazie cu care aproape 4.000 de tineri au avut ocazia să înveţe antreprenoriat direct de la oameni de business. Menţionez aici şi contribuţia la creşterea EMBA University of Hull, singura şcoală de business 100% britanică, cu sediul în Cluj-Napoca, unde Banca Transilvania este unul dintre fondatori şi care a ajuns la a cincea generaţie de cursanţi. Pe de altă parte, am iniţiat iXperiment, primul accelerator de start-up-uri creat pentru elevii de liceu, iniţiativă care conectează sistemul educaţional cu cel privat. Trebuie să amintesc aici şi de parteneriatul BT – Cluj Hub, loc dedicat inovaTiei, antreprenoriatului şi industriilor creative, susţinere care are loc inclusiv prin intermediul întâlnirilor dintre echipa BT Mic şi antreprenori, dar şi prin sponsorizarea unor evenimente dedicate acestei comunităţi. Aş aminti, de asemenea, implicarea Băncii Transilvania în educaţia financiară din zona pieţei de capital, iar câteva dintre proiectele derulate împreună cu Bursa de Valori Bucureşti sunt următoarele: Made în România – proiect care îşi propune să identifice şi să susţină companiile romaneşti inovatoare pentru listarea la Bursa, Investing România – platforma de conectare a companiilor listate, respectiv Fluent în finanţe – platforma de educaţie financiară.
Care este opinia dumneavoastră cu privire la discuţiile tot mai acerbe referitoare la ideea că ne paşte o nouă criză financiară, ce riscuri pot comprima distanţa până la o eventuală recesiune şi ce trebuie întreprins pentru a minimiza efectele?
Este în natura economiei să funcţioneze în cicluri – creştere, descreştere. Ca să gestionăm aşteptările referitoare la o potenţială criză, cea mai importantă măsură este să fim echilibraţi şi raţionali în decizii. Orice exces poate duce mai aproape şi mai repede de o criză. De aceea, la orice nivel, este important să lăsăm deciziile cu impact asupra mediului economic şi financiar în mâinile unor echipe de profesionişti care iau în considerare toate scenariile, iar prin mixul de măsuri adoptate pot balansa efectele unei posibile crize.
